Review – Revista Română de Medicina Familiei

Influenţa stress-ului oxidativ asupra cardiomiocitelor în insuficienţa cardiacă congestivă indusă prin ischemie miocardică ateromatoasă

Dr. Elena Surduleasa1,2, Conf. univ. dr. Minerva-Claudia Ghinescu1,2

1Universitatea „Titu Maiorescu” București, România, 2Medicină de familie

Primit: 8.11.2025 • Acceptat pentru publicare: 5.12.2026

Rezumat

În baza datelor din literatura de specialitate consultată, referitoare la modul în care stress-ul oxidativ intervine în patogenia insuficienței cardiace congestive (ICC), prezenta lucrare sintetizează modul în care este redusă masa miocardică contractilă, componenta patogenică principală a deficitului de pompă aspiro-respingătoare a inimii. Reducerea contractilităţii miocardului, în condiţii de stress oxidativ indus ischemic recunoaşte un dublu mecanim: exacerbarea procesului de moarte prematură a cardiomiocitelor (prin necroză şi apoptoză) şi alterarea calitativă a organitelor cardiomiocitelor care supravieţuiesc stress-ului oxidativ existent în miocard şi care funcţional sunt suprasolicitate. Dintre cele două modalităţi de afectare numerică a cardiomiocite-lor este prezentat mecanismul apoptozei induse prematur şi la cote crescute.

Cuvinte cheie: insuficienţă cardiacă, stress oxidativ, apoptoză, cardiomiocite, caspase

MEDICAL PRACTICE

Review

Influence of oxidative stress on cardiomyocytes in congestive heart failure induced by atheromatous myocardial ischemia

Abstract

Based on the data from the consulted specialized literature, regarding the way in which oxidative stress intervenes in the pathogenesis of congestive heart failure (CHF), the paper presentation synthesizes the way in which the myocardial contractile mass is reduced, the main pathogenic component of the heart’s suction-repulsion pump deficiency. The reduction of myocardial contractility, under conditions of ischemic-induced oxidative stress recognizes a double mechanism: the exacerbation of the premature death process of cardiomyocytes (through necrosis and apoptosis) and the qualitative alteration of cardiomyocyte organelles that survive oxidative stress in the myocardium and that are functionally overloaded. Among the two ways of numerical damage to cardiomyocytes, the mechanism of apoptosis induced prematurely and at elevated levels is presented.

Keywords: heart failure, oxidative stress, apoptosis, cardiomyocytes, caspases

Evaluarea sugarului cu aspect genital atipic: tulburări de dezvoltare sexuală

Dr. Maria Marcu1,3, Dr. Adalciza Cabalorta1,3, Dr. Liviana Acatrinei1,3, Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu1,2,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca „Iuliu Hațieganu’’, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 10.04.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.05.2026

Rezumat

Introducere: Tulburările de dezvoltare sexuală reprezintă un grup heterogen de afecțiuni congenitale caracterizate prin dezvoltarea atipică a sexului cromozomial, gonadal și anatomic. Termenul a fost introdus pentru a înlocui denumiri considerate stigmatizante, precum „hermafrodit” sau „pseudohermafrodit”, însă definiția rămâne încă dezbătută în comunitatea medicală și în grupurile de suport ale pacienților, fiind considerat un termen prea general.

Metodă: S-a realizat o analiză narativă a literaturii de specialitate privind aspectele genitale atipice la nou-născuți, punând accentul pe criteriile de diagnostic, mecanismele fiziopatologice și abordarea strategiilor clinice actuale în medicina de familie. Au fost analizate datele din ghidurile internaționale și din publicațiile recente referitoare la abordarea clinică și multidisciplinară a acestei afecțiuni.

Rezultate: Dezvoltarea sexuală normală începe încă din perioada embrionară, este controlată de factori genetici și hormonali, iar până în săptămâna a șaptea de sarcină, gonadele nu dobândesc caracteristici morfologice specifice pentru sexul feminin sau masculin. Gena SRY, localizată pe cromozomul Y, are rolul principal în determinarea sexului masculin, iar dintre hormonii cu rol esențial în acest proces se numără testosteronul, dihidrotestosteronul și hormonul anti-müllerian. Orice perturbare a acestor procese poate determina apariția unor atipii de dezvoltare ale organelor genitale interne și externe.

