Practica medicală

În rubrica Practica medicală vor fi publicate manuscrise despre:

– observaţii clinice de excepţie, lecții de învăţat şi cazuri clinice, care pun sau clarifică o dilema sau o problemă (medicală – diagnostică, terapeutică, de prevenție -, psihologică, socială, etică culturală, religioasă) şi se încheie cu o confirmare, recomandare, concluzie;

– subiecte legate de managementul cabinetului: organizarea și acordarea serviciilor în asistența medicală primară, lucrul în echipă și în rețele de îngrijire, finanțare, legislație, comunicare, planificare, standarde, protocoale, tehnici, investigații funcționale, servicii integrate, regulamente, proiecte, ş.a.

– descrieri, comentarii despre aplicarea, revizuire sau apariția de standarde, protocoale, regulamente, legislatie, ghiduri de bune practici;

– prezentari de inovări și bune practici.

Manuscrisele trebuie trimise în format electronic folosind sistemul de trimitere a manuscriselor care este localizat pe paginile site-ului (Trimiteți un articol) și în Instrucțiunile pentru autori.

Autorii pot trimite o propunere de publicare sau un manuscris sau pot sugera un subiect de interes pe adresa electronică a redacției, editor@remedfam.ro.

Influenţa stress-ului oxidativ asupra cardiomiocitelor în insuficienţa cardiacă congestivă indusă prin ischemie miocardică ateromatoasă

Dr. Elena Surduleasa1,2, Conf. univ. dr. Minerva-Claudia Ghinescu1,2

1Universitatea „Titu Maiorescu” București, România, 2Medicină de familie

Primit: 8.11.2025 • Acceptat pentru publicare: 5.12.2026

Rezumat

În baza datelor din literatura de specialitate consultată, referitoare la modul în care stress-ul oxidativ intervine în patogenia insuficienței cardiace congestive (ICC), prezenta lucrare sintetizează modul în care este redusă masa miocardică contractilă, componenta patogenică principală a deficitului de pompă aspiro-respingătoare a inimii. Reducerea contractilităţii miocardului, în condiţii de stress oxidativ indus ischemic recunoaşte un dublu mecanim: exacerbarea procesului de moarte prematură a cardiomiocitelor (prin necroză şi apoptoză) şi alterarea calitativă a organitelor cardiomiocitelor care supravieţuiesc stress-ului oxidativ existent în miocard şi care funcţional sunt suprasolicitate. Dintre cele două modalităţi de afectare numerică a cardiomiocite-lor este prezentat mecanismul apoptozei induse prematur şi la cote crescute.

Cuvinte cheie: insuficienţă cardiacă, stress oxidativ, apoptoză, cardiomiocite, caspase

MEDICAL PRACTICE

Review

Influence of oxidative stress on cardiomyocytes in congestive heart failure induced by atheromatous myocardial ischemia

Abstract

Based on the data from the consulted specialized literature, regarding the way in which oxidative stress intervenes in the pathogenesis of congestive heart failure (CHF), the paper presentation synthesizes the way in which the myocardial contractile mass is reduced, the main pathogenic component of the heart’s suction-repulsion pump deficiency. The reduction of myocardial contractility, under conditions of ischemic-induced oxidative stress recognizes a double mechanism: the exacerbation of the premature death process of cardiomyocytes (through necrosis and apoptosis) and the qualitative alteration of cardiomyocyte organelles that survive oxidative stress in the myocardium and that are functionally overloaded. Among the two ways of numerical damage to cardiomyocytes, the mechanism of apoptosis induced prematurely and at elevated levels is presented.

Keywords: heart failure, oxidative stress, apoptosis, cardiomyocytes, caspases

Evaluarea sugarului cu aspect genital atipic: tulburări de dezvoltare sexuală

Dr. Maria Marcu1,3, Dr. Adalciza Cabalorta1,3, Dr. Liviana Acatrinei1,3, Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu1,2,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca „Iuliu Hațieganu’’, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 10.04.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.05.2026

Rezumat

Introducere: Tulburările de dezvoltare sexuală reprezintă un grup heterogen de afecțiuni congenitale caracterizate prin dezvoltarea atipică a sexului cromozomial, gonadal și anatomic. Termenul a fost introdus pentru a înlocui denumiri considerate stigmatizante, precum „hermafrodit” sau „pseudohermafrodit”, însă definiția rămâne încă dezbătută în comunitatea medicală și în grupurile de suport ale pacienților, fiind considerat un termen prea general.

