Arhive Review - Revista Română de Medicina Familiei

Priorități în diagnosticul precoce și prevenția injuriei renale acute în medicina de familie

Dr. Andreea Alexandru1,2,3, Dr. Lavinia Toma2,4, Stud. Nelisa Gafar2, Șef lucr. univ. dr. Alina-Mihaela Stăniguț1,2,3, Șef lucr. univ. dr. Dr. Camelia Pană1,2,3, Prof. univ. dr. Liliana-Ana Tuță1,2,4

1Spitalul Clinic Județean „Sf. Apostol Andrei” Constanța, România, 2Universitatea Ovidius Constanța, România, 3Nefrologie, 4Medicină de familie

Primit: 5.08.2025 • Acceptat pentru publicare: 25.08.2025

Motto: Primum non nocere…

Rezumat

Injuria renală acută (IRA) este o afecțiune frecventă, potențial reversibilă, dar adesea subdiagnosticată în ambulatoriu. Studiul abordează rolul extrem de important al medicului de familie în identificarea precoce a pacienților cu risc, prevenirea factorilor declanșatori și optimizarea monitorizării funcției renale. Pe baza literaturii recente și a experienței clinice, articolul propune intervenții concrete pentru recunoașterea hipovolemiei, gestionarea polimedicației și evitarea prescripțiilor medicației cu potențial nefrotoxic sau stricta monitorizare a acesteia. Sunt discutate particularitățile populațiilor vulnerabile (vârstnici, pacienți cu BCR, insuficiență cardiacă sau tratamente oncologice), precum și interacțiunile nefrotoxice frecvente în practica medicală (”cocktailul” AINS-diuretic-inhibitorii enzimei de conversie). Se subliniază importanța evaluării periodice a ratei filtrării glomerulare dar și a albuminuriei, precum și necesitatea educației pacientului cardiovascular sau diabetic privind „regula zilei de boală” și automedicația. Prin exemplificări clinice, se oferă repere pentru managementul ambulatoriu și criterii de trimitere precoce către nefrologul din ambulatoriu sau spital.

Articolul susține o abordare proactivă, bazată pe prevenție, colaborare interdisciplinară și implicarea pacientului în propriul plan de îngrijire. În acest context, medicul de familie devine un veritabil gardian al rinichilor, contribuind semnificativ la reducerea morbidității și a progresiei spre boala cronică de rinichi, ireversibilă.

Cuvinte cheie: injurie renală acută, medicină de familie, nefrotoxicitate, hipovolemie, prevenție ambulatorie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Priorities in early diagnosis and prevention of acute kidney injury in family medicine

Abstract

Acute kidney injury (AKI) remains a common yet under recognized condition in outpatient settings, often arising in vulnerable patients with comorbidities or polypharmacy. This article underscores the pivotal role of general practitioners (GPs) in early risk identification, nephrotoxic drug avoidance, and close renal monitoring. Key clinical scenarios are explored, including AKI triggered by dehydration, fever, non-steroidal anti-inflammatory drugs (NSAIDs) use, or therapeutic combinations such as the nephrotoxic “triple whammy” (angiotensin converting enzyme inhibitor + diuretic + NSAIDs). Specific attention is given to elderly patients, those with pre-existing chronic kidney disease or heart failure, and individuals undergoing oncologic treatment.

The article advocates for routine monitoring of glomerular filtration rate and urinary albumin-to-creatinine ratio (uACR), alongside structured patient education regarding “sick day rules” and self-management. By providing practical recommendations, clinical examples, and referral thresholds, the paper builds a framework for proactive AKI prevention in primary care. The integration of clinical vigilance, medication review, patient empowerment, and timely specialist collaboration emerges as a core strategy to reduce avoidable renal damage. Ultimately, the family physician acts as a frontline defender of kidney health, bridging ambulatory care with nephrology expertise to mitigate long-term consequences such as chronic kidney disease (CKD) and end-stage renal disease (ESRD).