Cele mai frecvente cauze ale tulburărilor de dezvoltare sexuală sunt hiperplazia adrenală congenitală prin deficit de 21-hidroxilază, sindromul de insensibilitate la androgeni și mozaicismul cromozomial sexual. Manifestările clinice sunt variate și includ hipospadias sever, curbatura severă a penisului, scrotul fuzionat cu prepuțul, incapacitatea de a palpa testiculele bilateral, clitoromegalie sau fuziunea posterioară a labiilor mari. Uneori, atipiile genitale clinice sunt modificate discret, ceea ce face diagnosticul mai dificil.

Discuții: Evaluarea sugarului trebuie realizată precoce și include istoricul familial și al sarcinii, examen clinic atent, ecografie abdomino-pelvină și investigații hormonale și genetice. În cabinetul medicului de familie, accentul se pune pe examenul clinic, care presupune evaluarea dimensiunilor clitorofalusului, poziției gonadelor și raportului anogenital, precum și aprecierea gradului de virilizare prin scale standardizate.

Concluzie: Diagnosticul și managementul tulburărilor de dezvoltare sexuală necesită o abordare multidisciplinară. Identificarea rapidă a cauzelor și comunicarea empatică cu familia sunt esențiale atât pentru prevenirea complicațiilor medicale, cât și pentru reducerea impactului psihologic asupra pacientului și familiei sale.

Cuvinte cheie : tulburări de dezvoltare sexuală, gena SRY, hiperplazia adrenală congenitală, atipii de dezvoltare

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Evaluation of the infant with atypical genital appearance: disorders of sexual development

Abstract

Introduction: Differences of sex development represent a heterogeneous group of congenital conditions characterized by atypical development of chromosomal, gonadal, and anatomical sex. The term was introduced to replace terms considered stigmatizing, such as “hermaphrodite” or “pseudo hermaphrodite,” but the definition remains debated within the medical community and patient support groups, as it is considered too general.

Method: A narrative review of the literature on atypical genitalia in newborns was conducted, focusing on diagnostic criteria, pathophysiological mechanisms, and current clinical management strategies in family medicine. Data from international guidelines and recent publications regarding the clinical and multidisciplinary management of this condition were analyzed.

Results: Normal sexual development begins as early as the embryonic period and is controlled by genetic and hormonal factors; by the seventh week of pregnancy, the gonads have not yet acquired morphological characteristics specific to the female or male sex. The SRY gene, located on the Y chromosome, plays the primary role in determining male sex, and among the hormones essential to this process are testosterone, dihydrotestosterone, and anti-Müllerian hormone. Any disruption of these processes can lead to developmental abnormalities of the internal and external genitalia.

The most common causes of disorders of sexual development are congenital adrenal hyperplasia due to 21-hydroxylase deficiency, androgen insensitivity syndrome, and sex chromosome mosaicism. Clinical manifestations are varied and include severe hypospadias, severe penile curvature, a scrotum fused to the foreskin, inability to palpate the testes bilaterally, clitoromegaly, or posterior fusion of the labia majora. Sometimes, clinical genital abnormalities are subtle, which makes diagnosis more difficult.

Discussion: The infant’s evaluation should be performed early and includes a family and pregnancy history, a careful clinical examination, an abdominal-pelvic ultrasound, and hormonal and genetic testing. In the family physician’s office, the focus is on the clinical examination, which involves assessing the size of the clitoris, the position of the gonads, and the anogenital ratio, as well as evaluating the degree of virilization using standardized scales.

Conclusion: The diagnosis and management of disorders of sexual development require a multidisciplinary approach. Rapid identification of causes and empathetic communication with the family are essential for both preventing medical complications and reducing the psychological impact on the patient and their family.

