Provocările constrângerilor de timp în consultațiile medicilor de familie



Durata consultațiilor in medicina de familie variază mult la nivel internațional și o mare parte a populației globale are doar câteva minute de consultație cu medicii lor în asistența primară. Timpul redus al consultațiilor afectează negativ calitatea îngrijirii medicale a pacientului, volumul de muncă și stresul medicului.

Nevoia de furnizare de servicii de îngrijire primară crește pe măsură ce populația globală crește, iar aceasta asociată cu deficitul medicilor de familie conduc la tendința de reducere a timpului de consultație. Un sondaj al medicilor de familie din Australia, Canada, Franța, Germania, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Norvegia, Suedia, Marea Britanie și SUA a raportat că peste o treime a lor sunt nemulțumiți de timpul disponibil per consultație, per pacient. medicii sugerând că consultațiile mai scurte compromit îngrijirea oferită (1).

Este îngrijorător faptul că 18 țări care cuprind 50% din populația lumii au o durată medie raportată a consultului în asistența primară de 5 min sau mai puțin. Motivele acestor diferențe mari reflecta probleme legate de organizare a sistemelor de sănătate, forță de muncă, acces și coordonare (2). De exemplu, în țări precum Pakistan, Bangladesh și China, nu există un sistem de programare, iar medicii generaliști pot efectua peste 90 de consultații pe zi, cu o perioadă considerabilă de timp pentru a furniza repetarea rețetelor. Durata scurtă a consultațiilor a fost responsabilă pentru polifarmacia, utilizarea excesivă a antibioticelor și comunicarea deficitară cu pacienții (2,3).

Durata mai scurtă de consultație reduce gama de servicii oferite în asistența primară, contribuie la creșterea scorurilor de stres ale medicilor generaliști care se simt grăbiți la finalul consultației. Durata medie a consultărilor este, un indicator de calitate utilizat de OMS și de Rețeaua Internațională pentru Utilizarea Rațională a Medicamentelor (INRUD) pentru a promova utilizarea sigură și rentabilă a medicamentelor în întreaga lume. Mai multe țări care urmează metoda INRUD și-au stabilit propria durată optimă de consultație ca standard de calitate (2).

Consultațiile mai lungi îmbunătățesc promovarea sănătății, duc la un diagnostic mai precis al problemelor de sănătate mintală,  la o îmbunătățire a calității vieții și motivarea pacienților cu multimorbidități (3).

În SUA, puțini medici tineri sunt interesați să urmeze o carieră în asistența primară (4) și mulți medici de familie practicieni se confruntă cu epuizare și burnout și iau în considerare schimbarea carierei (5).

Un studiu recent (6) releva experiențele negative și modalitățile de adaptare a medicilor de familie la timpul limitat și acestea includ:

– testări și trimiteri inutile pentru a atenua depășirea prin volumul mare de munca;

– sacrificii în îngrijirea de calitate a pacienților și in auto-îngrijirea propriei sănătăți pentru a face față și a atenua efectele suprasarcinilor muncii;

– sentimente de inadecvare și nemulțumire din cauza sacrificării standardelor personale de furnizare de servicii medicale datorita presiunii timpului;

– sentimente de vinovăție și epuizare din cauza alocării limitate a timpului raportat la volumul de muncă.

Organizațiile profesionale ale medicilor de familie și plătitorii de servicii medicale primare trebuie să alinieze programul și durata consultației cu volumul de muncă al medicilor, să nu ignore timpul dedicat sarcinilor administrative, să introducă flexibilitate și să stabilească așteptări realiste de muncă in asistenta primara (6).

Stabilirea unui timp mediu al consultației in medicina de familie de către OMS și INRUD ar fi o măsură de promovare a utilizării sigure și rentabile a medicamentelor, a protejării medicilor și pacienților și ar trebui să fie raportată în mod universal și acceptată ca un garant al calității serviciilor medicale furnizate.


The challenges of time constraints in family doctors’ consultations
Assoc. prof. dr. habil. Mira Florea
Chairman of editorial board of Romanian Journal of Family Medicine
The length of family medicine consultations varies widely internationally and a large portion of the global population has only a few minutes of consultation time with their primary care physicians. Short consultation times negatively affect the quality of patient care, physician workload, and stress.The need for primary care services is increasing as the global population grows, and this, combined with a shortage of general practitioners (GPs), is leading to a trend towards shorter consultation times. A survey of GPs in Australia, Canada, France, Germany, the Netherlands, New Zealand, Norway, Sweden, the UK and the US reported that over one third of them are dissatisfied with the time available per consultation per patient. GPs suggest that shorter consultations compromise the care provided (1).