Keywords: acute kidney injury, primary care, nephrotoxicity, hypovolemia, outpatient prevention

Aderența la tratamentul de lungă durată – date actuale

Conf. univ. habil. dr. Aida Puia 1,2,4, Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu 1,5, Asist. univ. dr. Mădălina Moldoveanu 1,4, Asist. univ. dr. Dascăl Vlad1,3,4, Șef lucr. univ. dr. Codruța Mărginean1,6, Asist. univ. dr. Bianca Cojan Mânzat1,2,4, Asist. univ. dr. Sorina Rodica Pop1,2,4, Șef lucr. univ. dr. Radu Revnic1,2,4, Șef lucr. univ. dr. Sorina Livia Pop1,6, Șef lucr. univ. dr. Ovidiu Chiroban1,5

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 4Medicină de familie, 5Medicină legală, 6Medicină internă

Primit: 10.08.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.09.2025

Rezumat

Aderența la tratamentul de lungă durată este una din problemele existente la toate nivelele sistemului de sănătate, medicul de familie fiind unul dintre profesioniști care pot să abordeze acest aspect cu pacienții, în special pe cei cu boli cronice care necesită o monitorizare susținută. În recenzia de față vom încerca să actualizăm date despre acest topic, axându-ne pe necesitatea implementării termenului de aderență la tratament versus complianță, pe date actuale despre magnitudinea fenomenului, pe factorii contributori ai aderenței, pe aspecte specifice prezente în anumite patologii și intervențiile pe care le putem avea pentru a crește aderența la tratamentul de lungă durată.

Analiza studiilor recente din literatura medicală subliniază importanța acestei dimensiuni în abordarea holistică a pacientului. Integrarea evaluării aderenței la tratament în managementul pacientului cronic este o concluzie comună tuturor nivelelor de servicii medicale.

Cuvinte cheie: aderența la tratament, factori contributori, intervenții

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Adherence to long-term treatment – up to date

Abstract

Adherence to long-term treatment is one of the existing problems at all levels of the health system, the family doctor being one of the professionals who can address this aspect with patients, especially those with chronic diseases that require sustained monitoring. In this review we will try to update data on this topic, focusing on the need to implement the term adherence to treatment versus compliance, on current data on the magnitude of the phenomenon, on the contributing factors of adherence, on specific aspects present in certain pathologies and the interventions that we can have to increase adherence to long-term treatment.

The analysis of recent studies in the medical literature emphasizes the importance of this dimension in the holistic approach to the patient. Integrating the assessment of medication adherence in the management of chronic patients is a common conclusion for all levels of medical services.

Keywords: adherence to treatment, contributing factors, interventions

Prevenția cancerului de piele în practica medicului de familie

Dr. Andreea Cristina Macovei1,4, Asist. univ. dr. Sorina Rodica Pop2,3,4,5, Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,2,4, Asist. univ. dr. Bianca Cojan-Mînzat2,3,4, Șef lucr. univ. dr. Codruța Mărginean2,6, Șef lucr. univ. dr. Sorina-Livia Pop2,6, Șef lucr. univ. dr. Radu Revnic2,3,4, Conf. univ. dr Aida Puia2,3,4
1Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 2Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 3Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România , 4Medicină de familie, 5Geriatrie-gerontologie, 6Medicina internă
Primit: 20.04.2025 • Acceptat pentru publicare: 14.05.2025

Rezumat

Cancerul de piele, în special melanomul, reprezintă o problemă de sănătate publică în creștere, afectând tot mai multe persoane tinere. Lipsa unui program național de screening face ca medicii de familie să joace un rol esențial în prevenție și depistare precoce. Expunerea la radiațiile UV este principalul factor de risc, alături de fenotip, arsuri solare în copilărie, istoricul familial de melanom și imunosupresia. Prevenția primară include educația privind protecția solară, autoexaminarea pielii și adoptarea unui stil de viață sănătos. Prevenția secundară vizează identificarea timpurie a leziunilor suspecte prin examinări regulate și aplicarea regulii ABCDE. Programele de formare au demonstrat că instruirea adecvată îmbunătățește semnificativ diagnosticarea precoce și îngrijirea pacienților. În plus, utilizarea instrumentelor de evaluare a riscului ajută la creșterea gradului de conștientizare. Inteligența artificială poate oferi suport suplimentar, având o sensibilitate ridicată în detectarea melanomului. Prin integrarea acestor strategii, medicii de familie pot reduce morbiditatea și mortalitatea asociate cancerului de piele, contribuind la sănătatea publică.

