Axa creier-intestin în managementul bolii Parkinson – utilitatea în practica medicală



Rezumat

Boala Parkinson (BP) face parte din spectrul bolilor neurodegenerative, invalidantă, caracterizată prin semne și simptome motorii (bradikinezie, instabilitate posturală, tremor inițial unilateral) dar și non-motorii (în spectrul tulburărilor anxios-depresive, tulburări gastro-intestinale) progresive, resimțite de pacient pe măsură ce boala avansează. Are un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților, predominant cu vârsta de peste 65 de ani.

Îngrijirea specializată în boala Parkinson este necesară pentru acești pacienți, în contextul comorbidităților multiple și al particularităților individuale, medicii de familie (MF) pot oferi o abordare holistică, importantă în managementul acestor pacienți.

Material și metodă: Am realizat un studiu observațional pe o perioadă de 6 luni în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, Clinica de Neurologie. Au fost incluși în studiu 30 de pacienți diagnosticați cu BP, care au îndeplinit criteriile de diagnostic clinic ale Movement Disorder Society (MDS).Am măsurat nivelurile de calprotectină, exprimate ca medii și deviații standard (SD). Statistica descriptivă a fost utilizată pentru a sumariza și organiza datele colectate, folosind măsuri precum media, mediana și deviația standard. Statistica inferențială a fost aplicată pentru a trage concluzii despre populație, utilizând teste de ipoteze și intervale de încredere.

Rezultate: Rezultatele arată o corelație slabă între calprotectina fecală și scorul UPDRS la pacienții cu Parkinson, fără o corelație semnificativă cu calprotectina serică. Totuși, calprotectina rămâne un biomarker util pentru inflamația intestinală și activitatea inflamatorie sistemică, fiind semnificativ corelată cu CRP și VSH.

Concluzii: Corelațiile identificate în studiul nostru subliniază utilitatea calprotectinei nu doar ca un indicator sensibil al inflamației intestinale, ci și ca un instrument complementar în evaluarea activității inflamatorii sistemice în boala Parkinson. O înțelegere cuprinzătoare a axei microbiota–intestin–creier va fi esențială pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice eficiente în gestionarea tulburărilor neurodegenerative.

Cuvinte cheie: boala Parkinson, medicină de familie, calprotectină, inflamație, microbiota


RESEARCH

Original paper

Brain-Gut axis in management of Parkinson Disease – utility in medical practice

Abstract

Parkinson’s disease (PD) is one of the most important movement disorder in the spectrum of the neurodegenerative pathologies, associating extrapyramidal signs as tremor, rigidity, postural instability  with autonomic nervous system dysfunction as gastro-intestinal disbalance, hypotension; cognitive impairment; mood changes- anxiety, sleep disturbances; anosmia. Patients experience a gradual yet significant change in their daily routine, from mild unilateral tremor to the inability to sustain themselves. It is often diagnosed in the sixth decade of life. At this time, due to possible comorbidities, patients require a meticulous and individualized therapeutical plan, best given by their general practitioners (GPs).

Material and method:  We performed an observational study, on a cohort of 30 patients, diagnosed with PD, admitted in the Neurology Department of the Clinical Emergency County Hospital Constanta, Romania, who fulfilled the inclusion criteria and the Movement Disorder Society (MDS) Clinical Diagnostic Criteria, for a period of 6 months. Patients undergo clinical evaluation for the motor function using UPDRS motor part III scale and biological samples were collected. We measured calprotectin levels means and standard deviations (SD). The data collected was analysed using descriptive statistics (mean, range and percentage) and inferential statistics (correlations and regressions).

Results: The results provided a weak association between faecal calprotectin and UPDRS score in Parkinson’s patients, (practically with the advanced stages) and no relevant corelation with serum calprotectin levels. The utility of calprotectin testing remains useful, being an inflammatory biomarker, with valuable association with C-reactive protein (CRP) and erythrocyte sedimentation rate (ESR) levels.