It is worrying that 18 countries, comprising 50% of the world’s population, have a reported average length of primary care consultation of 5 min or less. This reflects problems, related to the organization of health systems, workforce, access and coordination (2). For example, in countries such as Pakistan, Bangladesh and China, there is no scheduling system and GPs may perform over 90 consultations per day, with considerable time to provide repeat prescriptions. The short duration of consultations has been responsible for polypharmacy, overuse of antibiotics and poor communication with patients (2,3).

Shorter consultation times reduce the range of services offered in primary care, contributing to increased stress scores of GPs who feel rushed at the end of the consultation.  Average consultation duration is a quality indicator used by WHO and the International Network for the Rational Use of Drugs (INRUD) to promote the safe and cost-effective use of medicines worldwide. Several countries that follow the INRUD method have established their own optimal consultation duration as a quality standard (2).

Longer consultations improve health promotion, lead to more accurate diagnosis of mental health problems, improve quality of life, and motivate patients with multi-morbidities (3).

In the US, few young physicians are interested in pursuing a career in primary care (4) and many practicing family physicians experience exhaustion and burnout and are considering a career change (5).

A recent study (6) reveals the negative experiences and ways in which GPs adapt to limited time and these include:

– unnecessary testing and referrals to mitigate workload overload;

– sacrifices in quality patient care and self-care to cope with and mitigate the effects of workload overload;

– feelings of inadequacy and dissatisfaction due to sacrificing personal standards of healthcare provision due to time pressure;

– feelings of guilt and exhaustion due to limited time allocation in relation to workload.

Professional organizations of family physicians and primary care payers must align the schedule and duration of the consultation with the workload of physicians, not ignore the time dedicated to administrative tasks, introduce flexibility, and establish realistic work expectations in primary care (6).

Establishing an average consultation time in family medicine by WHO and INRUD would be a measure to promote the safe and cost-effective use of medicines, protect doctors and patients, and should be universally reported and accepted as a guarantor of the quality of medical services provided.

 

   Bibliografie/References

  1. Mercer SW , Hasegawa H , Reilly D , et al . Length of consultations. Time and stress are limiting holistic care in Scotland. BMJ 2002;325:1241.
  2. Irving G, Neves AL, Dambha-Miller H, et al. International variations in primary care physician consultation time: a systematic review of 67 countries. BMJ Open 2017;7:e017902. Available from: doi: 10.1136/bmjopen-2017-017902.
  3. Jin G , Zhao Y , Chen C , et al. The length and content of general practice consultation in two Urban districts of Beijing: a preliminary observation study. PLoS One 2015;10:e0135121.Available from: doi:10.1371/journal.pone.0135121.
  4. Knight V. American medical students less likely to choose to become primary care doctors. KFF Health News 2019:3. Available from: https://kffhealthnews.org/news/american-medical-students-less-likely-to-choose-to-become-primary-care-doctors/.
  5. Abbasi J. Pushed to their limits, 1 in 5 physicians intends to leave practice. 2022;327(15):1435-1437. Available from: doi: 10.1001/jama.2022.5074.
  6. Nguyen MT, Honcharov V, Ballard D, Satterwhite S, McDermott AM, Sarkar U. Primary Care Physicians’ Experiences With and Adaptations to Time Constraints. JAMA Netw Open. 2024;7(4):e248827. Available from: doi: 10.1001/jamanetworkopen.2024.8827.

Mai mult | Read more about Provocările constrângerilor de timp în consultațiile medicilor de familie


Axa creier-intestin în managementul bolii Parkinson – utilitatea în practica medicală



Rezumat

Boala Parkinson (BP) face parte din spectrul bolilor neurodegenerative, invalidantă, caracterizată prin semne și simptome motorii (bradikinezie, instabilitate posturală, tremor inițial unilateral) dar și non-motorii (în spectrul tulburărilor anxios-depresive, tulburări gastro-intestinale) progresive, resimțite de pacient pe măsură ce boala avansează. Are un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților, predominant cu vârsta de peste 65 de ani.

Îngrijirea specializată în boala Parkinson este necesară pentru acești pacienți, în contextul comorbidităților multiple și al particularităților individuale, medicii de familie (MF) pot oferi o abordare holistică, importantă în managementul acestor pacienți.