Cuvinte cheie: melanom, prevenție, screening, radiații UV

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Skin cancer prevention in family doctor practice

Abstract

Skin cancer, particularly melanoma, is an increasing public health concern, affecting more young people. The absence of a national screening program makes family doctors crucial in prevention and early detection. UV radiation exposure is the primary risk factor, alongside phenotype, childhood sunburns, family history of melanoma, and immunosuppression. Primary prevention includes education on sun protection, self-examination, and maintaining a healthy lifestyle. Secondary prevention focuses on the early identification of suspicious lesions through regular check-ups and the use of the ABCDE melanoma rule. Training programs have demonstrated that proper education can significantly improve early diagnosis and patient care. Additionally, using risk assessment tools increases awareness and preventive measures. Artificial intelligence offers additional support, showing high sensitivity in detecting melanoma. By integrating these strategies, family doctors may reduce skin cancer morbidity and mortality, improving public health outcomes.

Keywords: melanoma, prevention, screening, UV radiation

Abordarea creșterii rezistenței la antimicrobiene din perspectiva medicului de familie

Dr. Maria Alexandra Pop1,2,3, Dr. Giulia Alexandra Manoliu1,2,3, Dr. Cosmin Leucă1,2,3, Dr. Rareș Manolachi2,4, Conf. univ. dr. Aida2,3

1Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 2Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 3Medicină de familie, 4Chirurgie

Primit: 20.04.2025 • Acceptat pentru publicare: 15.05.2025

Rezumat

Rezistența antimicrobiană este o problemă globală în creștere, cauzată în principal de utilizarea excesivă și incorectă a antibioticelor. România se află în 2019 printre primele trei țări din Europa la consumul de antimicrobiene. Medicii de familie joacă un rol esențial în combaterea acestui fenomen, fiind primii furnizori de servicii de sănătate care interacționează cu pacienții și unii din principalii prescriptori de antibiotice. Medicul de familie se confruntă constant cu infecții cu localizări diverse, infecții respiratorii, infecții gastrointestinale, cutanate. Tratamentul ar trebui adaptat conform ratelor locale de rezistență, în România nu sunt însă suficiente date în acest domeniu. Rezistența antimicrobiană reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, accentuată de consumul excesiv și neadecvat de antibiotice. Rolul medicului de familie este acela de a combate rezistența prin tratamentul țintit și adaptat conform datelor epidemiologice, tiparelor regionale de rezistență, prin aplicarea corectă a ghidurilor și educația pacientului. Combaterea fenomenului implică atât medicul cât și pacientul. Explicarea diferenței dintre infecțiile bacteriene și cele virale, descurajarea automedicației sunt acțiuni simple, dar cu impact semnificativ. Este necesar un efort susținut în vederea conștientizării magnitudinii acestui fenomen și acțiuni concertate la toate nivelele de asistența medicală și specialități.

Cuvinte cheie: rezistență antimicrobiană, antibioterapie, rolul medicului de familie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Addressing the rise in antimicrobial resistance from the family doctor’s perspective

Abstract

Antimicrobial resistance is an escalating global health concern, primarily driven by the excessive and inappropriate use of antibiotics. In 2019, Romania ranked among the top three countries in Europe in terms of antimicrobial consumption. Family physicians play a pivotal role in addressing this issue, as they serve as the primary point of contact for patients and are among the leading prescribers of antibiotics. They frequently manage a broad spectrum of infections, including respiratory, gastrointestinal, and dermatological conditions. Ideally, treatment should be guided by local resistance patterns; however, Romania lacks sufficient epidemiological data to implement this approach. The growing threat of antimicrobial resistance highlights the importance of responsible prescribing practices. The family physician’s role includes implementing targeted therapy based on available resistance data, adhering to clinical guidelines, and providing patient education. Combating antimicrobial resistance requires joint efforts from both physicians and patients. Increasing knowledge about the distinction between bacterial and viral infections, as well as discouraging self-medication, are straightforward yet impactful strategies. A sustained effort is needed to raise awareness of the magnitude of this phenomenon and to implement concerted action at all levels of healthcare and across various specialties.

