Evaluarea și tratamentul disfagiei sarcopenice la vârstnici: o abordare multidisciplinară



Rezumat

Disfagia sarcopenică este o entitate patologică aparte care asociază tulburări de deglutiție cu sarcopenia în rândul vârstnicilor, cauzată de pierderea masei și forței musculare (sarcopenie). Studii recente au arătat că sarcopenia are prevalența de până la 29% la vârstnici în timp ce disfagia se întâlnește la 30% până la 50% dintre aceștia.

În ceea ce privește disfagia sarcopenică  cercetările au dovedit că această este întâlnită la 32% la pacienții care necesită recuperare medicală, autorii evidențiind în același studiu că afectarea deglutiției era mai severă la pacienții din grupul cu disfagie sarcopenică față de cei cu disfagie de cauza non-sarcopenică.

Disfagia sarcopenică are o prevalența crescută la populația vârstnică, atât din comunitate, cât și aflată în instituții dedicate îngrijirilor de specialitate. A fost descrisă în literatură că deglutiție dificilă datorată sarcopeniei mușchilor scheletici și în special a musculaturii implicate în deglutiție, mai ușor evidențiată la nivelul limbii și muschiului genio-hioid.

Cercetările au dovedit o relație bidirecțională între disfagie și sarcopenie, înaintarea în vârstă și denutritia asociată unei sarcopenii secundare consecutive unor patologii precum cancerul, intervențiile chirurgicale, tulburările cognitive, tulburările de locomoție. Scăderea masei musculare și a forței mușchilor scheletici s-a dovedit a fi cauza de apariție a disfagiei prin reducerea funcționalității mușchilor implicați în deglutiție atât orofaringiene cât și în faza esofagiană iar aportul nutritiv scăzut menține și agravează sarcopenia.

Testele clinice obiectivează scăderea forței musculare a mâinilor și a vitezei de mers la pacienți peste 65 de ani capabili să îndeplinească cerințele examinatorului, scăderea masei musculare, urmată de punerea în evidență a disfuncției deglutiției în absența unor cauze patologice de disfagie și evaluarea scăderii funcționalității mușchilor implicați în deglutiție, condiție care trebuie să fie prezența în cazul disfagiei sarcopenice certe. Din punct de vedere biologic studiile desfășurate au obiectivat un sindrom inflamator important la pacienții cu disfagie sarcopenică prin creșterea markerilor de inflamație, scăderea albuminei, acidului folic, vitamina B12, Vitamina D și hemoglobinei.

Tratamentul disfagiei sarcopenice se caracterizează prin intervenție nutrițională cu un aport proteic zilnic de ≥1.2 g/kg și caloric ≥30 kcal/kg, acestea aducând un beneficiu real constatat prin îmbunătățirea forței musculare a limbii și a mușchilor principali implicați în deglutiție, dar și terapie ocupațională și exerciții de recuperare a forței musculare atât la nivel general, cât mai ales la musculatura implicată în deglutiție.

Identificarea și tratarea eficientă a disfagiei sarcopenice asociate intervențiilor chirurgicale, post AVC, post stări infecțioase-șoc septic, reprezintă un factor important în prevenția complicațiilor în instituțiile de lungă durata și prevenției secundară a sarcopeniei.

Cuvinte cheie: disfagia sarcopenică, disfagie, deglutiție, vârstnici


MEDICAL PRACTICE Management

Evaluation and treatment of sarcopenic dysphagia in the elderly: a multidisciplinary approach

 Abstract

 Sarcopenic dysphagia is a distinct pathological condition characterized by swallowing disorders associated with sarcopenia among the elderly, caused by the loss of both muscle mass and strength. Recent studies have shown that sarcopenia has a prevalence of 29% in the elderly, while dysphagia occurs in 30% to 50% of these individuals. Specifically, sarcopenic dysphagia has been observed in 32% of patients requiring medical rehabilitation. The same research indicates that swallowing impairment was more severe in the sarcopenic dysphagia group compared to those with non-sarcopenic dysphagia.