Material și metodă: Am realizat un studiu observațional pe o perioadă de 6 luni în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, Clinica de Neurologie. Au fost incluși în studiu 30 de pacienți diagnosticați cu BP, care au îndeplinit criteriile de diagnostic clinic ale Movement Disorder Society (MDS).Am măsurat nivelurile de calprotectină, exprimate ca medii și deviații standard (SD). Statistica descriptivă a fost utilizată pentru a sumariza și organiza datele colectate, folosind măsuri precum media, mediana și deviația standard. Statistica inferențială a fost aplicată pentru a trage concluzii despre populație, utilizând teste de ipoteze și intervale de încredere.

Rezultate: Rezultatele arată o corelație slabă între calprotectina fecală și scorul UPDRS la pacienții cu Parkinson, fără o corelație semnificativă cu calprotectina serică. Totuși, calprotectina rămâne un biomarker util pentru inflamația intestinală și activitatea inflamatorie sistemică, fiind semnificativ corelată cu CRP și VSH.

Concluzii: Corelațiile identificate în studiul nostru subliniază utilitatea calprotectinei nu doar ca un indicator sensibil al inflamației intestinale, ci și ca un instrument complementar în evaluarea activității inflamatorii sistemice în boala Parkinson. O înțelegere cuprinzătoare a axei microbiota–intestin–creier va fi esențială pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice eficiente în gestionarea tulburărilor neurodegenerative.

Cuvinte cheie: boala Parkinson, medicină de familie, calprotectină, inflamație, microbiota


RESEARCH

Original paper

Brain-Gut axis in management of Parkinson Disease – utility in medical practice

Abstract

Parkinson’s disease (PD) is one of the most important movement disorder in the spectrum of the neurodegenerative pathologies, associating extrapyramidal signs as tremor, rigidity, postural instability  with autonomic nervous system dysfunction as gastro-intestinal disbalance, hypotension; cognitive impairment; mood changes- anxiety, sleep disturbances; anosmia. Patients experience a gradual yet significant change in their daily routine, from mild unilateral tremor to the inability to sustain themselves. It is often diagnosed in the sixth decade of life. At this time, due to possible comorbidities, patients require a meticulous and individualized therapeutical plan, best given by their general practitioners (GPs).

Material and method:  We performed an observational study, on a cohort of 30 patients, diagnosed with PD, admitted in the Neurology Department of the Clinical Emergency County Hospital Constanta, Romania, who fulfilled the inclusion criteria and the Movement Disorder Society (MDS) Clinical Diagnostic Criteria, for a period of 6 months. Patients undergo clinical evaluation for the motor function using UPDRS motor part III scale and biological samples were collected. We measured calprotectin levels means and standard deviations (SD). The data collected was analysed using descriptive statistics (mean, range and percentage) and inferential statistics (correlations and regressions).

Results: The results provided a weak association between faecal calprotectin and UPDRS score in Parkinson’s patients, (practically with the advanced stages) and no relevant corelation with serum calprotectin levels. The utility of calprotectin testing remains useful, being an inflammatory biomarker, with valuable association with C-reactive protein (CRP) and erythrocyte sedimentation rate (ESR) levels.

Conclusions: The correlations found in our study underscore the utility of calprotectin not only as a sensitive indicator of intestinal inflammation but also as a complementary tool in evaluating systemic inflammatory activity in Parkinson disease. For a better understanding of the microbiota–gut–brain axis and the possible common ethology of PD and Inflammatory bowel disease (IBD) further studies are required, highlighting the genetic pathway and using a larger spectrum of IBD tests for a targeted and adaptative therapeutical management.

Keywords: Parkinson’s disease, general practice, calprotectin, inflammation, microbiota


Mai mult | Read more about Axa creier-intestin în managementul bolii Parkinson – utilitatea în practica medicală


10 repere în monitorizarea sarcinii



Rezumat

Îngrijirile prenatale reprezintă o varietate de servicii profilactice, de monitorizare și curative acordate gravidei. Diversitatea acestor servicii medicale impune respectarea unor repere importante începând cu anamneza, continuând cu măsurarea greutăți, a tensiunii arteriale, cu efectuarea analizelor medicale și ecografiilor.

Consiliere pe probleme de dietă, vaccinare sau administrarea unor medicamente sunt alte subiecte discutate în cadrul consultației la medicul de familie. La final vom puncta screening-urile și testările de rutină din perioada prenatală.

Cuvinte cheie: repere, monitorizarea sarcini, medic de familie


MEDICAL PRACTICE
Management
10 milestones in monitoring pregnancy
Abstract

Prenatal care represents a variety of prophylactic, monitoring and curative services provided to the pregnant woman. The diversity of these medical services requires compliance with important milestones starting with the anamnesis, continuing with the measurement of weight, blood pressure, with the performance of medical tests and ultrasounds.Counselling on dietary issues, vaccination or the administration of medications are other topics discussed during the consultation with the family doctor. Finally, we will highlight the screenings and routine tests during the prenatal period.