Metodă: S-a realizat o analiză narativă a literaturii de specialitate privind aspectele genitale atipice la nou-născuți, punând accentul pe criteriile de diagnostic, mecanismele fiziopatologice și abordarea strategiilor clinice actuale în medicina de familie. Au fost analizate datele din ghidurile internaționale și din publicațiile recente referitoare la abordarea clinică și multidisciplinară a acestei afecțiuni.

Rezultate: Dezvoltarea sexuală normală începe încă din perioada embrionară, este controlată de factori genetici și hormonali, iar până în săptămâna a șaptea de sarcină, gonadele nu dobândesc caracteristici morfologice specifice pentru sexul feminin sau masculin. Gena SRY, localizată pe cromozomul Y, are rolul principal în determinarea sexului masculin, iar dintre hormonii cu rol esențial în acest proces se numără testosteronul, dihidrotestosteronul și hormonul anti-müllerian. Orice perturbare a acestor procese poate determina apariția unor atipii de dezvoltare ale organelor genitale interne și externe.

Cele mai frecvente cauze ale tulburărilor de dezvoltare sexuală sunt hiperplazia adrenală congenitală prin deficit de 21-hidroxilază, sindromul de insensibilitate la androgeni și mozaicismul cromozomial sexual. Manifestările clinice sunt variate și includ hipospadias sever, curbatura severă a penisului, scrotul fuzionat cu prepuțul, incapacitatea de a palpa testiculele bilateral, clitoromegalie sau fuziunea posterioară a labiilor mari. Uneori, atipiile genitale clinice sunt modificate discret, ceea ce face diagnosticul mai dificil.

Discuții: Evaluarea sugarului trebuie realizată precoce și include istoricul familial și al sarcinii, examen clinic atent, ecografie abdomino-pelvină și investigații hormonale și genetice. În cabinetul medicului de familie, accentul se pune pe examenul clinic, care presupune evaluarea dimensiunilor clitorofalusului, poziției gonadelor și raportului anogenital, precum și aprecierea gradului de virilizare prin scale standardizate.

Concluzie: Diagnosticul și managementul tulburărilor de dezvoltare sexuală necesită o abordare multidisciplinară. Identificarea rapidă a cauzelor și comunicarea empatică cu familia sunt esențiale atât pentru prevenirea complicațiilor medicale, cât și pentru reducerea impactului psihologic asupra pacientului și familiei sale.

Cuvinte cheie : tulburări de dezvoltare sexuală, gena SRY, hiperplazia adrenală congenitală, atipii de dezvoltare

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Evaluation of the infant with atypical genital appearance: disorders of sexual development

Abstract

Introduction: Differences of sex development represent a heterogeneous group of congenital conditions characterized by atypical development of chromosomal, gonadal, and anatomical sex. The term was introduced to replace terms considered stigmatizing, such as “hermaphrodite” or “pseudo hermaphrodite,” but the definition remains debated within the medical community and patient support groups, as it is considered too general.

Method: A narrative review of the literature on atypical genitalia in newborns was conducted, focusing on diagnostic criteria, pathophysiological mechanisms, and current clinical management strategies in family medicine. Data from international guidelines and recent publications regarding the clinical and multidisciplinary management of this condition were analyzed.

Results: Normal sexual development begins as early as the embryonic period and is controlled by genetic and hormonal factors; by the seventh week of pregnancy, the gonads have not yet acquired morphological characteristics specific to the female or male sex. The SRY gene, located on the Y chromosome, plays the primary role in determining male sex, and among the hormones essential to this process are testosterone, dihydrotestosterone, and anti-Müllerian hormone. Any disruption of these processes can lead to developmental abnormalities of the internal and external genitalia.