Conclusions: The correlations found in our study underscore the utility of calprotectin not only as a sensitive indicator of intestinal inflammation but also as a complementary tool in evaluating systemic inflammatory activity in Parkinson disease. For a better understanding of the microbiota–gut–brain axis and the possible common ethology of PD and Inflammatory bowel disease (IBD) further studies are required, highlighting the genetic pathway and using a larger spectrum of IBD tests for a targeted and adaptative therapeutical management.

Keywords: Parkinson’s disease, general practice, calprotectin, inflammation, microbiota


Mai mult | Read more about Axa creier-intestin în managementul bolii Parkinson – utilitatea în practica medicală


Farfuria copilului cu vârstă între 5-10 ani cu greutate necorespunzătoare: studiu folosind metoda chestionarului on-line



Rezumat

Supraponderea și obezitatea copilului reprezintă o problemă de sănătate publică globală cu implicații imediate dar și de lungă durată. Prevalența malnutriției, sub toate formele ei de manifestare este în continuă creștere și în țara noastră. Copiii aparținând grupei de vârstă 5-10 ani demonstrează deja un comportament independent în ce privește preferințele alimentare, dar  încă nu pot lua decizii, rolul în ceea ce privește crearea obiceiurilor sănătoase revenind în continuarea părintelui. O alimentație sănătoasă ar trebui să fie caracterizată printr-un tipar regulat al meselor principale și al gustărilor corespunzătoare și să includă cele 5 principii alimentare de bază (fructe, legume, cereale, lactate și derivate, sursa de proteină) într-o proporție optimă.

Obiectivul studiului: Scopul lucrării noastre a fost identificarea obiceiurilor alimentare ale copiilor cu vârstă între 5-10 ani și corelațiile acestora cu greutatea.

Material și metodă: Am realizat un chestionar online alcătuit din 29 de întrebări care a fost adresat părinților din 4 cabinete de medicină de familie, din mediul urban. Chestionarul a fost adresat unui număr de 420 de părinți, 131 dintre ei au răspuns (rata de răspuns 31,19%). Întrebările au fost legate de numărul de mese și de componența farfuriei în ceea ce privește principiile alimentare de bază. Am inclus și întrebări legate de consumul de fast-food, dulciuri, utilizarea telefonului la masă. Chestionarul a fost anonim, nu am colectat emailurile părinților sau numerele de telefon.

Rezultate: Majoritatea copiilor au 3 mese zilnice și nu omit niciuna dintre mesele principale. Se oferă copiilor gustări sănătoase, însă legat de preferințele acestora , ele se îndreaptă mai mult spre cele nesănătoase. Numărul zilnic recomandat de porții de legume și de cereale nu este consumat de majoritatea copiilor. Indicele de masă corporală (IMC) este corelat pozitiv cu numărul de mese zilnice de fructe, lactate și cu necesitatea utilizării telefonului, tabletei, TV-ului în vederea negocierii meniului. Aprecierea greutății copiilor ca fiind normală a fost supraestimată de către părinți, iar supraponderea acestora a fost subestimată.

Concluzii: Alimentația copilului cu vârsta între 5-10 ani este corect structurată, numărul de porții nefiind corespunzător. Părinții copiilor cu vârstă între 5 și 10 ani subevaluează supraponderea sau obezitatea acestora.

Cuvinte cheie: obiceiuri alimentare, suprapondere, subpondere, alimentație sănătoasă


RESEARCH

Original paper

The plate of the child aged 5-10 years with inadequate weight: study using the online questionnaire method

Abstract

Childhood overweight and obesity is a global public health problem with immediate and long-term implications. The prevalence of malnutrition, in all its forms of manifestation, is constantly increasing in our country. Children belonging to the age group of 5-10 years already demonstrate independent behaviour in terms of food preferences, but they cannot yet make decisions, the role of parents is to create healthy habits for them. A healthy diet should be characterized by a regular pattern of main meals and snacks and include the 5 basic food principles (fruits, vegetables, grains, dairy and derivatives, protein source) in an optimal proportion.