Keywords: antimicrobial resistance, antibiotherapy, role of the family doctor

Ticurile la copil: abordarea medicului de familie

Dr. Alexandra Maria Pop1,4, Dr. Victor Man1,4, Asist. Univ. dr. Iustinian Zegreanu1,4, Asist. univ. dr. Mădălina Moldoveanu1,4, Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,2,4, Conf. univ. dr. Aida Puia1,3,4

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 2Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 3Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România , 4Medicină de familie

Primit: 20.02.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.03.2025

Rezumat

Ticurile reprezintă mișcări bruște, rapide, recurente, non-ritmice, stereotipice, fără o direcție precedate de o nevoie intensă/de un impuls sau vocalizări ce pot fi suprimate până la un anumit punct. Ticurile pot fi fiziologice sau patologice, principalele tulburări de ticuri patologice fiind reprezentate de: sindromul Tourette, tulburarea persistentă (cronică) de tic motor sau vocal, tulburarea de tic motor sau vocal provizorie/tranzitorie. Ticurile prezintă manifestări motorii (care pot fi simple sau complexe) și non-motorii (senzoriale și comportamentale).

Diagnosticul ticurilor se realizează pe baza a 4 criterii: prezența ticurilor motorii și/sau fonice, durata ticurilor, vârsta la debut și absența unei alte cauze secundare precum o altă patologie sau uzul de medicamente.

Tratamentul tulburărilor de ticuri include psihoterapia comportamentală sau, în cazurile ce nu răspund la aceasta, terapia farmacologică, realizată cel mai frecvent cu medicamente din clasa agoniștilor dopaminergici. Ca screening inițial, se pot utiliza diverse chestionare în vederea evaluării aspectelor ce țin de neurodezvoltare, aspectelor comportamentale și socioemoționale. În evaluarea ticurilor, cel mai util chestionar este Yale Global Tic Severity Scale (YGTSS) recomandat pentru aplicare și în practica medicului de familie.

Medicul de familie ocupă un rol important în gestionarea pacienților cu ticuri, fiind responsabil de evaluarea pacientului și de consilierea familiei. Evaluarea pacientului pediatric cu ticuri este una complexă și presupune comunicare multidisciplinară între neurologi pediatrici, psihiatri pediatrici și psihologi, medici de familie, pediatri și personal non-medical, cum ar fi personalul școlar.

Cuvinte-cheie: ticuri, sindrom Tourette, screening ticuri, medicină de familie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Tics in children: the family doctor’s approach

Abstract

Tics are sudden, fast, recurrent, non-rhythmic, stereotyped, non-goal-directed movements preceded by an urge/impulse or vocalizations which can be voluntarily suppressed to a certain extent. Tics can be physiological or pathological; the main tic disorders represented by Tourette’s syndrome are persistent (chronic) motor or vocal tic disorder and provisional/transient motor or vocal tic disorder. Tics could be motor (simple or complex) and non-motor (sensory and behavioral) symptoms.

The diagnosis of tics is sustained through 4 criteria: the presence of motor and/or phonic, the length of tics, the age at the onset, and the absence of other secondary causes, i.e., another pathology or drug use.

The treatment of tic disorders includes behavioral psychotherapy or, in unresponsive cases, pharmacotherapy, most often done with dopamine agonist drugs. In the case of initial screening, multiple questionnaires can be used to evaluate neurodevelopmental, behavioral, and socioemotional aspects. In tic assessment, the most useful questionnaire is Yale Global Tic Severity Scale (YGTSS), which can be utilized in a general practitioner’s office as well.