The most common causes of disorders of sexual development are congenital adrenal hyperplasia due to 21-hydroxylase deficiency, androgen insensitivity syndrome, and sex chromosome mosaicism. Clinical manifestations are varied and include severe hypospadias, severe penile curvature, a scrotum fused to the foreskin, inability to palpate the testes bilaterally, clitoromegaly, or posterior fusion of the labia majora. Sometimes, clinical genital abnormalities are subtle, which makes diagnosis more difficult.

Discussion: The infant’s evaluation should be performed early and includes a family and pregnancy history, a careful clinical examination, an abdominal-pelvic ultrasound, and hormonal and genetic testing. In the family physician’s office, the focus is on the clinical examination, which involves assessing the size of the clitoris, the position of the gonads, and the anogenital ratio, as well as evaluating the degree of virilization using standardized scales.

Conclusion: The diagnosis and management of disorders of sexual development require a multidisciplinary approach. Rapid identification of causes and empathetic communication with the family are essential for both preventing medical complications and reducing the psychological impact on the patient and their family.

Keywords: differences of sex development, SRY gene, congenital adrenal hyperplasia, atypical developmental

Zona zoster la copil cu expunere intrauterină la virusul varicelo-zosterian: prezentare de caz

Dr. Andreea Cristina Macovei1,4, Dr. Vasile Grajdu2,4, Asist. univ. dr. Rodica Sorina Pop2,3,4,5, Conf. univ. dr. Aida Puia2,3,4

1Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu”, Cluj- Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 4Medicină de familie, 5Geriatrie-gerontologie

Primit: 10.04.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.05.2026

Rezumat

Herpesul zoster la copil reprezintă o entitate rară, în special la pacientul imunocompetent. Expunerea intrauterină la virusul varicelo-zosterian este descrisă ca posibil factor favorizant pentru reactivarea virală ulterioară. Prezentăm cazul unui copil în vârstă de 6 ani, fără antecedente patologice semnificative, nevaccinat anti-varicelic, cu istoric matern de varicelă în timpul sarcinii. Debutul a fost cu febră și erupție veziculoasă unilaterală la nivelul dermatomului lombar stâng, fără durere asociată. Inițial s-a recomandat exclusiv tratament topic, ulterior fiind inițiat tratament antiviral cu Aciclovir în contextul persistenței febrei și agravării leziunilor cutanate. Pacientul a fost reevaluat în cabinetul medicului de familie, unde examenul clinic nu a susținut suspiciunea unei suprainfecții bacteriene. Evoluția sub tratament antiviral și simptomatic a fost favorabilă. Având în vedere apariția herpesului zoster la un copil aparent imunocompetent, s-au recomandat investigații biologice suplimentare și evaluare pediatrică pentru excluderea unei patologii subiacente. Cazul evidențiază importanța anamnezei complete, inclusiv a antecedentelor materne din timpul sarcinii, în orientarea diagnosticului de herpes zoster pediatric. Reevaluarea clinică periodică și individualizarea conduitei terapeutice au un rol esențial în practica medicului de familie.

Cuvinte cheie: herpes zoster, varicela maternă, infecție congenitală

MEDICAL PRACTICE

Case presentation

Herpes Zoster in a child with intrauterine Varicella-Zoster virus exposure: a case report

Abstract

Herpes zoster in children is a rare condition, especially in immunocompetent patients. Intrauterine exposure to varicella-zoster virus has been described as a possible predisposing factor for later viral reactivation. We present the case of a 6-year-old child with no significant medical history, unvaccinated against varicella, whose mother had varicella during pregnancy. The disease onset was characterized by fever and a unilateral vesicular eruption involving the left lumbar dermatome, without associated pain. Initially, only topical treatment was recommended, while antiviral therapy with Acyclovir started later due to persistent fever and worsening skin lesions. The patient was subsequently reevaluated in the family physician’s office, where the clinical examination did not support bacterial superinfection. The evolution under antiviral and symptomatic treatment was favorable. Considering the occurrence of herpes zoster in an apparently immunocompetent child, additional laboratory investigations and pediatric evaluation were recommended to exclude an underlying condition. This case highlights the importance of thorough medical history taking, including maternal history during pregnancy, in the diagnostic approach to pediatric herpes zoster. Periodic clinical reassessment and individualized therapeutic management play an essential role in family medicine practice.