Keywords: milestones, pregnancy monitoring, family doctor


Mai mult | Read more about 10 repere în monitorizarea sarcinii


Farfuria copilului cu vârstă între 5-10 ani cu greutate necorespunzătoare: studiu folosind metoda chestionarului on-line



Rezumat

Supraponderea și obezitatea copilului reprezintă o problemă de sănătate publică globală cu implicații imediate dar și de lungă durată. Prevalența malnutriției, sub toate formele ei de manifestare este în continuă creștere și în țara noastră. Copiii aparținând grupei de vârstă 5-10 ani demonstrează deja un comportament independent în ce privește preferințele alimentare, dar  încă nu pot lua decizii, rolul în ceea ce privește crearea obiceiurilor sănătoase revenind în continuarea părintelui. O alimentație sănătoasă ar trebui să fie caracterizată printr-un tipar regulat al meselor principale și al gustărilor corespunzătoare și să includă cele 5 principii alimentare de bază (fructe, legume, cereale, lactate și derivate, sursa de proteină) într-o proporție optimă.

Obiectivul studiului: Scopul lucrării noastre a fost identificarea obiceiurilor alimentare ale copiilor cu vârstă între 5-10 ani și corelațiile acestora cu greutatea.

Material și metodă: Am realizat un chestionar online alcătuit din 29 de întrebări care a fost adresat părinților din 4 cabinete de medicină de familie, din mediul urban. Chestionarul a fost adresat unui număr de 420 de părinți, 131 dintre ei au răspuns (rata de răspuns 31,19%). Întrebările au fost legate de numărul de mese și de componența farfuriei în ceea ce privește principiile alimentare de bază. Am inclus și întrebări legate de consumul de fast-food, dulciuri, utilizarea telefonului la masă. Chestionarul a fost anonim, nu am colectat emailurile părinților sau numerele de telefon.

Rezultate: Majoritatea copiilor au 3 mese zilnice și nu omit niciuna dintre mesele principale. Se oferă copiilor gustări sănătoase, însă legat de preferințele acestora , ele se îndreaptă mai mult spre cele nesănătoase. Numărul zilnic recomandat de porții de legume și de cereale nu este consumat de majoritatea copiilor. Indicele de masă corporală (IMC) este corelat pozitiv cu numărul de mese zilnice de fructe, lactate și cu necesitatea utilizării telefonului, tabletei, TV-ului în vederea negocierii meniului. Aprecierea greutății copiilor ca fiind normală a fost supraestimată de către părinți, iar supraponderea acestora a fost subestimată.

Concluzii: Alimentația copilului cu vârsta între 5-10 ani este corect structurată, numărul de porții nefiind corespunzător. Părinții copiilor cu vârstă între 5 și 10 ani subevaluează supraponderea sau obezitatea acestora.

Cuvinte cheie: obiceiuri alimentare, suprapondere, subpondere, alimentație sănătoasă


RESEARCH

Original paper

The plate of the child aged 5-10 years with inadequate weight: study using the online questionnaire method

Abstract

Childhood overweight and obesity is a global public health problem with immediate and long-term implications. The prevalence of malnutrition, in all its forms of manifestation, is constantly increasing in our country. Children belonging to the age group of 5-10 years already demonstrate independent behaviour in terms of food preferences, but they cannot yet make decisions, the role of parents is to create healthy habits for them. A healthy diet should be characterized by a regular pattern of main meals and snacks and include the 5 basic food principles (fruits, vegetables, grains, dairy and derivatives, protein source) in an optimal proportion.

The objective of the study: Our work aimed to identify the eating habits of children aged between 5-10 years and the correlation with weight.

Material and method:  We created an online questionnaire consisting of 29 questions that were addressed to parents from 4 urban family medicine offices. The questionnaire was addressed to 420 parents, 131 of which responded (response rate 31%). The questions were related to the number of meals and the composition of the plate in terms of basic dietary principles. Also questions were included about eating fast food, sweets and using the phone during the meals. The questionnaire was anonymous, we did not collect parents’ emails or phone numbers.

Results: Most children have 3 daily meals and do not skip any of the main meals. Children are offered healthy snacks, but related to their preferences, they tend more towards the unhealthy ones. The recommended daily number of eating vegetables and grains is not consumed by most children. The body mass index (BMI) is positively correlated with the number of daily meals of fruit, dairy and with the need to use the phone, tablet, TV in order to negotiate the menu. The assessment of children’s weight as normal was overestimated by parents, and their overweight was underestimated.