The objective of the study: Our work aimed to identify the eating habits of children aged between 5-10 years and the correlation with weight.

Material and method:  We created an online questionnaire consisting of 29 questions that were addressed to parents from 4 urban family medicine offices. The questionnaire was addressed to 420 parents, 131 of which responded (response rate 31%). The questions were related to the number of meals and the composition of the plate in terms of basic dietary principles. Also questions were included about eating fast food, sweets and using the phone during the meals. The questionnaire was anonymous, we did not collect parents’ emails or phone numbers.

Results: Most children have 3 daily meals and do not skip any of the main meals. Children are offered healthy snacks, but related to their preferences, they tend more towards the unhealthy ones. The recommended daily number of eating vegetables and grains is not consumed by most children. The body mass index (BMI) is positively correlated with the number of daily meals of fruit, dairy and with the need to use the phone, tablet, TV in order to negotiate the menu. The assessment of children’s weight as normal was overestimated by parents, and their overweight was underestimated.

Conclusion:  The diet of the child aged between 5-10 years is correctly structured, the number of portions not being appropriate. Parents of 5- to 10-year-old children underestimate their overweight or obesity.

Keywords: eating habits, overweight, underweight, healthy eating


Mai mult | Read more about Farfuria copilului cu vârstă între 5-10 ani cu greutate necorespunzătoare: studiu folosind metoda chestionarului on-line


Evoluția astmului bronșic la copii, la începutul pandemiei COVID-19: o analiză a percepției parentale folosind metoda chestionarului on-line



Pandemia COVID-19 a avut numeroase efecte asupra sănătății la nivel global, unele prin efecte directe, altele indirecte, cum ar fi cele mediate de dificultățile de acces la sistemul medical (fie în timpul perioadelor de lock-down, sau ulterior, prin lipsa/temporizarea dovezilor de infecție, prin testare PCR), cele de comunicare (infodemie și răspândirea dezinformării, în special în mediul on-line) precum și cele de percepție individuală asupra riscurilor bolii, privite din perspectiva unei semnificative diversități educaționale, culturale, sociale și de caracteristici psiho-emoționale.


Impactul insulelor urbane de căldură asupra sănătății umane



În contextul poluării crescute a aerului atmosferic din ultimele decenii și a schimbărilor climatice, caracterizate prin creșteri ale temperaturii și modificări ale umidității aerului, creșterea vitezei și modificarea direcției vânturilor, creșteri ale concentrației de CO2 și a concentrațiilor particulelor respirabile [PM2,5 și PM10] din aerul atmosferic, zonele urbane au ajuns să fie foarte vulnerabile în contextul apariției efectelor asupra sănătății umane determinate de insulele urbane de căldură (UHI).


Calitatea vieții la pacienții cu boală pancreatică benignă tratați chirurgical



Context: Pacienții cu pancreatită cronică pot suferi o serie de dureri intense, precum și de probleme referitoare la funcționarea organelor digestive, evaluarea calității vieții poate furniza informații valoroase despre nivelul de disconfort fizic și emoțional resimțit de pacienți după intervenția chirurgicală.


Managementul dispneei în îngrijirile paliative. Diagnostic diferențial și tratament



Obiective: Identificarea etiologiilor dispneei la pacienții oncologici în stadiul terminal și schițarea opțiunilor de management și tratament disponibile pentru aceștia.


Percepția pacienților asupra conceptului de telemedicină în practica medicului de familie



Rezumat

 Telemedicina este o formă a practicii medicale prin care informațiile medicale sunt transmise la distanță. Dezvoltarea ei ca serviciu medical s-a dezvoltat mult în condițiile pandemiei Covid din nevoia de a evita transmiterea infecției virale.

Scopul: Cercetarea și-a propus să evalueze percepția pacienților asupra teleconsultației ca act medical nou   furnizat de medicul de familie.