Sarcopenic dysphagia is notably prevalent in the elderly population, both in community and in specialized care institutions. It has been described in the literature as difficult swallowing due to the sarcopenia of skeletal muscles, particularly the muscles involved in swallowing, more easily detected at the level of the tongue and geniohyoid muscle.

Research has demonstrated a bidirectional relationship between dysphagia and sarcopenia, exacerbated by aging and malnutrition associated with secondary sarcopenia due to conditions such as cancer, surgical interventions, cognitive disorders, and locomotion impairments. The reduction in muscle mass and strength of skeletal muscles has been shown to cause dysphagia by decreasing the functionality of both oropharyngeal and oesophageal phase swallowing muscles, while low nutritional intake maintains and worsens sarcopenia.

Clinical tests objectify reduced handgrip strength and gait speed in patients over 65 years who can comply with the examiner’s requirements, followed by the observation of decreased muscle mass, swallowing dysfunction in the absence of pathological causes of dysphagia and reduced functionality of the muscles involved in swallowing, a condition that must be present for a diagnosis of definite sarcopenic dysphagia. Biologically, studies have identified a significant inflammatory syndrome in patients with sarcopenic dysphagia, indicated by elevated inflammatory markers, decreased levels of albumin, folic acid, vitamin B12, vitamin D and haemoglobin levels.

The treatment of sarcopenic dysphagia involves nutritional intervention with a daily protein intake of ≥1.2 g/kg and caloric intake of ≥30 kcal/kg, which has been shown to significantly improve the strength of the tongue and primary muscles involved in swallowing, alongside occupational therapy and exercises to strengthen both general and swallowing-specific muscles.

Identifying and effectively treating sarcopenic dysphagia, improving care in subacute settings (post-surgical, post-stroke, post-infectious states—septic shock) is an important factor preventing complications in long-term care institutions, and secondary prevention of sarcopenia.

Keywords: sarcopenic dysphagia, dysphagia, swallowing impairment, elderly


Mai mult | Read more about Evaluarea și tratamentul disfagiei sarcopenice la vârstnici: o abordare multidisciplinară


10 repere în monitorizarea sarcinii



Rezumat

Îngrijirile prenatale reprezintă o varietate de servicii profilactice, de monitorizare și curative acordate gravidei. Diversitatea acestor servicii medicale impune respectarea unor repere importante începând cu anamneza, continuând cu măsurarea greutăți, a tensiunii arteriale, cu efectuarea analizelor medicale și ecografiilor.

Consiliere pe probleme de dietă, vaccinare sau administrarea unor medicamente sunt alte subiecte discutate în cadrul consultației la medicul de familie. La final vom puncta screening-urile și testările de rutină din perioada prenatală.

Cuvinte cheie: repere, monitorizarea sarcini, medic de familie


MEDICAL PRACTICE
Management
10 milestones in monitoring pregnancy
Abstract

Prenatal care represents a variety of prophylactic, monitoring and curative services provided to the pregnant woman. The diversity of these medical services requires compliance with important milestones starting with the anamnesis, continuing with the measurement of weight, blood pressure, with the performance of medical tests and ultrasounds.Counselling on dietary issues, vaccination or the administration of medications are other topics discussed during the consultation with the family doctor. Finally, we will highlight the screenings and routine tests during the prenatal period.

Keywords: milestones, pregnancy monitoring, family doctor


Mai mult | Read more about 10 repere în monitorizarea sarcinii


Obezitatea în practica medicului de familie



Rezumat

Obezitatea este o boală cronică complexă  în care sunt incriminați mai mulți factori (genetici, de mediu, fiziologici și comportamentali) și necesită tratament pe termen lung. Printre comorbiditățile asociate cu obezitatea sunt menționate diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare, dislipidemie, steatoza hepatică non alcoolica, anomalii hormonale reproductive, sindrom de apnee în somn, depresie, osteoartrită și unele tipuri de cancer.

Antropometria (indicele de masă corporală și circumferința taliei)  trebuie luate în considerare atunci când se stabilește planul de tratament, precum și severitatea și prezența complicațiilor asociate cu obezitatea.  Intervențiile de tipul schimbarea stilului de viață, precum o dietă redusă sau foarte scăzută în calorii și/ sau în unele cazuri asociată cu farmacoterapie ar trebui să fie un focus al tratamentului. În unele situații, managementul ar trebui să includă intervenții intensive precum dietă foarte redusă în calorii, farmacoterapie sau chirurgie bariatrică.