Conclusion:  The diet of the child aged between 5-10 years is correctly structured, the number of portions not being appropriate. Parents of 5- to 10-year-old children underestimate their overweight or obesity.

Keywords: eating habits, overweight, underweight, healthy eating


Mai mult | Read more about Farfuria copilului cu vârstă între 5-10 ani cu greutate necorespunzătoare: studiu folosind metoda chestionarului on-line


Obezitatea în practica medicului de familie



Rezumat

Obezitatea este o boală cronică complexă  în care sunt incriminați mai mulți factori (genetici, de mediu, fiziologici și comportamentali) și necesită tratament pe termen lung. Printre comorbiditățile asociate cu obezitatea sunt menționate diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare, dislipidemie, steatoza hepatică non alcoolica, anomalii hormonale reproductive, sindrom de apnee în somn, depresie, osteoartrită și unele tipuri de cancer.

Antropometria (indicele de masă corporală și circumferința taliei)  trebuie luate în considerare atunci când se stabilește planul de tratament, precum și severitatea și prezența complicațiilor asociate cu obezitatea.  Intervențiile de tipul schimbarea stilului de viață, precum o dietă redusă sau foarte scăzută în calorii și/ sau în unele cazuri asociată cu farmacoterapie ar trebui să fie un focus al tratamentului. În unele situații, managementul ar trebui să includă intervenții intensive precum dietă foarte redusă în calorii, farmacoterapie sau chirurgie bariatrică.

Cuvinte cheie: obezitate, comorbiditate, stil de viață, medicină de familie


MEDICAL PRACTICE
Management
Obesity in family physicians practice

Abstract

Obesity is a complex chronic disease in which multiple factors (genetic, environmental, physiological, and behavioural) are implicated and which requires long-term treatment. Among the comorbidities associated with obesity are type 2 diabetes, cardiovascular diseases, dyslipidaemia, non-alcoholic fatty liver disease, reproductive hormonal abnormalities, sleep apnoea syndrome, depression, osteoarthritis, and some types of cancer.

Anthropometry (body mass index and waist circumference) must be taken into account when establishing the treatment plan, as well as the severity and presence of complications associated with obesity. Lifestyle interventions, such as a reduced-calorie or very low-calorie diet and/or, in some cases, pharmacotherapy, should be a focus of treatment. In some situations, management should include intensive interventions such as very low-calorie diets, pharmacotherapy, or bariatric surgery.

Keywords: obesity, comorbidity, lifestyle, family medicine


Mai mult | Read more about Obezitatea în practica medicului de familie


Sindromul Leriche în practica medicului de familie



Rezumat

Sindromul Leriche și boala arterială periferică reprezintă entități clinico-biologice dificil de gestionat în cabinetul medicului de familie. Medicul de familie, ca prim contact al pacientului cu sistemul medical, are rolul de a contribui la un diagnostic timpuriu, de a sfătui pacientul și aparținătorii cu privire la importanța aderenței la tratament dar și de a le oferi sprijin psiho-emoțional. Diagnosticul precoce oferă posibilitatea unui tratament prompt și încetinirea evoluției bolii. Complicațiile bolii sunt grevate de multiple implicații profesionale și sociale; complexitatea îngrijirii și costurile generate devin tot mai mari iar pacientul poate să ajungă o povară pentru societate și familie. Cazul prezentat intenționează să evidențieze rolul medicului de familie în gestionarea unui pacient diagnosticat cu sindrom Leriche, pacient cunoscut de vreme îndelungată cu boală arterială periferică și să sublinieze importanța managementului factorilor de risc  pentru această afecțiune la nivelul cabinetului de medicină de familie.

Cuvinte cheie: sindrom Leriche, management boală arterială periferică în medicina de familie


MEDICAL PRACTICE 

Complementary medicine

Clinical case presentation: Leriche Syndrome

Abstract

Leriche syndrome and peripheral arterial disease as clinical-biological entities are difficult to manage in the family doctor’s office. The family doctor, as the patient’s first contact with the medical system, has the role of contributing to an early diagnosis, to advise the patient and relatives about the importance of adherence to treatment but also to offer them psycho-emotional support. Early detection of the diagnosis offers the possibility of an early treatment and thus slowing down the evolution of the disease. The complications of this disease engage multiple professional and social implications; the complexity of the care and the costs generated are getting higher and the patient can become a burden for society and the family. The presented case intends to highlight the attribution of the family doctor in the management of a patient diagnosed with Leriche syndrome, a patient known for a long time with peripheral arterial disease and to emphasize the importance of the risk factors management for this condition at the level of the family medicine office.