Keywords: herpes zoster, maternal varicella, congenital varicella infection

Deficitul de fier în sarcină

Dr. Adalciza Cabalorta1,3, Dr. Maria Marcu1,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 18.05.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.05.2026

Deficitul de fier reprezintă starea în care organismul nu dispune de suficiente rezerve de fier pentru a satisface necesarul fiziologic. Lipsa fierului, însoțită sau nu de anemie, este o situație frecvent întâlnită în timpul sarcinii, cu consecințe asupra sănătății mamei și a fătului, contribuind la creșterea morbidității și mortalității materne, precum și a celei perinatale (1).

Paraclinic, deficitul de fier se definește ca o valoare a feritinei serice sub 30 ng/ml în cazurile severe (în cele moderate, valorile feritinei sunt cuprinse între 30 și 100 ng/ml) sau o valoare a feritinei sub 50 ng/ml în asociere cu un coeficient de saturație al transferinei mai mare de 20% (2).

Obezitatea sarcopenică – considerații actuale privind diagnosticul și impactul asupra sănătății adultului

Rezumat

Obezitatea reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică la nivel global, cu o creștere alarmantă a prevalenței în ultimele decenii. De asemenea, sarcopenia, definită drept pierderea progresivă a masei și forței musculare, este recunoscută în prezent drept o afecțiune musculară distinctă, nedependentă de vârstă, cu impact major asupra mortalității și calității vieții. Astfel, obezitatea sarcopenică este descrisă ca asocierea dintre excesul de țesut adipos și degradarea masei musculare și reprezintă un sindrom complex cu implicații metabolice, cardiovasculare și neurocognitive importante. Deși prevalența acestei condiții variază semnificativ în funcție de populație, sex și criteriile de diagnostic utilizate, este demonstrată asocierea dintre obezitatea sarcopenică și diabet zaharat de tip 2, ateroscleroză, fibroză miocardică, declin cognitiv și mortalitate. Așadar, obezitatea sarcopenică are un impact major asupra sănătății publice, necesitând strategii de prevenție, diagnostic și tratament. Intervențiile preventive trebuiesc instituite cât mai precoce și includ exercițiul fizic combinat aerobic-fitness, aportul proteic adecvat și suplimentarea nutrițională specifică.

Cuvinte cheie: sarcopenie, obezitate, adulți, țesut adipos, obezitate sarcopenică

MEDICAL PRACTICE

Review

Sarcopenic obesity – current considerations regarding diagnosis and impact on adult health

Abstract

Obesity is one of the most important public health problems worldwide, with an alarming increase in prevalence in recent decades. Sarcopenia, defined as the progressive loss of muscle mass and strength, is also now recognized as a distinct, age-independent muscle disorder with a major impact on mortality and quality of life. Thus, sarcopenic obesity is described as the association between excess adipose tissue and muscle mass degradation and represents a complex syndrome with important metabolic, cardiovascular and neurocognitive implications. Although the prevalence of this condition varies significantly depending on the population, sex and diagnostic criteria used, the association between sarcopenic obesity and type 2 diabetes mellitus, atherosclerosis, myocardial fibrosis, cognitive decline and mortality has been demonstrated. Therefore, sarcopenic obesity has a major impact on public health, requiring prevention, diagnosis and treatment strategies. Preventive interventions should be instituted as early as possible and include combined aerobic-fitness exercise, adequate protein intake, and specific nutritional supplementation.