Cuvinte cheie: obezitate, comorbiditate, stil de viață, medicină de familie


MEDICAL PRACTICE
Management
Obesity in family physicians practice

Abstract

Obesity is a complex chronic disease in which multiple factors (genetic, environmental, physiological, and behavioural) are implicated and which requires long-term treatment. Among the comorbidities associated with obesity are type 2 diabetes, cardiovascular diseases, dyslipidaemia, non-alcoholic fatty liver disease, reproductive hormonal abnormalities, sleep apnoea syndrome, depression, osteoarthritis, and some types of cancer.

Anthropometry (body mass index and waist circumference) must be taken into account when establishing the treatment plan, as well as the severity and presence of complications associated with obesity. Lifestyle interventions, such as a reduced-calorie or very low-calorie diet and/or, in some cases, pharmacotherapy, should be a focus of treatment. In some situations, management should include intensive interventions such as very low-calorie diets, pharmacotherapy, or bariatric surgery.

Keywords: obesity, comorbidity, lifestyle, family medicine


Mai mult | Read more about Obezitatea în practica medicului de familie


Refluxul gastroesofagian la sugari și copii – algoritm de abordare în practica medicului de familie



Rezumat

Refluxul gastroesofagian la sugari este un motiv de prezentare frecventă în cabinetul medicului de familie. Acesta reprezintă un factor de îngrijorare pentru părinți dar și o provocare pentru medicul de familie în ceea ce privește diagnosticul diferențial, tratamentul și momentul în care pacientul trebuie trimis mai departe spre specialist.

Un reflux gastroesofagian necomplicat se tratează conservator, prin măsuri non-farmacologice, cu răspuns favorabil în marea majoritate a cazurilor. Pentru cazurile refractare se ridică suspiciunea unei intoleranțe la proteina laptelui de vacă, recomandarea fiind de excludere acesteia din dieta mamei, sau înlocuirea formulei de lapte praf cu una intens hidrolizată. Pentru copii mai mari de 12 luni se poate încerca o cură de tratament cu inhibitori ai pompei de protoni pentru 4-8 săptămâni.

Cazurile care nu se rezolvă cu această abordare, precum și cazurile care prezintă semne și simptome de alarmă, vor fi îndrumate spre medicul specialist gastroenterolog pediatru, pentru investigații suplimentare. Gastroscopia și PH-metria sunt utilizate pentru diagnosticul complicațiilor bolii de reflux gastroesofagian.

În urma analizării ghidului EPSGHAN am realizat o schemă de abordare a acestei patologii care poate fi folosită la nivelul cabinetului de medicină de familie, pentru a facilita o abordare unitară a acestei patologii.

Cuvinte cheie: reflux gastroesofagian, algoritm de abordare, medic de familie


MEDICAL PRACTICE 

Management

Gastroesophageal reflux in infants and children – an algorithm approach in family physician practice

Abstract

Gastroesophageal reflux in infants is a common reason for visits to the family doctor’s office. It represents a concern for parents and a challenge for the family doctor in terms of differential diagnosis, treatment, and determining when to refer the patient to a specialist.

Uncomplicated gastroesophageal reflux is treated with non-pharmacological measures, with a favourable response in the vast majority of cases. For refractory cases, there is a suspicion of cow’s milk protein intolerance, and it is recommended to exclude it from the mother’s diet or replace the formula with an extensively hydrolysed one. For children older than 12 months, a 4-8 week course of treatment with proton pump inhibitors can be tried.

Cases that do not resolve with this approach, as well as those presenting alarm signs and symptoms, will be referred to a paediatric gastroenterologist for further investigations. Gastroscopy and pH monitoring are used to diagnose complications of gastroesophageal reflux disease.

Following an analysis of the ESPGHAN guidelines, we have developed an approach scheme for this pathology that can be used at the family doctor’s office to facilitate an equal approach.