Keywords: differences of sex development, SRY gene, congenital adrenal hyperplasia, atypical developmental

Obezitatea sarcopenică – considerații actuale privind diagnosticul și impactul asupra sănătății adultului

Rezumat

Obezitatea reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică la nivel global, cu o creștere alarmantă a prevalenței în ultimele decenii. De asemenea, sarcopenia, definită drept pierderea progresivă a masei și forței musculare, este recunoscută în prezent drept o afecțiune musculară distinctă, nedependentă de vârstă, cu impact major asupra mortalității și calității vieții. Astfel, obezitatea sarcopenică este descrisă ca asocierea dintre excesul de țesut adipos și degradarea masei musculare și reprezintă un sindrom complex cu implicații metabolice, cardiovasculare și neurocognitive importante. Deși prevalența acestei condiții variază semnificativ în funcție de populație, sex și criteriile de diagnostic utilizate, este demonstrată asocierea dintre obezitatea sarcopenică și diabet zaharat de tip 2, ateroscleroză, fibroză miocardică, declin cognitiv și mortalitate. Așadar, obezitatea sarcopenică are un impact major asupra sănătății publice, necesitând strategii de prevenție, diagnostic și tratament. Intervențiile preventive trebuiesc instituite cât mai precoce și includ exercițiul fizic combinat aerobic-fitness, aportul proteic adecvat și suplimentarea nutrițională specifică.

Cuvinte cheie: sarcopenie, obezitate, adulți, țesut adipos, obezitate sarcopenică

MEDICAL PRACTICE

Review

Sarcopenic obesity – current considerations regarding diagnosis and impact on adult health

Abstract

Obesity is one of the most important public health problems worldwide, with an alarming increase in prevalence in recent decades. Sarcopenia, defined as the progressive loss of muscle mass and strength, is also now recognized as a distinct, age-independent muscle disorder with a major impact on mortality and quality of life. Thus, sarcopenic obesity is described as the association between excess adipose tissue and muscle mass degradation and represents a complex syndrome with important metabolic, cardiovascular and neurocognitive implications. Although the prevalence of this condition varies significantly depending on the population, sex and diagnostic criteria used, the association between sarcopenic obesity and type 2 diabetes mellitus, atherosclerosis, myocardial fibrosis, cognitive decline and mortality has been demonstrated. Therefore, sarcopenic obesity has a major impact on public health, requiring prevention, diagnosis and treatment strategies. Preventive interventions should be instituted as early as possible and include combined aerobic-fitness exercise, adequate protein intake, and specific nutritional supplementation.

Keywords: sarcopenia, obesity, adults, adipose tissue, sarcopenic obesity

Boala celiacă în practica medicului de familie

Șef lucr. univ. dr. Codruța Mărginean1,4, Șef lucr. univ. dr. Sorina-Livia Pop1,4, Șef lucr. dr. Radu Revnic1,2,5 , Asist. univ. dr. Bianca Olivia Cojan Mânzat1,2,5 , Asist. univ. dr. Sorina Rodica Pop1,2,5, Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,3,5, Asist. univ. dr. Mădălina Moldoveanu1,5, Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu1,6, Conf. univ. habil. dr. Aida Puia1,2,5

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 4Medicină internă, 5Medicină de familie, 6Medicină legală,

Primit: 30.09.2025 • Acceptat pentru publicare: 10.11.2025

Rezumat

Boala celiacă este o afecțiune multisistemică autoimună care afectează indivizii cu sensibilitate față de gluten și unele proteine înrudite. Este o afecțiune răspândită peste tot în lume, în prezent remarcându-se o tendință de creștere a incidenței. Se apreciază că diagnosticarea bolii celiace este adesea suboptimală, momentul diagnosticului fiind adesea întârziat cu mai mulți ani. Pe de altă parte, testarea serologică a devenit tot mai accesibilă în ultimii ani, facilitând astfel calea spre diagnostic. Majoritatea pacienților cu boala celiacă confirmată răspund foarte bine la dieta fără gluten, observându-se o ameliorare semnificativă a simptomatologiei deja după câteva zile de la inițierea dietei. Depistarea timpurie și monitorizarea periodică, de lungă durată, prin medicul de familie a bolii ajută la reducerea ratei complicațiilor și în consecință ameliorează calitatea vieții pacienților.