Keywords: sarcopenia, obesity, adults, adipose tissue, sarcopenic obesity

Sindromul de burnout în medicina de familie – corelații cu digitalizarea sistemului medical

Dr. Cristian Buzduga1,3, Asist. univ. dr. Vlad Nechita1,4, Conf. univ. habil. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România București, România, 3Medicină de familie, 4Chirurgie generală

Primit: 15.02.2026 • Acceptat pentru publicare: 3.03.2026

Rezumat

Sindromul de burnout reprezintă o stare de epuizare emoțională și mentală asociată activității profesionale, cu impact asupra medicilor și asupra calității actului medical. Medicii de familie, aflați la interfața dintre pacient și sistemul de sănătate, sunt expuși unui volum ridicat de muncă și unor cerințe administrative crescute, inclusiv utilizării sistemelor informatice medicale.

Scopul studiului a fost evaluarea riscului de burnout în rândul medicilor de familie din România și analizarea relației cu factorii socio-demografici și digitalizarea sistemului medical.

Material și metodă: S-a efectuat un studiu de tip transversal, analitic, observațional, datele au fost colectate cu ajutorul unui chestionar conceput cu platforma Google Forms. Acesta a fost distribuit pe grupuri de medici de familie și asociațiile lor profesionale și invitați să completeze chestionarul. Participarea la studiu a fost voluntară și anonimă.

Rezultate: Prevalența burnout-ului în lotul analizat a fost relativ scăzută, însă aproape unul din cinci medici a prezentat burnout sau risc de burnout. Prezentul studiu relevă o rată mică a burnout-ului în rândul medicilor de familie, prevalența cea mai mare fiind în rândul medicilor de sex feminin și o proporție mai mare a burnout-ului fiind identificată în rândul medicilor de familie din mediul rural.

Concluzii: Digitalizarea sistemului medical pare să influențeze percepția medicilor asupra epuizării profesionale, subliniind necesitatea optimizării funcționalității și integrării softurilor medicale în fluxul de lucru din medicina de familie. Sunt necesare studii suplimentare, pe loturi mai mari, pentru clarificarea relației dintre digitalizare și sănătatea profesională în asistența medicală primară.

Cuvinte cheie: sindrom de burnout, medici de familie, asistență medicală primară, digitalizare, sistem informatic medical

RESEARCH

Original paper

Burnout syndrome in family medicine: the relationship with medical system digitalization

Abstract

Burnout syndrome is a state of emotional and mental exhaustion associated with professional activity, with an impact on doctors and the quality of medical care. Family doctors, at the interface between the patient and the health system, are exposed to a high workload and increased administrative requirements, including the use of medical information systems.

Objective: The aim of the study was to assess the risk of burnout among family doctors in Romania and to analyze the relationship with socio-demographic factors and the digitalization of the medical system.

Material and method: A cross-sectional, analytical, observational study was conducted; data were collected using a questionnaire designed in Google Forms. It was distributed to family doctor groups and their professional associations, and they were invited to complete the questionnaire. Participation in the study was voluntary and anonymous.

Results: The prevalence of burnout in the analyzed group was relatively low, but almost 1 in 5 doctors showed burnout or risk of burnout. The present study reveals a low rate of burnout among family physicians, with the highest prevalence among female physicians and a higher proportion of burnout in rural areas.

Conclusions: The digitalization of the medical system appears to influence physicians’ perceptions of professional burnout, underscoring the need to optimize the functionality and integration of medical software into the workflow in family medicine. Additional studies with larger groups are needed to clarify the relationship between digitalization and professional health in primary health care.

Keywords: burnout syndrome, family physicians, primary health care, digitalization, medical information system

Rolul imagisticii în medicina de familie: accesibilitate, valoare clinică și responsabilitate profesională

Asist. univ. dr. Mădălina Moldoveanu1,2,3, Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,2,3, Dr. Corina Dascăl2,3, Șef lucr. univ. dr. Livia Sorina Pop1,4, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca „Iuliu Hațieganu’’, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie, 4Medicină internă

Primit: 10.02.2026 • Acceptat pentru publicare: 27.02.2026

Rezumat

Articolul analizează rolul explorărilor imagistice în asistența primară, subliniind beneficiile, limitele și riscurile asociate, precum și responsabilitățile profesionale ale medicului de familie în ceea ce privește recomandarea și efectuarea acestora în practica zilnică.