Material și metodă: Este un studiu observațional transversal desfășurat pe un lot de pacienți ai unui cabinet de medicină de familie.  Chestionarul folosit a curpins: date demografice iar a doua parte, informații despre modul de acces la teleconsultație, durata, motivul consultației, avantajele și dezavantajele percepute în cursul utilizării acesteia.

Rezultate : Au răspuns la chestionar 231 de persoane, majoritatea cu vârsta între 26-65 de ani (86,14%). În condiții pandemiei numărul celor care apelează la teleconsultație este semnificativ mai mare (n=192;83%) decât înainte de această perioadă (p <0,00001). În 81,38% din situații solicitarea se face prin intermediul telefonului urmat de rețeaua whatsapp (56,70%). Profesionistul cel mai accesat de către pacient este medicul de familie (n=174; 75,34%) iar cel mai puțin apelat este medicul din ambulatoriu de specialitate (n=9; 3,89%). Avantajele teleconsultației sunt cele legate timpul câștigat prin lipsa deplasării (78,35%), prin lipsa timpului de așteptare pentru consultație (64,93%, reducerea costurilor cu deplasarea (34,63%). Aproape jumătate dintre respondenți (42,85%) consideră că promptitudinea este un avantaj al teleconsultației mai ales prin evitarea programărilor (38,52%). Un mare avantaj, mai ales în condiții epidemiologice cunoscute, îl reprezintă evitarea contactului cu alți pacienți (58,87%). Dezavantaje resimțite de pacient sunt legate de dificultățile de comunicare (47,8%) precum și lipsa empatiei și a limbajului non-verbal (37,8%) care să completeze consultația.

Concluzii: Teleconsultația este un serviciu medical nou acordat de medicul de familie în pandemie pentru monitorizarea afecțiunilor acute cu potențial epidemiologic și pentru managementul bolilor cronice.

Cuvinte cheie: telemedicna, teleconsultația, medicul de familie


ORIGINAL ARTICLE

Research

Patients’ perception of the concept of telemedicine in family physician practice

Abstract

Telemedicine is a form of medical practice through which medical information is transmitted remotely. This development as a medical service has grown a lot during the Covid pandemic period due to the need to avoid the transmission of viral infection. Scope: The research aimed to assess the perception of patients on teleconsultation as a new medical act provided by the general practitioner.
Material and method: It is a cross-sectional observational study conducted on a group of patients of a general practitioner office. The questionnaire used included demographic data, information about how patients accessed the teleconsultation, how long the consultation lasted, the reason for the consultation, advantages and disadvantages perceived during its use.
Results: There were 231 people who responded to the questionnaire, most of them aged between 26-65 years (86%). In pandemic conditions, the number of those who called for teleconsultation was significantly higher (n=192; 83%) than before this period (p <0.00001). In 81% of the cases the request was made through the phone followed by the WhatsApp platform (57%). The medical professional accessed most often by the patient is the general practitioner (n=174; 75%) and the least called is the specialized outpatient doctor (n=9; 4%).
The advantages of teleconsultation are those related to the time gained by not having to travel to the general practitioner’s office (78%), by the lack of waiting time for the consultation (65%), the reduction of travel costs (35%). Almost half of the respondents (43%) considers that promptness is an advantage of teleconsultation, especially by avoiding appointments (39%). A great advantage, especially in the known epidemiological conditions, is the avoidance of contact with other patients (59%). The disadvantages felt by the patient are related to communication difficulties (48%) as well as lack of empathy and non-verbal language (38%) to complete the consultation.
Conclusions: Teleconsultation is a new medical service provided by the general practitioner in the pandemic period for the monitoring of acute conditions with epidemiological potential and for the management of chronic diseases.
The main disadvantages of teleconsultation, according to the patients, is the depersonalization of the general practitioner-patient relationship, the lack of empathy felt during the remote consultation and the limiting trust due to absence of non-verbal language that would reinforce the recommendations received.