The general practitioner holds a key role in managing patients with tics and being responsible for family counseling, too. In addition, patients need a complex evaluation that implies multidisciplinary communication between pediatric neurologists, child and adolescent psychiatrists, psychologists, general practitioners, pediatricians, and non-medical personnel, for instance, school staff.

Keywords: tics, Tourette’s syndrome, screening tics, family medicine

Date medico – chirurgicale privind diagnosticul și tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian

Drd. dr. Dan Titus Puia1,2,5, Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,3,6, Prof. univ. dr. Ion Cosmin Puia 2,5, Prof. univ. dr. Nadim Al Hajjar 2,5, Prof univ. dr. Florin Beteg4,7

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 2Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie Cluj-Napoca, România, 3Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 4Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, România, 5Chirurgie, 6Medicină de familie, 7Propedeutică și tehnici chirurgicale

Primit: 10.02.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.03.2025

Rezumat

Articolul propune o prezentare actualizată a datelor referitoare la boala de reflux gastro-esofagian cu scopul de a evidenția aspectele multidisciplinare în îngrijirea pacientului cu această patologie. Clasificarea herniilor hiatale este urmată de detalierea tabloului clinic și a examinărilor paraclinice care trebuie efectuate (pasajul baritat, endoscopia digestivă superioară, determinarea pH-ului, impedanța intraluminală multicanal, manometria). Diagnosticul diferenţial trebuie să cuprindă și pirozisului funcțional sau esofagul hipersensibil. Tratamentul începe cu modificări ale modului de viață (alimentația sănătoasă, igienă somnului, activitatea fizică adecvată). Farmacoterapia inițială (antiacide, alginați sau blocante de H2 receptori, inhibitori de pompă de protoni) trebuie uneori continuată în caz de reflux refractar. Sunt subliniate aspectele particulare referitoare la pacienții cu esofagită, esofag Barrett, la gravide, copii și în caz de reflux non-acid. Sunt detaliate aspecte de consens și posibilități moderne ale tratamentului chirurgical și endoscopic.

Cuvinte cheie: boala de reflux gastro-esofagian, indicații endoscopie superioară, fundoplicatură

MEDICAL PRACTICE Narrative review

Medical and surgical data on the diagnosis and treatment of gastroesophageal reflux disease

Abstract

The article proposes an updated presentation of data related to gastroesophageal reflux disease to highlight the multidisciplinary aspects in the care of patients with this pathology. The classification of hiatal hernias is followed by a detailed description of the clinical picture and the laboratory examinations that must be performed (barium swallow, upper digestive endoscopy, pH-metry, multichannel intraluminal impedance, manometry). The differential diagnosis should also include functional heartburn or hypersensitive esophagus. Treatment begins with lifestyle changes (healthy diet, sleep hygiene, adequate physical activity). Initial pharmacotherapy (antacids, alginates or H2 receptor blockers, proton pump inhibitors) continues with treatment in case of refractory reflux. Particular aspects related to patients with esophagitis, Barrett’s esophagus, pregnant women, children and in case of non-acid reflux are emphasized. Consensus and modern aspects of surgical and endoscopic treatment are detailed.

Keywords: gastroesophageal reflux disease, upper endoscopy indications, fundoplication

Importanța diagnosticului precoce al neoplaziilor în cadrul medicinii de familie

Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,3, Șef lucr. dr. Radu Revnic1,2,3, Asist. univ .asoc. dr. Nicolae Dascăl1,2,3, Asist. univ. dr. Bianca Cojan Mânzat1,2,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3
1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie
Primit: 15.08.2024 • Acceptat pentru publicare: 8.09.2024

Rezumat

Diagnosticul precoce al cancerului este relaționat cu identificarea pacienților care se adresează medicului de familie cu simptome nespecifice ce ar putea indica prezența unui cancer. Cu cât un cancer este detectat mai devreme, cu atât crește speranța de viață a pacientului, se îmbunătățește calitatea vieții acestuia și se reduc costurile asociate tratamentului și spitalizării. Medicii de familie joacă un rol crucial în prevenirea întârzierilor în stabilirea diagnosticului, deoarece cunosc date importante despre istoricul medical, familial și al factorilor de risc al pacienților aflați pe lista lor.