Cuvinte cheie: boala celiacă, medicul de familie, testare, diagnostic, monitorizare

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Celiac disease in family doctor practice

Abstract

Celiac disease is an autoimmune multisystem disease, which affects individuals who are sensitive to gluten and related proteins. It is a disease, that is widespread throughout the world and currently there is a trend of increasing incidence. It is estimated, that the diagnosis of celiac disease is often suboptimal, with the time of diagnosis often being delayed by several years. On the other hand, serological testing has become increasingly accessible in recent years, thus facilitating the path to diagnosis. Most patients with confirmed celiac disease respond very well to the gluten-free diet, with a significant improvement in symptoms observed already a few days after starting the diet. Early detection and regular, long-term monitoring, of the disease by the family doctor helps to reduce the rate of complications and consequently improves patient’s quality of life.

Keywords: celiac disease, family physician, testing, diagnosis, follow-up

Sindromul de ochi uscat: provocari de diagnostic si management in medicina de familie

Dr. Andra Angheluș1,4, Asist. univ. dr. Bianca Cojan Mânzat1,2,4, Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,3,5, Asist. univ. dr. Sorina Rodica Pop`1,2,4, Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu1,5, Conf. univ. habil. dr. Aida Puia1,2,4

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România , 3Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 4Medicină de familie, 5Medicină legală

Primit: 15.11.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.12.2025

Rezumat

Boala oculară de tip „ochi uscat” este o afecțiune multifactorială care afectează integritatea funcțională a suprafeței oculare. Ea apare din cauza producerii insuficiente de lacrimi sau a evaporării excesive a acestora, ceea ce perturbă echilibrul filmului lacrimal și provoacă disconfort ocular. Creșterea utilizării ecranelor, poluarea și anumite boli sistemice contribuie la incidența crescută a acestei afecțiuni.

Medicii de familie joacă un rol esențial, fiind primul contact al pacienților cu sistemul medical. Deși nu dispun întotdeauna de echipamente oftalmologice avansate, aceștia pot contribui la recunoașterea simptomelor și la creșterea gradului de conștientizare.

Filmul lacrimal are trei straturi – lipidic, apos și mucos – iar disfuncția oricăruia dintre ele poate duce la uscăciune oculară, de obicei prin mecanisme de secreție redusă sau evaporare crescută. Factorii moderni precum utilizarea îndelungată a ecranelor sau purtarea lentilelor de contact agravează problema.

Diagnosticul se bazează în special pe anamneză și simptome precum arsură, usturime, mâncărime sau vedere încețoșată. Istoricul pacientului poate indica factorii declanșatori și impactul asupra vieții zilnice.

Cuvinte cheie: sindromul de ochi uscat, keratoconjunctivită sicca, medicina de familie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Dry Eye Syndrome: diagnostic and management challenges in family medicine

Abstract

Dry eye is a multifactorial ocular disease that affects the functional integrity of the ocular surface. It occurs due to insufficient tear production or excessive tear evaporation, which disrupts the balance of the tear film and causes ocular discomfort. Increased screen use, pollution, and certain systemic diseases contribute to the increased incidence of this condition.

Family physicians play a crucial role as patients’ first point of contact with the healthcare system. Although they do not always have advanced ophthalmological equipment, they can help recognize symptoms and raise awareness.

The tear film has three layers—lipid, aqueous, and mucous—and dysfunction in any of them can lead to dry eyes, usually through mechanisms of reduced secretion or increased evaporation. Modern factors such as prolonged use of screens or wearing contact lenses exacerbate the problem.

Diagnosis is based primarily on history and symptoms such as burning, stinging, itching, or blurred vision. The patient’s history may indicate triggers and the impact on daily life.