Keywords: telemedicine, teleconsultation, general practitioner


Mai mult | Read more about Percepția pacienților asupra conceptului de telemedicină în practica medicului de familie


Barierele și aspectele pozitive ale relației dintre medicul de familie și părinții unui copil cu boală cronică progresivă terminală



Rezumat

Context: Îngrijirea paliativă pediatrică trebuie să țină cont de două dimensiuni suplimentare: prima vizează dezvoltarea fizică specifică fazei de viață a copilului cu abilitățile și autonomia dobândită și dimensiunea psihologică, care urmărește nivelul de înțelegere asupra termenului de moarte influențată de capacitatea de comunicare a copilului.

Scopul: Identificarea barierelor și a facilitatorilor raportați în practica unui medic de familie privind relaționarea legată de sfârșitul vieții unui copil cu boală cronică progresivă.

Materiale si metode: Din articolele publicate în ultimii 10 ani în PUBMED, au fost incluse în analiză 16 articole, care au analizat rolul medicului de familie în comunicarea cu părinții copilului aflat în îngrijire paliativă.

Rezultate: Deficiențele privind relația dintre medicii de familie și părinții copiilor aflați în faze terminale au avut la bază presiunile timpului, deficitul de cunoștințe și impactul emoțional aferent unei astfel de îngrijiri.

Facilitatorii raportați atât de medicii de familie, cât și de familiile copiilor în fază terminală au fost: accesibilitatea, timpul, angajamentul și ascultarea. Medicii de familie subliniază importanța respectului, în timp ce părinții își doresc o comunicare prietenoasă, bazată pe onestitate și inițiativa de a discuta problemele de la sfârșitul vieții.

Barierele semnalate atât de medicii de familie, cât și de părinți, au fost dificultatea de a face față solicitărilor puternice și emoțiilor, clarificare insuficientă a problemelor pacienților și părinților, neputința, relația prea strânsă si anticiparea insuficientă a diferitelor scenarii.

Concluzii: Această analiză sugerează necesitatea unei abordări mai proactive a medicilor de familie în practica îngrijirilor paliative, ținând cont de un sprijin holistic pe termen lung și un suport emoțional eficient, alături de crearea unei relații terapeutice valoroase.

Prin aceste demersuri în formarea abilităților de comunicare, medicii de familie ar putea rezolva atât aspectele fizice, cât și psihologice, sociale și spirituale ale îngrijirii.

Astfel, necesară nu este formarea unor competențe de comunicare, cât îmbunătățirea calității conversațiilor.

Cuvinte cheie: medic de familie, comunicare, părinți, îngrijiri palliative, copii


ORIGINAL ARTICLE

Review

Barriers and positive aspects of the relationship between the family doctor and the parents of a child with chronic progressive terminal illness

Abstract

Background: Paediatric palliative care must take into account two additional dimensions: the first concerns the physical development specific to the child’s life phase with the acquired abilities and autonomy, and the second the psychological dimension, which follows the level of understanding of the term of death influenced by the child’s communication ability.

Aim: The aim of this research is to identify barriers and facilitators reported in the practice of a general practitioner, regarding the relationship with family related to the end of the life of a child with progressive chronic disease.

Materials and methods: From the articles published in the last 10 years in electronic database, 9 articles were included in the analysis, which analysed the role of the general practitioner in communicating with the parents of the child in palliative care.

Results: The deficiencies in the relationship between general practitioner and parents of children in terminal stages were based on time pressures, lack of knowledge and the emotional impact associated with such care.

The facilitators reported by both general practitioner and the families of the terminal children were: accessibility, time, commitment and listening. General practitioners emphasize the importance of respect, while parents want friendly communication based on honesty and the initiative to discuss issues at the end of their children lives.

The barriers reported by both general practitioners and parents were the difficulty of coping with strong demands and emotions, insufficient clarification of patients’ and parents’ problems, helplessness, too close or too distant relationship and insufficient anticipation of different scenarios.

Conclusions: This analysis suggests the need for a more proactive approach of family doctors in the practice of palliative care, taking into account a long-term holistic support and effective emotional support, along with the creation of a valuable therapeutic relationship.