Ecografia și point-of-care ultrasound (POCUS) sunt exemple de explorări imagistice care, folosite în mod echilibrat, reduc gradul de incertitudine, putând orienta rapid către un diagnostic de certitudine. De asemenea, colaborarea eficientă cu serviciile de radiologie și integrarea rezultatelor în contextul clinic al pacientului cresc calitatea actului medical.

În practica medicului de familie, recomandarea explorărilor imagistice se poate face ca urmare a examenului clinic, poate fi influențată de așteptările pacienților, sau de presiunea pusă asupra medicului de a exclude patologii severe, dar pot exista și limitări administrative în ceea ce le privește. De cele mai multe ori, experiența medicului se va vedea în capacitatea acestuia de a limita ceea ce este inutil. A nu cere o investigație nejustificată este o formă de responsabilitate profesională, nu o lipsă de implicare față de pacient.

Explorările imagistice reprezintă instrumente utile solicitate în urma examenului clinic, și nu reprezintă un substitut al acestuia. Valoarea reală a imagisticii în medicina de familie rezultă din modul în care aceasta vine în întâmpinarea nevoilor reale ale pacientului.

Cuvinte cheie: imagistică medicală, medicină de familie, ecografie, POCUS, responsabilitate profesională

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

The role of imaging in family medicine: between accessibility, clinical value and professional responsibility

Abstract

The article analyses the role of imaging investigations in primary care, highlighting their benefits, limitations and associated risks as well as the professional responsibilities of the family physician regarding the recommendation and performance in daily practice.Ultrasound and point-of-care ultrasound (POCUS) are examples of imaging modalities that, when used in a balanced manner, reduce diagnostic uncertainty and can rapidly guide toward a definitive diagnosis. Furthermore, effective collaboration with radiology services and the integration of imaging results into the patient’s clinical context contribute to improving the quality of medical care.

In family practice, the recommendation of imaging investigations may follow the clinical examination, may be influenced by patient expectations or by the pressure to exclude severe pathologies; administrative limitations may also play a role. In most cases, a physician’s experience is reflected in their ability to limit unnecessary investigations. Refraining from requesting an unjustified test represents a form of professional responsibility, not a lack of involvement in patient care.

Imaging investigations are useful tools requested following the clinical examination and do not substitute for it. The true value of imaging in family medicine lies in how it responds to the real needs of the patient.

Keywords: medical imaging, family medicine, ultrasound, POCUS, professional responsibility

Tiroidita Hashimoto în practica curentă a medicului de familie

Mădălina-Ionela Chiriac (Bozac)1,2,4, Șef lucr. dr. Radu Revnic2,3,5, Conf. univ. dr. Aida Puia2,3,5

1Spitalul Clinic Județean Cluj-Napoca, România, 2Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 3Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 4Endocrinologie, 5Medicină de familie

Primit: 18.02.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.03.2025

Rezumat

Tiroidita Hashimoto este o afecțiune autoimună în care are loc producerea de anticorpi împotriva glandei tiroide, respectiv anticorpi anti tiroperoxidază și/sau anticorpi anti-tiroglobulină (ATg). Acești anticorpi cauzează inflamație în glanda tiroidă iar în timp inflamația poate cauza gușă si/sau hipotiroidism. Procesul de inflamație evoluează insidios la majoritatea pacienților. Această afecțiune este cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului. TH poate apărea la orice vârstă, fiind mai frecventă la sexul feminin. Tabloul clinic include inițial semne și simptome subtile precum oboseală, constipație, tegumente uscate, creștere în greutate, care pot progresa în decurs de luni, ani. Prezentarea clinică a pacienților poate să includă hipotiroidism subclinic, hipotiroidism frust, mai rar hashitoxicoză. Diagnosticul se realizează pe baza evaluării funcției tiroidiene și a anticorpilor antitiroidieni. Tratamentul hipotiroidismului cauzat de TH este cu hormoni tiroidieni.

