Revista Română de Medicina Familiei
ISSN 2601 – 4874 ISSN-L 2601 – 4874
Revista Română de Medicina Familiei Vol 1, Nr 2, Iunie 2018 Romanian Journal of Family Medicine Vol1, No 2, June 2018 CUPRINS EDITORIAL Vârsta optimă de pesionare la medici Dr Marinela Olăroiu PRACTICA MEDICALĂ Chirurgie – Clasificarea plăgilor Dr. Mihaela Leşe Cazuistică – Opțiuni terapeutice la pacienții cu diabet zaharat și boală cronică […]
A scrie o carte despre medicină de familie nu este deloc ușor. A încerca să concepi un manual care să ajute studenții să descopere, să înțeleagă și să învețe tainele specialității de medicină de familie este și mai greu. Dar, iată că, cele două autoare cadre didactice de la Universitatea “Ovidius” din Constanța, au realizat un astfel de manual care, pe cât de concis, pe atât de profund, a reușit să abordeze toate problemele pe care medicina de familie (MF) trebuie să le rezolve în societatea contemporană.
Diabetul zaharat de tip 2 reprezintă una din cauzele principale de boală cronică de rinichi. Opţiunile terapeutice pentru tratamentul diabetului la pacienţii cu boală cronică de rinichi sunt limitate din cauza reducerii ratei de filtrare glomerulară şi consecutiv a riscurilor date de asocierea agenţilor antidiabetici.
Această lucrare prezintă aspecte ale managementului terapeutic al unei paciente cu diabet zaharat de tip 2 şi boală cronică de rinichi la care antidiabeticele orale nu mai reprezentau o opţiune şi care după iniţierea insulino-terapiei şi a schimbării stilului de viaţa şi-a îmbunătăţit în mod semnificativ parametrii metabolici.
Pe parcursul anilor ’90 au început să se organizeze examene de specialitate pentru medicii generaliști și examene de medic primar. Totodată, s-au pus bazele medicinei de familie, ca specialitate de sine stătătoare, cu perioada de rezidențiat de 3 ani, cu susținerea examenului de medic specialist în medicina de familie, în paralel cu alte forme de cursuri de pregătire și examene pentru acest tip de specialitate, pentru a da posibilitatea de a intra în rândul medicilor specialiști, tuturor celor care au terminat Facultatea de Medicină înainte de 1989 sau în anii imediat următorii.
Medicina ortomoleculară este o ramură a medicinei complementare (alternative). Părintele acestei specialități este considerat chimistul american Linus Pauling, dublu laureat al premiului Nobel. Principiul de bază al medicinei ortomoleculare este asigurarea unui mediu molecular optimal funcționării celulelor organismului. Acest deziderat se poate realiza prin utilizarea substanțelor nutriționale necesare și utile dintr-o alimentație sănătoasă sau/și prin suplimente nutriționale aprobate pe piață.
Experții în planificarea forței de muncă confirmă o nouă tendință, numărul medicilor care se pensionează este în fiecare an mai mare decât al celor care își încep cariera și ar trebui să le ia locul.
În general, medicii ies la pensie mai târziu decât alte categorii profesionale, frecvent după vârsta de 65 de ani. Vârsta de pensionare a crescut în continuu din 2004 și din studii reiese că media este de 68 de ani la femei și 70 de ani la bărbați. Medicii sunt activi timp de 35 de ani de la terminarea studiilor care pot dura și peste 10 ani socotiți de la începutul facultății.
Odată cu creşterea speranţei de viaţă, a numărului diabeticilor, a prevalenţei obezităţii, a mobiltăţii persoanelor şi a numărului afecţiunilor cronice care afectează pacienţii medicului de familie, acesta este pus în faţa unui număr mare de plăgi, de etiologie extrem de variată pe care trebuie să le trateze şi să ştie să le adreseze specialităţilor care se ocupă de fiecare în parte, fiind în centrul echipei care tratează pacientul.
În municipiul Bucureşti şi în judeţe funcţionează în prezent 352 de centre de permanenţă, iar alte cateva zeci au primit sunt pe cale de înfiinţare.
Începând cu anul 2010 WONCA a desemnat 19 mai drept “Ziua Internațională a Medicului de Familie” pentru a readuce în atenția publică importanța contribuției acestei specialități către sistemul de sănătate.
În România rata de vaccinare împotriva gripei în rândul persoanelor vârstnice este printre cele mai scăzute, în jur de 1/3 din rata Uniunii Europene.