Through these steps in the formation of a healthy relationship and good communication skills, general practitioner could solve both the physical and psychological, social and spiritual aspects of care.

Thus, it is not necessary to train communication skills, but to improve the quality of conversations.

Keywords: general practitioner, communication, parents, palliative care, children


Mai mult | Read more about Barierele și aspectele pozitive ale relației dintre medicul de familie și părinții unui copil cu boală cronică progresivă terminală


Efectele neoplazice ale alcoolului endogen în procesul de carcinogeneză a hepatocarcinomului



În ultimii ani, mortalitatea cauzată de boala alcoolică a ficatului a fost cea mai mare în țările subdezvoltate în comparație cu țările dezvoltate.


Eficacitatea, siguranța și tolerabilitatea mirabegron la pacienții cu vârsta ≥65 de ani cu sindrom de vezică hiperactivă umedă: un studiu de fază IV, dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo (PILLAR)



COMENTARIU

Sindromul de vezică hiperactivă este extrem de frecvent întâlnită în practica urologică curentă, însoțită sau nu de incontinență urinară de imperiozitate (cca o treime din pacienți), arată incidență cu o creștere semnificativă odată cu înaintarea în vârstă (45% la pacienții cu vârsta peste 65 de ani). Îmbătrânirea vezicii duce la modificări structurale în detrusor, restructurarea fibrelor de colagen conduce la pierderea elasticității detrusoriene, iar scăderea controlului neural, precum modificările cerebrale, pot cauza sau contribui la simptomele hiperactivității. În cazul paciențiilor în vârstă, cei cu boli asociate, terapie medicamentoasă multiplă, calitatea vieții este major afectată, apar stări depresive, și de multe ori asistăm la declinul capacității cognitive. Astfel tratamentul pacienților în vârstă, a celor fragili cu sindrom de vezică hiperactivă cu sau fără pierderi involuntare, imperioase de urină trebuie să fie personalizat, eficient și să aibe efecte secundare cât mai reduse, să fie bine tolerat și să nu modifice funcția cognitivă.

Pe lângă modificarea stilului de viață, scăderea din greutate, combaterea sedentarismului, o viață mai activă, reeducarea planșeului pelvin și trainingul vezicii, stimularea electromagnetică intravaginală etc., dispunem de multiple variante de terapie medicamentoasă cum ar fi antimuscarinicele, care acționeză pe receptorii muscarinici din uroteliu, suburoteliu și detrusor, cu efecte adverse : cardiace, cognitive, prelungirea intervalului QT, nu se pot administra la pacienți cu glaucom cu unghi închis, miastenia gravis, colită ulcerativă, megacolon toxic, sau obstrucție intestinală. Necesită ajustarea dozelor la vârstnici.

O altă variantă terapeutică reprezintă agoniștii de receptori β3 adrenergici (Mirabegron) care acționează prin sistemul nervos simpatic, produc relaxarea vezicii urinare, cresc capacitatea vezicală, scad numărul micțiunilor, fără să afecteze reziduul micțional.

Studiul Pillar, extrem de important, pentru că este primul cu design prospectiv până în prezent care a evaluat eficacitatea tratamentului cu un agonist de receptor β3, la pacienții în vârstă (peste 65 de ani) cu un procent semnificativ de participanți având peste 75 de ani.

Acest studiu de fază IV, a demonstrat îmbunătățiri semnificative statistic în cazul administrării Mirabegronului versus placebo, atât din punct de vedere al reducerii numărului de micțiuni, a episoadelor de incontinență/24 ore precum și al creșterii volumului mediu evacuat.

Mirabegron-ul a fost bine tolerat, efectele adverse au fost cele cunoscute ale medicamentului, dar cel mai important lucru a fost faptul că nu au existat dovezi de modificare a funcției cognitive măsurate prin MoCA, pe parcursul celor 12 săptămâni.

Publicarea comentariului a fost susținută de departamentul medical al companiei Astellas Pharma SRL.