Keywords: dry eye syndrome, keratoconjunctivitis sicca, family medicine

Priorități în diagnosticul precoce și prevenția injuriei renale acute în medicina de familie

Dr. Andreea Alexandru1,2,3, Dr. Lavinia Toma2,4, Stud. Nelisa Gafar2, Șef lucr. univ. dr. Alina-Mihaela Stăniguț1,2,3, Șef lucr. univ. dr. Dr. Camelia Pană1,2,3, Prof. univ. dr. Liliana-Ana Tuță1,2,4

1Spitalul Clinic Județean „Sf. Apostol Andrei” Constanța, România, 2Universitatea Ovidius Constanța, România, 3Nefrologie, 4Medicină de familie

Primit: 5.08.2025 • Acceptat pentru publicare: 25.08.2025

Motto: Primum non nocere…

Rezumat

Injuria renală acută (IRA) este o afecțiune frecventă, potențial reversibilă, dar adesea subdiagnosticată în ambulatoriu. Studiul abordează rolul extrem de important al medicului de familie în identificarea precoce a pacienților cu risc, prevenirea factorilor declanșatori și optimizarea monitorizării funcției renale. Pe baza literaturii recente și a experienței clinice, articolul propune intervenții concrete pentru recunoașterea hipovolemiei, gestionarea polimedicației și evitarea prescripțiilor medicației cu potențial nefrotoxic sau stricta monitorizare a acesteia. Sunt discutate particularitățile populațiilor vulnerabile (vârstnici, pacienți cu BCR, insuficiență cardiacă sau tratamente oncologice), precum și interacțiunile nefrotoxice frecvente în practica medicală (”cocktailul” AINS-diuretic-inhibitorii enzimei de conversie). Se subliniază importanța evaluării periodice a ratei filtrării glomerulare dar și a albuminuriei, precum și necesitatea educației pacientului cardiovascular sau diabetic privind „regula zilei de boală” și automedicația. Prin exemplificări clinice, se oferă repere pentru managementul ambulatoriu și criterii de trimitere precoce către nefrologul din ambulatoriu sau spital.

Articolul susține o abordare proactivă, bazată pe prevenție, colaborare interdisciplinară și implicarea pacientului în propriul plan de îngrijire. În acest context, medicul de familie devine un veritabil gardian al rinichilor, contribuind semnificativ la reducerea morbidității și a progresiei spre boala cronică de rinichi, ireversibilă.

Cuvinte cheie: injurie renală acută, medicină de familie, nefrotoxicitate, hipovolemie, prevenție ambulatorie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Priorities in early diagnosis and prevention of acute kidney injury in family medicine

Abstract

Acute kidney injury (AKI) remains a common yet under recognized condition in outpatient settings, often arising in vulnerable patients with comorbidities or polypharmacy. This article underscores the pivotal role of general practitioners (GPs) in early risk identification, nephrotoxic drug avoidance, and close renal monitoring. Key clinical scenarios are explored, including AKI triggered by dehydration, fever, non-steroidal anti-inflammatory drugs (NSAIDs) use, or therapeutic combinations such as the nephrotoxic “triple whammy” (angiotensin converting enzyme inhibitor + diuretic + NSAIDs). Specific attention is given to elderly patients, those with pre-existing chronic kidney disease or heart failure, and individuals undergoing oncologic treatment.

The article advocates for routine monitoring of glomerular filtration rate and urinary albumin-to-creatinine ratio (uACR), alongside structured patient education regarding “sick day rules” and self-management. By providing practical recommendations, clinical examples, and referral thresholds, the paper builds a framework for proactive AKI prevention in primary care. The integration of clinical vigilance, medication review, patient empowerment, and timely specialist collaboration emerges as a core strategy to reduce avoidable renal damage. Ultimately, the family physician acts as a frontline defender of kidney health, bridging ambulatory care with nephrology expertise to mitigate long-term consequences such as chronic kidney disease (CKD) and end-stage renal disease (ESRD).

