Rezumat
Introducere: Insuficiența cardiacă (IC) reprezintă o patologie cu mare amploare globală, asociată cu morbiditate și mortalitate semnificativă, capacitate funcțională redusă, calitate slabă a vieții și costuri ridicate de asistență medicală. Dintre comorbiditățile asociate IC, amintim bolile psihiatrice care sunt de multe ori subevaluate. Acest aspect este categoric îngrijorător, deoarece depresia, în rândul acestor pacienți, este o patologie comună și de lunga durată, cu potențial de înrăutățire a prognosticului.
Scop: Scopul cercetării este de a identifica prezența anxietății și depresiei la pacienții cu insuficiență cardiacă și de a analiza corelațiilor existente între aceste tulburări psiho-emoționale și gradul insuficienței cardiace.
Metodologie de cercetare: Este un studiu observațional, multicentric, desfășurat pe parcursul a trei luni, care a evaluat prezența anxietății și depresiei la pacienții cu IC aflați în evidența medicului de familie. S-au înrolat pacienți cu vârsta peste 18 ani, cu diagnostic de insuficiență cardiacă confirmat de cardiolog, fără afecțiuni psihiatrice cunoscute și care au semnat consimțământul informat de participare la studiu. S-au utilizat trei chestionare: primul chestionar a cules date demografice despre pacient, cel de al doilea a înregistrat diferitele aspecte legate de boală și de îngrijire și cel de al treilea a evaluat nivelul de anxietate și de depresie al pacientului.
Pentru evaluarea anxietății și depresiei s-a fost folosit chestinarul „Hospital Anxiety and Depression Scale”. Datele referitoare la gradul insuficienței cardiace, durata de la confirmarea diagnosticului, tratamentul utilizat, numărul de consultații din ultimul an la diferiți specialiști au fost preluate din fișa medicală existentă la cabinetul medicului de familie.
Rezultate: Au fost înrolați 103 pacienți din 5 cabinete de medicină de familie urbane. Vârsta medie a participanților a fost 71,17±1,145. Pacienții de sex masculin au reprezentat 58,25% dintre participanți. Aproape două treimi (62,14%) dintre subiecți sunt cu IC clasa NYHA II, o treime (33,98%) IC clasa NYHA III și doar 3,88% sunt cu IC clasa NYHA IV. Durata mai mare de trei ani de la diagnosticul de IC a fost evidențiat la majoritatea pacienților din lot (78,64%). Un procent ridicat dintre pacienți (75,73%) au avut mai puțin de 3 consultații în ultimul an la medicul specialist cardiolog. Pacienții s-au prezentat pentru consultație la medicul de familie mai frecvent: 60,19% au avut între 4-8 consultații în ultimul an și 25,24% au avut nevoie de peste 8 consultații în ultimul an la medicul de familie. Anxietatea a fost prezentă la 26,21% dintre subiecți, iar depresia s-a înregistrat la 32,04% dintre aceștia. Cu toate peste 90% dintre pacienți nu au fost consultați în ultimul an de medicul psihiatru. Gradul IC s-a corelat semnificativ statistic cu vârsta pacientului (p<0.0001), cu numărul de prezentări la cardiolog (p=0.045) și cu numărul de consultații la medicul de familie (p<0.0001). Atât depresia cât și anxietatea s-au corelat semnificativ statistic cu vârsta pacientului (p<0.0001,) cu numărul de consultații la medicul de familie (p=0.003 respectiv p=0.001) și cu gradul IC (p=0.009 respectiv p=0.007). Factorii de risc pentru tulburările psiho-emoționale asociate IC sunt: vârsta, sexul feminin, statutul marital și educația scăzută.
Concluzii: Asocierea patologiei psiho-emoționale cu IC, este o realitate în cabinetele medicilor de familie, evaluarea acestor patologii implicând o echipă multidisciplinară. Medicul de familie este un coordonator important în identificarea tulburărilor psiho-emoționale asociate diferitelor afecțiuni cronice. Consultația medicului psihiatru reprezintă un element important în managementul pacientului cu IC.
Cuvinte cheie: insuficiența cardiacă, depresia, anxietatea, echipa multidisciplinară
Factors influencing the association of anxiety and depression with heart failure: an observational study
Abstract
Introduction: Heart failure (HF) is a disease with a global magnitude associated with significant morbidity and mortality. It also associated with reduced functional capacity, poor quality of life and high healthcare costs. Among the comorbidities associated with HF, psychiatric diseases are often undervalued. This aspect is definitely worrying, considering the fact that depression, among these patients is a common and persistent pathology with the potential to worsen the prognosis.
Purpose: The present study aimed to identify the presence of depression and anxiety in patients diagnosed with HF and to analyse the correlations between these psycho-emotional disorders and the stage of heart failure.
Research methodology: It is an observational, multicentre study, which assessed the presence of anxiety and depression in patients with HF submitted at general practitioner. Patients, enrolled in this study, are over 18 years with diagnosis of HF confirmed by the cardiologist, patients without psychiatric conditions and patients who signed the informed consent. Three questionnaires were used: the first questionnaire with demographic data about the subject, the second with various aspects of illness and the third which assessed the patients’ level of anxiety and depression. For this, the „Hospital Anxiety and Depression Scale” questionnaire was used. The data regarding the NYHA class, the duration since diagnosis, the treatment used, and the number of consultations in the last year with different healthcare specialists were taken from the medical record at the general practitioner office. Eligibility criteria included the condition that patients have been diagnosed with HF, aged between 45-85 years, treat for cardiac pathology, without diagnosed psychiatric diseases. Exclusion criteria were patients with diagnoses in the psychiatric spectrum with or without treatment, patients with chronic alcoholism or abuse of other substances.
Results: 103 patients were enrolled, of which 60 (58.25%) were male. Almost two-thirds (62.14%) of the subjects had NYHA class II, and one-third (33.98%) NYHA class III. Four patients were recorded with NYHA class IV (3.88%). HF dates for the majority (78.64%) for more than 3 years. Among the evaluated patients, 75.73% presented for consultation less than 3 times in the last year to the medical specialist, but 60.19% had between 4-8 consultations with the general practitioner for problems related to HF. An anxiety score above the normal value was recorded in 26.21% of the subjects and over 32.04% had an abnormal depression score. However, 92.23% were not consulted by a psychiatrist. NYHA class of HF correlated statistically significantly with the age of the patient (p<0.0001), with the number of presentations to the cardiologist (p=0.045), with the number of consultations with the general practitioner (p<0.0001). The average depression score correlates with the age of the patient (p<0.0001) and with the number of consultations with the general practitioner (p=0.003). The anxiety score correlates with the patient’s age (p<0.0001) and with the number of visits to the general practitioner (p=0.001). Also statistically significant correlations were between NYHA class of HF and anxiety (p=0.007) and depression (p=0.009).
Conclusion: Psycho-emotional pathology is by no means negligible in association with HF.
The general practitioner is an important pawn in the identification of psycho-emotional disorders associated with various chronic conditions. The multidisciplinary approach and referral to the psychiatrist for consultation is an important element of HF management that may increase the quality of life in this patients.
Keywords: heart failure, depression, anxiety, multidisciplinary team