Keywords: Leriche syndrome, peripheral arterial disease management in family medicine


Mai mult | Read more about Sindromul Leriche în practica medicului de familie


Ce e nou în practica medicului de familie?



Deficiența de fier, un nou diagnostic?

Deficitul de fier (DF) sau carența marțială este definită prin cantitatea insuficientă a fierului din organism pentru asigurarea funcțiilor fiziologice ale acestuia. DF este evaluată prin determinarea feritinei care în această situație este sub valorile normale pentru vârstă.

Termenul de deficiență de fier (DF) definește reducerea rezervelor totale de fier din organism din cauza nutriției afectate, absorbției reduse secundară afecțiunilor gastro-intestinale, pierderii crescute de sânge și nevoilor crescute cum ar fi sarcina.

Pierderile de fier, atunci când nu sunt explicate prin pierderi menstruale, sunt foarte reduse și anume zilnic se pierd sub 0,1% din conținutul de fier din organism, cantitate înlocuită în prezența unei diete obișnuite.


Mai mult | Read more about Ce e nou în practica medicului de familie?


Medici celebri în perioada napoleoniană – partea III Dominique-Jean Larrey – chirurg șef al Marii Armate (Grande Armée)



Rezumat

Dominique-Jean Larrey a fost un chirurg francez militar remarcabil, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale deosebite în special în domeniul medicinei militare în timpul războaielor duse de către Armata Franceză atât în perioada Revoluției Franceze, cât și în Perioada Napoleoniană. Totodată, Dominique-Jean Larrey a fost recunoscut pentru inovațiile sale în practica medicală și în organizarea triajului răniților: acesta a introdus concepte și tehnici noi care au îmbunătățit tratamentul și supraviețuirea soldaților francezi răniți în război, dar a fost și cel care a reușit să impună ambulanța mobilă în Armata Franceză. A fost chirurg-șef al Armatei Franceze, începând cu data de 12 februarie 1812.

Cuvinte cheie: Perioadă Napoleoniană, chirurgie, Dominique-Jean Larrey


HISTORY OF MEDICINE

Famous physicians in the Napoleonic era – part III

Dominique-Jean Larrey- the chief surgeon of the Great Army (Grande Armée)

 Abstract

Dominique-Jean Larrey was a remarkable French military surgeon, renowned primarily for his exceptional contributions in the field of military medicine during the wars fought by the French Army both in the period of the French Revolution and the Napoleonic Era. Additionally, Dominique-Jean Larrey was acknowledged for his innovations in medical practice and in the organization of triage for the wounded: he introduced new concepts and techniques that improved the treatment and survival of French soldiers injured in war, and he was the one who successfully implemented the mobile ambulance in the French Army. He served as the chief surgeon of the French Army, beginning on 12th of February, 1812.

Keywords: Napoleonic Era, surgery, Dominique-Jean Larrey


Mai mult | Read more about Medici celebri în perioada napoleoniană – partea III Dominique-Jean Larrey – chirurg șef al Marii Armate (Grande Armée)


Tratat de medicină internă



Recent a apărut la Editura ALL București „Tratat de medicină internă”, sub redacția Prof. Univ. Dr. Camelia Diaconu. Așa cum subliniază coordonatoarea acestuia, „Tratatul de medicină internă” a pornit la inițiativa unui grup de cadre didactice universitare cu specialitatea medicină internă, din majoritatea marilor centre universitare din țară și coagulează expertiza profesională a unor personalități ale lumii medicale academice din România, dedicate acestei specialități dificile și complexe. Cuprinsul cărții reflectă fidel curricula de pregătire în rezidențiatul de medicină internă, ca și tematica pentru examenul de medic specialist, primar sau concursuri pe post, facilitând astfel pregătirea candidaților pentru aceste examene dificile. Specialitatea medicină internă a reprezentat întotdeauna nucleul în jurul căruia s-au grupat celelalte specialități medicale derivate din aceasta. Medicul internist are datoria să coordoneze și să integreze datele clinice și paraclinice ale bolnavului, să direcționeze procesul diagnostic și terapeutic, pentru ca actul medical să se desfășoare fără erori. Internistul deține o privire de ansamblu asupra bolnavului și comorbidităților sale, cunoaște nuanțele și detaliile, are capacitatea de a ajusta diversele elemente, ajungând uneori la o perspectivă personală și o viziune proprie, bineînțeles în limitele impuse de ghidurile medicale în domeniu.