Keywords: acute kidney injury, primary care, nephrotoxicity, hypovolemia, outpatient prevention

Aderența la tratamentul de lungă durată – date actuale

Conf. univ. habil. dr. Aida Puia 1,2,4, Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu 1,5, Asist. univ. dr. Mădălina Moldoveanu 1,4, Asist. univ. dr. Dascăl Vlad1,3,4, Șef lucr. univ. dr. Codruța Mărginean1,6, Asist. univ. dr. Bianca Cojan Mânzat1,2,4, Asist. univ. dr. Sorina Rodica Pop1,2,4, Șef lucr. univ. dr. Radu Revnic1,2,4, Șef lucr. univ. dr. Sorina Livia Pop1,6, Șef lucr. univ. dr. Ovidiu Chiroban1,5

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 4Medicină de familie, 5Medicină legală, 6Medicină internă

Primit: 10.08.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.09.2025

Rezumat

Aderența la tratamentul de lungă durată este una din problemele existente la toate nivelele sistemului de sănătate, medicul de familie fiind unul dintre profesioniști care pot să abordeze acest aspect cu pacienții, în special pe cei cu boli cronice care necesită o monitorizare susținută. În recenzia de față vom încerca să actualizăm date despre acest topic, axându-ne pe necesitatea implementării termenului de aderență la tratament versus complianță, pe date actuale despre magnitudinea fenomenului, pe factorii contributori ai aderenței, pe aspecte specifice prezente în anumite patologii și intervențiile pe care le putem avea pentru a crește aderența la tratamentul de lungă durată.

Analiza studiilor recente din literatura medicală subliniază importanța acestei dimensiuni în abordarea holistică a pacientului. Integrarea evaluării aderenței la tratament în managementul pacientului cronic este o concluzie comună tuturor nivelelor de servicii medicale.

Cuvinte cheie: aderența la tratament, factori contributori, intervenții

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Adherence to long-term treatment – up to date

Abstract

Adherence to long-term treatment is one of the existing problems at all levels of the health system, the family doctor being one of the professionals who can address this aspect with patients, especially those with chronic diseases that require sustained monitoring. In this review we will try to update data on this topic, focusing on the need to implement the term adherence to treatment versus compliance, on current data on the magnitude of the phenomenon, on the contributing factors of adherence, on specific aspects present in certain pathologies and the interventions that we can have to increase adherence to long-term treatment.

The analysis of recent studies in the medical literature emphasizes the importance of this dimension in the holistic approach to the patient. Integrating the assessment of medication adherence in the management of chronic patients is a common conclusion for all levels of medical services.

Keywords: adherence to treatment, contributing factors, interventions

Prevenția cancerului de piele în practica medicului de familie

Dr. Andreea Cristina Macovei1,4, Asist. univ. dr. Sorina Rodica Pop2,3,4,5, Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,2,4, Asist. univ. dr. Bianca Cojan-Mînzat2,3,4, Șef lucr. univ. dr. Codruța Mărginean2,6, Șef lucr. univ. dr. Sorina-Livia Pop2,6, Șef lucr. univ. dr. Radu Revnic2,3,4, Conf. univ. dr Aida Puia2,3,4
1Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 2Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 3Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România , 4Medicină de familie, 5Geriatrie-gerontologie, 6Medicina internă
Primit: 20.04.2025 • Acceptat pentru publicare: 14.05.2025

Rezumat

Cancerul de piele, în special melanomul, reprezintă o problemă de sănătate publică în creștere, afectând tot mai multe persoane tinere. Lipsa unui program național de screening face ca medicii de familie să joace un rol esențial în prevenție și depistare precoce. Expunerea la radiațiile UV este principalul factor de risc, alături de fenotip, arsuri solare în copilărie, istoricul familial de melanom și imunosupresia. Prevenția primară include educația privind protecția solară, autoexaminarea pielii și adoptarea unui stil de viață sănătos. Prevenția secundară vizează identificarea timpurie a leziunilor suspecte prin examinări regulate și aplicarea regulii ABCDE. Programele de formare au demonstrat că instruirea adecvată îmbunătățește semnificativ diagnosticarea precoce și îngrijirea pacienților. În plus, utilizarea instrumentelor de evaluare a riscului ajută la creșterea gradului de conștientizare. Inteligența artificială poate oferi suport suplimentar, având o sensibilitate ridicată în detectarea melanomului. Prin integrarea acestor strategii, medicii de familie pot reduce morbiditatea și mortalitatea asociate cancerului de piele, contribuind la sănătatea publică.