ARTICOL

Abstract

Context: Majoritatea pacienților cu sindrom de vezică hiperactivă (VHA) au vârsta >65 de ani. Nu a fost realizat până în prezent niciun studiu cu design prospectiv care să evalueze eficacitatea tratamentului cu mirabegron, un agonist al receptorilor beta 3-adrenergici, în mod special la acest grup de vârstă.

Obiectiv: Un studiu de fază IV care compară mirabegron în doză flexibilă cu placebo, la pacienții vârstnici cu VHA și imperiozitate micțională cu incontinență.

Design, condiții de studiu și participanți: Pacienți tratați în ambulatoriu, cu vârsta ≥65 de ani, cu VHA ≥3 luni.

Intervenție: După o perioadă de inducție cu placebo de 2 săptămâni, pacienții cu cel puțin un episod de incontinență, cel puțin 3 episoade de imperiozitate micțională și o medie de cel puțin 8 micțiuni/24 de ore au fost randomizați în raport 1:1 în regim dublu-orb cu mirabegron 25 mg/zi sau placebo corespunzător, pe o perioadă de 12 săptămâni. După săptămâna 4 sau 8, doza a putut fi crescută la mirabegron 50 mg/zi sau placebo corespunzător, în funcție de decizia pacientului şi a investigatorului.

Măsurile de evaluare a rezultatelor și analiza statistică: Obiective co-primare: modificarea numărului mediu de micțiuni/24 de ore și a numărului mediu de episoade de incontinență/24 de ore la finalul tratamentului (EOT) față de momentul inițial. Obiective secundare: modificarea volumului mediu evacuat/micțiune, a numărului mediu de episoade de imperiozitate micțională/24 de ore și a numărului mediu de episoade de incontinență prin imperiozitate micțională/24 de ore la EOT față de momentul inițial. Analiza covarianței (ANCOVA) a fost utilizată pentru evaluarea numărului mediu de micțiuni/24 de ore, a volumului mediu evacuat/micțiune și a numărului mediu de episoade de imperiozitate micțională/24 de ore. Metoda ANCOVA stratificată cu aplicarea testelor de ierarhizare a fost utilizată pentru evaluarea numărului mediu de episoade de incontinență/24 de ore și a numărului mediu de episoade de incontinență prin imperiozitate micțională/24 de ore.

Rezultate și limitări: Au fost observate îmbunătățiri semnificative statistic în cazul administrării de mirabegron versus placebo în ceea ce privește modificarea numărului mediu de micțiuni/24 de ore, a numărului mediu de episoade de incontinență/24 de ore, a volumului mediu evacuat/micțiune, a numărului mediu de episoade de imperiozitate micțională/24 de ore și a numărului mediu de episoade de incontinență prin imperiozitate micțională cu incontinență/24 de ore la EOT față de momentul inițial. Profilul de siguranță și tolerabilitate a fost concordant cu profilul de siguranță cunoscut al mirabegron.

Concluzii: Eficacitatea, siguranța și tolerabilitatea mirabegron pe parcursul a 12 săptămâni au fost confirmate la pacienții cu vârsta ≥65 ani cu VHA și incontinență urinară.

Sumar pentru pacienți: Am evaluat efectul tratamentului cu mirabegron comparat cu placebo la pacienții cu vârsta ≥65 de ani, cu sindrom de vezică hiperactivă și incontinență. Mirabegron a ameliorat simptomele de vezică hiperactivă comparativ cu placebo. Efectele adverse au fost similare cu cele deja cunoscute pentru mirabegron.

Cuvinte cheie: vârstnic, studiu clinic de fază IV, cogniție, simptome de tract urinar inferior, vezică urinară, sindrom de vezică hiperactivă

Mai mult | Read more about Eficacitatea, siguranța și tolerabilitatea mirabegron la pacienții cu vârsta ≥65 de ani cu sindrom de vezică hiperactivă umedă: un studiu de fază IV, dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo (PILLAR)