Mai mult | Read more about Tratat de medicină internă


Managementul incertitudinii medicale în medicina modernă



Medicii se confruntă adesea cu o incertitudine semnificativă în medicina modernă, în ciuda progreselor în tehnologia medicală, mijloacele de diagnostic și in cercetare.

Incertitudinea medicala este intrinsecă practicii clinice deoarece așa cum scria William Osler „Medicina este știința incertitudinii și arta probabilității” și ea afectează atât tinerii medici, cât și clinicienii cu experiență (1).

Progresul medical continuu, complexitatea și, uneori, dificultatea soluționării cazurilor în medicina modernă aduce incertitudine decizională pentru profesioniștii medicali.

Incertitudinea afectează multe domenii de practică: interpretarea constatărilor ambigue dintr-o gamă tot mai mare de investigații de laborator sau cele incidentale la examinările imagistice (CT, RMN), selectarea tratamentului pentru afecțiunile pentru care există mai multe opțiuni, aprecierea prognosticului bolii, navigarea eficienta privind îngrijirea într-un sistem de sănătate complex și decizia etica privind echilibrul dintre dorința pacientului și evitarea riscului mai mare decât beneficiul si contextul de disponibilitate limitata a resurselor. Ea se datorează unor factori diverși: prezentări complexe ale bolii, dovezi limitate sau contradictorii, factori specifici pacientului și opțiuni de tratament în evoluție.

Sursele de incertitudine includ:

– Incertitudinea diagnostică: în ciuda instrumentelor avansate de diagnosticare (imagistica, testele moleculare, etc.), multe boli prezintă simptome suprapuse, ceea ce face ca diagnosticul definitiv să fie dificil.

– Incertitudinea prognostică: predicția progresiei bolii sau a rezultatelor este în mod inerent incertă, în special pentru afecțiunile cronice sau cancerele, unde variația individuală prezinta un rol important.

– Incertitudinea terapeutică: deși dispunem de o varietate de tratamente, uneori ghidurile sunt contradictorii și selecția celei mai bune formule terapeutice pentru un anumit pacient poate fi dificilă.

– Dovezile științifice în evoluție: noi studii și studii pot contesta cunoștințele medicale existente. Medicii trebuie să fie în permanență actualizați, dar uneori dovezile în sine sunt incomplete sau în flux (2,3,4).

Managementul incertitudinii medicale este crucial pentru luarea deciziilor clinice eficiente și pentru îngrijirea pacientului.

Strategiile pentru gestionarea incertitudinii includ:

– Medicină bazată pe dovezi (EBM): medicii folosesc în procesul deciziei diagnostice și terapeutice ghiduri bazate pe dovezi. Cu toate acestea, ei trebuie, să aprecieze aplicabilitatea dovezilor la pacient, recunoscând că este posibil ca ghidurile să nu acopere fiecare scenariu clinic.

– Procesul de luare a deciziilor în comun: implicarea pacienților în decizii permite medicilor să încorporeze valorile pacientului, preferințele și toleranța la risc, mai ales atunci când există mai multe opțiuni de tratament cu rezultate incerte.

– Raționament și experiență clinică: în fața datelor incomplete, medicii cu experiență se bazează pe recunoașterea modelelor de evoluție și intuiția profesională dezvoltate de-a lungul anilor de practică.

– Colaborare multidisciplinară ajuta la reducerea incertitudinii prin împărtășirea cunoștințelor și perspectivelor.

Profesioniștii medicali trebuie să fie capabili să recunoască și să gestioneze incertitudinea în diferitele sale forme, să comunice  incertitudinea pacienților și să o discute deschis si cu colegii lor.

Gestionarea incertitudinii în medicina modernă are mai multe dimensiuni și necesită un echilibru între dovezi științifice, valorile pacientului și judecata clinică. Utilizarea tehnologiei avansate, luarea în comun a deciziilor și educația continuă sunt strategiile cheie pe care medicii le folosesc pentru a gestiona incertitudinea și pentru a oferi îngrijiri de înaltă calitate.

Designul și finanțarea actuală a asistenței medicale favorizează investigațiile și procedurile medicale față de consulturile clinice potențial solicitante cognitiv între clinicieni și pacienți și luarea deciziilor în comun în contextul incertitudinii clinice ireductibile.

Medicii și managerii trebuie să pledeze împreună pentru reforme ale sistemului de îngrijire care să susțină recunoașterea, acceptarea și gestionarea incertitudinii și mijloacele de minimizare a efectelor potențial dăunătoare ale acesteia asupra îngrijirii pacienților și a practicii clinicienilor (5).

(9). Printre subiectele non-clinice preferate pentru EMC viitoare sunt incluse managementul stresului, abilitățile de afaceri, managementul practicilor.