Cuvinte cheie: melanom, prevenție, screening, radiații UV

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Skin cancer prevention in family doctor practice

Abstract

Skin cancer, particularly melanoma, is an increasing public health concern, affecting more young people. The absence of a national screening program makes family doctors crucial in prevention and early detection. UV radiation exposure is the primary risk factor, alongside phenotype, childhood sunburns, family history of melanoma, and immunosuppression. Primary prevention includes education on sun protection, self-examination, and maintaining a healthy lifestyle. Secondary prevention focuses on the early identification of suspicious lesions through regular check-ups and the use of the ABCDE melanoma rule. Training programs have demonstrated that proper education can significantly improve early diagnosis and patient care. Additionally, using risk assessment tools increases awareness and preventive measures. Artificial intelligence offers additional support, showing high sensitivity in detecting melanoma. By integrating these strategies, family doctors may reduce skin cancer morbidity and mortality, improving public health outcomes.

Keywords: melanoma, prevention, screening, UV radiation

Abordarea creșterii rezistenței la antimicrobiene din perspectiva medicului de familie

Dr. Maria Alexandra Pop1,2,3, Dr. Giulia Alexandra Manoliu1,2,3, Dr. Cosmin Leucă1,2,3, Dr. Rareș Manolachi2,4, Conf. univ. dr. Aida2,3

1Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 2Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 3Medicină de familie, 4Chirurgie

Primit: 20.04.2025 • Acceptat pentru publicare: 15.05.2025

Rezumat

Rezistența antimicrobiană este o problemă globală în creștere, cauzată în principal de utilizarea excesivă și incorectă a antibioticelor. România se află în 2019 printre primele trei țări din Europa la consumul de antimicrobiene. Medicii de familie joacă un rol esențial în combaterea acestui fenomen, fiind primii furnizori de servicii de sănătate care interacționează cu pacienții și unii din principalii prescriptori de antibiotice. Medicul de familie se confruntă constant cu infecții cu localizări diverse, infecții respiratorii, infecții gastrointestinale, cutanate. Tratamentul ar trebui adaptat conform ratelor locale de rezistență, în România nu sunt însă suficiente date în acest domeniu. Rezistența antimicrobiană reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, accentuată de consumul excesiv și neadecvat de antibiotice. Rolul medicului de familie este acela de a combate rezistența prin tratamentul țintit și adaptat conform datelor epidemiologice, tiparelor regionale de rezistență, prin aplicarea corectă a ghidurilor și educația pacientului. Combaterea fenomenului implică atât medicul cât și pacientul. Explicarea diferenței dintre infecțiile bacteriene și cele virale, descurajarea automedicației sunt acțiuni simple, dar cu impact semnificativ. Este necesar un efort susținut în vederea conștientizării magnitudinii acestui fenomen și acțiuni concertate la toate nivelele de asistența medicală și specialități.

Cuvinte cheie: rezistență antimicrobiană, antibioterapie, rolul medicului de familie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Addressing the rise in antimicrobial resistance from the family doctor’s perspective

Abstract

Antimicrobial resistance is an escalating global health concern, primarily driven by the excessive and inappropriate use of antibiotics. In 2019, Romania ranked among the top three countries in Europe in terms of antimicrobial consumption. Family physicians play a pivotal role in addressing this issue, as they serve as the primary point of contact for patients and are among the leading prescribers of antibiotics. They frequently manage a broad spectrum of infections, including respiratory, gastrointestinal, and dermatological conditions. Ideally, treatment should be guided by local resistance patterns; however, Romania lacks sufficient epidemiological data to implement this approach. The growing threat of antimicrobial resistance highlights the importance of responsible prescribing practices. The family physician’s role includes implementing targeted therapy based on available resistance data, adhering to clinical guidelines, and providing patient education. Combating antimicrobial resistance requires joint efforts from both physicians and patients. Increasing knowledge about the distinction between bacterial and viral infections, as well as discouraging self-medication, are straightforward yet impactful strategies. A sustained effort is needed to raise awareness of the magnitude of this phenomenon and to implement concerted action at all levels of healthcare and across various specialties.