Keywords: gastroesophageal reflux, approach algorithm, family doctor


Mai mult | Read more about Refluxul gastroesofagian la sugari și copii – algoritm de abordare în practica medicului de familie


Medicul de familie temelia proiectului pilot de screening ROCCAS 2 din România



Rezumat Cancerul colorectal reprezintă o problemă gravă de sănătate publică prin rata de mortalitate ridicată. Fiind o afecțiune care poate fi depistată în stadii incipiente sau premaligne, total asimptomatice, cu ajutorul unor teste fiabile, convenabile ca preț și acceptate de populație, cancerul colorectal îndeplinește toate atuurile unui screening populațional. România a optat ca acest screening […]


Placebo versus nocebo, necesar în practica zilnică



Efectul placebo nu oferă un remediu, ci doar o ameliorare subiectivă a simptomelor resimțite. Se spune că efectul nocebo produce un efect negativ bazat pe așteptări (pe baza credințelor). Nocebo este opusul placebo-ului sau, după cum spun unii experți, fratele rău al placebo-ului.


Consimţământul informat al pacientului la confecţionarea unei stome



Mai mult decât în alte intervenţii chirurgicale, confecţionarea unei stome determină modificări fizice majore care sunt însoţite, ca un fel de „a doua lovitură”, de cele psiho-sociale. Consimţământul informat preoperator are în aceste cazuri o importanţă mult mai mare, atât pentru obţinerea acordului de modificare a imaginii corporale, cât şi pentru explicarea riscurilor, beneficiilor şi a alternativelor de tratament.


Evaluarea îngrijitorului principal a pacientului cu nevoi paliative – parte din activitatea medicului de familie



Pacientul cu nevoi paliative este îngrijit de multe ori de către familia sa, astfel încât un anumit membru al familiei este preocupat în mod direct de activitatea de îngrijire. Această perioadă poate fi de durată variabilă dar nevoile de îngrijire sunt numeroase și de diferite intensități.


Pacientul hipertensiv la medicul de familie și în farmacie



Hipertensiunea arterială reprezintă patologia cu cea mai mare adresabilitate în cabinetul medicului de familie, dar și în farmacii. Consilierea și educarea pacientului în vederea creșterii complianței la tratament sunt deziderate comune ale medicului și farmacistului. Pacienții hipertensivi revin periodic pentru consultații. Ei pot primi informații atât la cabinetul medical cât și la farmacie. Este important ca sfaturile să fie concordante.


Educație pentru sănătatea copilului



Rezumat

Educaţia pentru sănătate în şcoală oferă în ansamblul său, din perspectiva strategiei sale de realizare, dezvoltarea componenţei de educaţie pentru sănătate atât în cadrul unei curricule cât şi ca activităţi extra curriculare şi extra şcolare. În procesul de elaborare a curriculum-ului de Educaţie pentru sănătate în învăţământul primar, gimnazial şi liceal s-au avut în vedere trei repere fundamentale: raportarea la dinamica şi la necesităţile actuale precum şi la finalităţile de perspectivă ale sistemului românesc de învăţământ, generate de evoluţiile sociale; raportarea la tendinţele actuale şi la criteriile internaţionale general acceptate în domeniul reformelor curriculare; raportarea la acele tendinţe ale sistemului românesc de învăţământ care sunt pertinente din punctul de vedere al redimensionării valorilor educaţiei.

Cuvinte cheie: educație, sănătate, școală, copii


MEDICAL PRACTICE

Management

Abstract

Health education in schools, as an integrated programme, describes its strategy of achievement, i.e. the development of the health education component both within a curriculum and extracurricular activities as well as outside school activities. In the process of elaborating the curriculum for Health Education in primary, secondary and high school education, three fundamental benchmarks were considered: reporting on the dynamics and current needs as well as on the perspective aims of the Romanian education system, generated by social evolutions; reporting on current trends and generally accepted international criteria in the field of curricular reforms; reporting on those tendencies of the Romanian education system that are relevant in terms of resizing education values.

Keywords: education, health, school, children


Mai mult | Read more about Educație pentru sănătatea copilului