Management of medical uncertainty in modern medicine

Assoc. prof. dr. habil. Mira Florea
Chairman of editorial board of Romanian Journal of Family Medicine

Physicians often face significant uncertainty in modern medicine, despite advances in medical technology, diagnostics, and research.     Medical uncertainty is intrinsic to clinical practice because, as William Osler wrote, „Medicine is the science of uncertainty and the art of probability,” and it affects both young doctors and experienced clinicians (1).

The continuous medical progress, the complexity and, sometimes, the difficulty of solving cases in modern medicine bring decision-making uncertainty for medical professionals.

Uncertainty affects many areas of practice: interpreting ambiguous findings from a growing range of laboratory investigations or those incidental to imaging examinations (CT, MRI), selecting treatment for conditions for which there are several options, assessing disease prognosis, efficient navigation regarding care in a complex health system and the ethical decision regarding the balance between the patient’s desire and the avoidance of risk greater than the benefit and the context of limited availability of resources. It is due to various factors: complex disease presentations, limited or conflicting evidence, patient-specific factors, and evolving treatment options.

The Sources of Uncertainty include:

– Diagnostic Uncertainty: despite advanced diagnostic tools (like imaging, molecular diagnostics, etc.), many diseases present with overlapping symptoms, making definitive diagnosis challenging.

– Prognostic Uncertainty: predicting disease progression or outcomes is inherently uncertain, especially for chronic conditions or cancers, where individual variation plays a large role.

– Therapeutic uncertainty: although there are a variety of treatments, sometimes the guidelines are contradictory and the selection of the best therapeutic formula for a particular patient can be difficult.

– Evolving Evidence: new studies and trials can challenge existing medical knowledge. Physicians must constantly stay updated, but sometimes the evidence itself is incomplete or in flux (2,3,4).

The management of the medical uncertainty is crucial for effective clinical decision-making and patient care.

Strategies for Managing Uncertainty:

– Evidence-Based Medicine (EBM): physicians use evidence-based guidelines in the diagnostic and therapeutic decision-making process. However, they must assess the applicability of the evidence to the patient, recognizing that guidelines may not cover every clinical scenario.

– Shared Decision-Making: Involving patients in decisions allows physicians to incorporate patient values, preferences, and tolerance for risk, especially when multiple treatment options exist with uncertain outcomes.

– Clinical Judgment and Experience: in the face of incomplete data, experienced physicians rely on pattern recognition, and professional intuition developed over years of practice.

– Multidisciplinary Collaboration helps reduce uncertainty by sharing knowledge and perspectives.

Medical professionals must be able to recognize and manage uncertainty in its various forms, communicate uncertainty to patients and discuss   it openly with their colleagues.  Managing uncertainty in modern medicine is multidimensional and requires a balance between scientific evidence, patient values, and clinical judgment. The use of advanced technology, shared decision-making, and continuing education are key strategies that physicians use to manage uncertainty and provide high-quality care.

The current health care design and financing favour medical investigations and procedures over potentially cognitively demanding clinical consultations between physicians and patients and shared decision making in the context of irreducible clinical uncertainty. Physicians and managers must advocate together for care system reforms that support the recognition, acceptance, and management of uncertainty and the means to minimize its potentially harmful effects on patient care and clinician practice (5).

 

   Bibliografie/References

  1. Bean RB, Bean WB. Sir William Osler: aphorisms from his bedside teachings and writings. New York: Henry Schuman;1950.
  2. Kang SK, Berland LL, Mayo‐Smith WW, et al. Navigating uncertainty in the management of incidental findings. J Am Coll Radiol 2019;16:700‐
  3. Haier J, Mayer M, Schaefers J, et al. A pyramid model to describe changing decision making under high uncertainty during the COVID‐19 pandemic. BMJ Global Health 2022; 7: e008854.
  4. Stone L, Olsen A. Illness uncertainty and risk management for people with cancer. Aust J Gen Pract 2022;51:321‐
  5. Scott IA, Doust JA, Keijzers GB, Wallis KA. Coping with uncertainty in clinical practice: a narrative review. Med J Aust. 2023;218(9):418-425. Available from: doi: 10.5694/mja2.51925. Epub 2023 Apr 23. PMID: 37087692.
  6. Scott IA, Doust JA, Keijzers GB, Wallis KA. Coping with uncertainty in clinical practice: a narrative review. Med J Aust. 2023;218(9):418-425. Available from: doi: 10.5694/mja2.51925. Epub 2023 Apr 23. PMID: 37087692.

Mai mult | Read more about Managementul incertitudinii medicale în medicina modernă