Cuvinte cheie: asistență medicală primară, simptome atribuite cancerului, diagnostic precoce

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Importanța diagnosticului precoce al neoplaziilor în cadrul medicinii de familie

Abstract

The early diagnosis of cancer relies on identifying patients, who present symptoms that could indicate the presence of cancer as well as patients, who visit their family doctor with nonspecific symptoms. The earlier a cancer is detected, the greater the patient’s life expectancy, the better their quality of life and lower costs associated with treatment and hospitalization. Family doctors play a crucial role in preventing delays in establishing diagnosis, as they are familiar with the medical history, family background and risk factors specific to the patients on their list.

Keywords: primary care, cancer symptoms, early diagnosis

Chorea Gravidarum: review narativ

Astrit M. Gashi MD, PhDc1,2,3, Jakup Ismajli MD1,2,3, Arianit Sherifi MD1,2,3

1Clinic of Obstetrics and Gynecology, University Clinical Center of Kosovo, Pristine, Kosovo, 2Faculty of Medicine, University of Pristine, Pristine, Kosovo, 3Obstetrics and gynecology

Received: 1.12.2023 • Accepted for publication: 12.12.2023

Coreea gravidarum este o tulburare clinică care debutează în timpul sarcinii și se caracterizează clinic prin mișcări anormale, bruște, neregulate, imprevizibile și involuntare, precum și prin modificări de personalitate, modificări ale dispoziției, depresie, disartrie, turetism, halucinații hipnice severe, delir și deficite cognitive cronice.

Îngrijirea paliativă în bolile respiratorii cronice non-oncologice: managementul dispneei

Dr. Fabiola-Monica Sturz1,4, Asist. univ. dr. Bianca-Olivia Cojan-Mînzat,1,2,4 Asist. univ. dr. Rodica Sorina Pop1,2,4, Asist. univ. asoc. drd. dr. Ștefan Ursu2,3,5, Drd. dr. Cristian Paula Ursu1,2,3,5, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,4
1Cabinet Medical Individual de Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 2Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România, 3Institutul Regional de Gastroenterologie-Hepatologie Prof Dr Octavian Fodor, Cluj-Napoca, România, 4Medicină de familie, 5Chirurgie generală

Primit: 1.12.2023 • Acceptat pentru publicare: 12.12.2023

Dispneea este cel mai frecvent și împovărător simptom al bolilor cronice respiratorii progresive. El determină dizabilități considerabile însoțite de anxietate importantă, izolare socială și scăderea calității vieții pacientului.

Retrospectiva infectiei cu Epstein-Barr cauzatoare de sindromul de oboseală cronică sau encefalita mialgică

Asist. univ. dr. Bianca Olivia Cojan Mînzat1,2,3, Dr. Mihai Columban1,2,3, Asist. univ. dr. Sorina Rodica Pop1,2,3, Șef de lucr. univ. dr. Codruța Mărginean1,4, Șef de lucr. univ. dr. Sorina Livia Pop1,4, Șef de lucr. univ. dr. Radu Revnic1,2,3, Dr. Ioana Trifescu1,2,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicina și Farmacie Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Medicină de Familie, Cluj-Napoca România, 3Medicină de familie, 4Medicină internă

Primit: 10.11.2023 • Acceptat pentru publicare: 30.11.2023

Rezumat

SOC/EM (sindromul de oboseală cronică/encefalomielită mialgică) reprezintă o entitate patologică complexă cu mecanisme imunologice și fiziopatologice incomplet elucidate până la ora actuală, care presuspune de-asemenea reactivarea EBV la o anumită subcategorie de pacienți. Reprezintă la nivel mondial un subiect de mare interes, având in vedere asemănările izbitoare cu statusul de ”long COVID” identificat pe durata și post-pandemie datorată Coronavirusului 19. Atât entitatea ”long COVID”, cât și SOC/EM presupun sindrom inflamator multisistemic cu alterări imunologice, inflamație cronică și reactivare virală.