Keywords: antimicrobial resistance, antibiotherapy, role of the family doctor

Ticurile la copil: abordarea medicului de familie

Dr. Alexandra Maria Pop1,4, Dr. Victor Man1,4, Asist. Univ. dr. Iustinian Zegreanu1,4, Asist. univ. dr. Mădălina Moldoveanu1,4, Asist. univ. dr. Vlad Dascăl1,2,4, Conf. univ. dr. Aida Puia1,3,4

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca Iuliu Hațieganu, România, 2Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu” Cluj-Napoca, România, 3Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România , 4Medicină de familie

Primit: 20.02.2025 • Acceptat pentru publicare: 1.03.2025

Rezumat

Ticurile reprezintă mișcări bruște, rapide, recurente, non-ritmice, stereotipice, fără o direcție precedate de o nevoie intensă/de un impuls sau vocalizări ce pot fi suprimate până la un anumit punct. Ticurile pot fi fiziologice sau patologice, principalele tulburări de ticuri patologice fiind reprezentate de: sindromul Tourette, tulburarea persistentă (cronică) de tic motor sau vocal, tulburarea de tic motor sau vocal provizorie/tranzitorie. Ticurile prezintă manifestări motorii (care pot fi simple sau complexe) și non-motorii (senzoriale și comportamentale).

Diagnosticul ticurilor se realizează pe baza a 4 criterii: prezența ticurilor motorii și/sau fonice, durata ticurilor, vârsta la debut și absența unei alte cauze secundare precum o altă patologie sau uzul de medicamente.

Tratamentul tulburărilor de ticuri include psihoterapia comportamentală sau, în cazurile ce nu răspund la aceasta, terapia farmacologică, realizată cel mai frecvent cu medicamente din clasa agoniștilor dopaminergici. Ca screening inițial, se pot utiliza diverse chestionare în vederea evaluării aspectelor ce țin de neurodezvoltare, aspectelor comportamentale și socioemoționale. În evaluarea ticurilor, cel mai util chestionar este Yale Global Tic Severity Scale (YGTSS) recomandat pentru aplicare și în practica medicului de familie.

Medicul de familie ocupă un rol important în gestionarea pacienților cu ticuri, fiind responsabil de evaluarea pacientului și de consilierea familiei. Evaluarea pacientului pediatric cu ticuri este una complexă și presupune comunicare multidisciplinară între neurologi pediatrici, psihiatri pediatrici și psihologi, medici de familie, pediatri și personal non-medical, cum ar fi personalul școlar.

Cuvinte-cheie: ticuri, sindrom Tourette, screening ticuri, medicină de familie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Tics in children: the family doctor’s approach

Abstract

Tics are sudden, fast, recurrent, non-rhythmic, stereotyped, non-goal-directed movements preceded by an urge/impulse or vocalizations which can be voluntarily suppressed to a certain extent. Tics can be physiological or pathological; the main tic disorders represented by Tourette’s syndrome are persistent (chronic) motor or vocal tic disorder and provisional/transient motor or vocal tic disorder. Tics could be motor (simple or complex) and non-motor (sensory and behavioral) symptoms.

The diagnosis of tics is sustained through 4 criteria: the presence of motor and/or phonic, the length of tics, the age at the onset, and the absence of other secondary causes, i.e., another pathology or drug use.

The treatment of tic disorders includes behavioral psychotherapy or, in unresponsive cases, pharmacotherapy, most often done with dopamine agonist drugs. In the case of initial screening, multiple questionnaires can be used to evaluate neurodevelopmental, behavioral, and socioemotional aspects. In tic assessment, the most useful questionnaire is Yale Global Tic Severity Scale (YGTSS), which can be utilized in a general practitioner’s office as well.

The general practitioner holds a key role in managing patients with tics and being responsible for family counseling, too. In addition, patients need a complex evaluation that implies multidisciplinary communication between pediatric neurologists, child and adolescent psychiatrists, psychologists, general practitioners, pediatricians, and non-medical personnel, for instance, school staff.

Keywords: tics, Tourette’s syndrome, screening tics, family medicine