Cuvinte cheie: tiroidita Hashimoto, hipotiroidism, gușă, tiroidită autoimună

MEDICAL PRACTICE

Dialogue between specialties

Importanța diagnosticului precoce al neoplaziilor în cadrul medicinii de familie

Abstract

Hashimoto’s thyroiditis is an autoimmune disorder characterized by antibodies directed against the thyroid gland, namely anti-thyroperoxidase antibodies and/or anti-thyroglobulin antibodies. These antibodies trigger inflammation in the thyroid gland, and over time, this inflammation can lead to goitre and/or hypothyroidism. The inflammatory process progresses insidiously in most patients. This condition is the most common cause of hypothyroidism. HT can occur at any age and is more common in women. The clinical picture initially includes subtle signs and symptoms such as fatigue, constipation, dry skin, and weight gain, which can progress over months or years. The clinical presentation of patients may include subclinical hypothyroidism, frost hypothyroidism, and, more rarely, Hashimoto’s thyroiditis. The diagnosis is based on thyroid function testing and antithyroid antibody evaluation. The treatment of hypothyroidism caused by TH is with thyroid hormones.

Keywords: Hashimoto’s thyroiditis, hypothyroidism, goitre, autoimmune thyroiditis

Alopecie cicatriceală: carcinom bazo-celular sau lupus discoid?

Dr. Ariana Aldea1,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3, Asist. univ. dr. Rodica Sorina Pop1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 18.02.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.03.2025

Rezumat

Acest studiu de caz descrie evoluția unei paciente în vârstă de 60 de ani, care s-a prezentat la medicul de familie cu o placă de alopecie cicatricială localizată parietal, apărută aproximativ în urmă cu un an, subsecvent unui traumatism al scalpului. Din antecedentele personale reținem hipertensiunea arterială esențială și obezitatea de gradul I. La examinarea locală se evidențiază o zonă de alopecie cicatricială, cu o arie centrală albicioasă, atrofică, traversată de vase arborizate. Pe baza acestor elemente clinice se conturează suspiciunea unui carcinom bazocelular. Contextul prezentării clinice atipice determină medicul de familie să decidă necesitatea continuării investigațiilor, în final biopsia cutanată relevând degenerescență vacuolară a celulelor bazale (dermatită de interfață), însoțită de infiltrat limfocitar, și implicit diagnosticul de lupus eritematos discoid.

Cuvinte cheie: alopecie cicatricială, lupus eritematos discoid, medicină de familie

MEDICAL PRACTICE

Case presentation

Scarring alopecia: basal cell carcinoma or discoid lupus?

Abstract

This case study describes the evolution of a 60-year-old female patient who presented to her family doctor with a patch of scarring alopecia on the parietal region, which developed approximately one year ago following a scalp injury. Her personal history included essential hypertension and grade I obesity. Local examination revealed an area of scarring alopecia with a whitish, atrophic central area crossed by arborized vessels. Based on these clinical findings, basal cell carcinoma was suspected. The atypical clinical presentation led the family doctor to continue investigations, and ultimately a skin biopsy revealed vascular degeneration of the basal cells (interface dermatitis), accompanied by a lymphocytic infiltrate and, implicitly, a diagnosis of discoid lupus erythematosus.

Keywords: cicatricial alopecia, discoid lupus erythematosus, family medicine

Diagnosticul SASO prin utilizarea inteligenței artificiale antrenată pe înregistrări ale sunetelor respiratorii

Dr. Maria Marcu1,3, Asist. univ. dr. Mădălina Moldovan1,2,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 18.02.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.03.2025

Sindromul de apnee în somn obstructiv (SASO) este o afecțiune cu prevalență în continuă creștere atât la nivel mondial, cât și național. Se estimează că la nivel global aproximativ un miliard de pacienți prezintă SASO; în România, un procent de până la 17% din populația generală suferă de această afecțiune. SASO este prezentă de trei ori mai mult la sexul masculin, prevalența crește odată cu vârsta și este strâns corelată cu obezitatea. O mare parte din acești pacienți rămân nediagnosticați sau sunt diagnosticați tardiv, odată cu apariția consecințelor SASO.