Simptomatologia clinică este una diversă și cuprinde astenie, oboseală cronică, afectare cognitivă și neurologică, mialgii, artralgii, tulburări gastrointestinale, tulburări de somn. În ambele patologii s-a observat că reactivarea EBV a fost elementul comun. Desigur că acestea se manifestă pe un anumit teren individual susceptibil, respectiv implicarea genetică având o contribuție aparte, subiect de mare interes pentru viitoare cercetări. SOC/EM ajunge să afecteze până la 2.5% din populația globală. Importanța subiectului se datorează și faptului că din urmă se apropie covârșitor și sindromul Burnout, care a ajuns să afecteze un procent de până la 74% din pacienții care sunt activi și lucrează ca angajați în diferite domenii. Adresabilitatea pentru simptome Burnout-like la nivel de cabinete ambulatorii a crescut foarte mult în perioada post-pandemică, fiind astfel necesară o abordare unitară la nivel mondial pentru un diagnostic precoce corect. Impactul asupra calității vieții pacienților este unul foarte mare, cu consecințe nu doar la nivel individual, ci și la nivelul sistemelor sanitar, social, economic.

Concluzii: Datele științifice actuale și perspectivele viitoarelor cercetări în legătură cu VEB și SOC/EM stimulează dialogul între comunitățile științifice și medicale pentru a contribui la avansarea cunoștințelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților afectați de această asociere complexă. Prin evaluarea amplă a acestui impact asupra calității vieții, este important să înțelegem complexitatea și amploarea consecințelor SOC/EM și să subliniem nevoia unei abordări comprehensive în gestionarea acestei afecțiuni. Dezvoltarea strategiilor de intervenție care abordează atât aspectele fizice, cât și cele psiho-sociale reprezintă un pas crucial pentru îmbunătățirea vieții pacienților afectați de această afecțiune debilitantă.

Cuvinte cheie: Virusul Epstein Barr, sindromul de oboseală cronică, encefalomielită mialgică

MEDICAL PRACTICE

Review

Retrospective of Epstein-Barr infection causing chronic fatigue syndrome or myalgic encephalitis

Abstract

Chronic fatigue syndrome (CFS) also named as myalgic encephalomyelitis (EM) represents a complex pathological entity with immunological and pathophysiological mechanisms incompletely elucidated to date, which also presumes Epstein-Barr viral (EBV) reactivation in a certain subcategory of patients. It represents a topic of great interest worldwide, given the striking similarities with the „long COVID” status identified during and post-pandemic due to the Coronavirus 19. Both the entity „long COVID” and CFS/ME assume a multisystemic inflammatory syndrome with immunological alterations, chronic inflammation and viral reactivation.

The clinical symptomatology is diverse and includes asthenia, chronic fatigue, cognitive and neurological impairment, myalgias, arthralgias, gastrointestinal disorders, sleep disorders. In both pathologies, EBV reactivation was observed to be the common element. Of course, these elements act on a certain individual susceptible ground, namely the genetic involvement having a special contribution, a subject of interest for future research. CFS/EM affects up to 2.5% of the global population. The importance of the subject is also due to the fact that Burnout syndrome is overwhelmingly approaching, which has come to affect a percentage of up to 74% of patients who are active and work in various fields as employees. Addressability for Burnout-like symptoms at the outpatient clinic level has increased greatly in the post-pandemic period, thus requiring a unified approach worldwide.

Conclusions: Current scientific data and future research perspectives on EBV and CFS/EM stimulate dialogue between the scientific and medical communities to contribute to advancing knowledge and improving the quality of life of patients affected by this complex association. By comprehensively evaluating this impact on quality of life, it is important to understand the complexity and magnitude of the consequences of CFS/EM and to emphasize the need for a comprehensive approach in the management of this condition. The development of intervention strategies that address both physical and psychosocial aspects is a crucial step in improving the lives of patients affected by this debilitating condition.

Keywords: Epstein-Barr Virus, chronic fatigue syndrome, myalgic encephalomyelitis