Rubrica Disciplinei Medicina de familie UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca si a Asociației Medicilor de familie Cluj

Prevenția cancerului de col uterin în medicina de familie: studiu transversal

Dr. Andreea Cristina Macovei1,5, Dr. Vasile Grajdu2,5, Asist. univ. dr. Sorina Rodica Pop3,4,5,6, Conf univ. dr. habil. Aida Puia3,4,5
1Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu”, Cluj- Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Lechința, România, 3Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca „Iuliu Hațieganu’’, România, 4Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Lechința, România 5Medicină de familie, 6Geriatrie şi gerontologie

Primit: 8.08.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.08.2026

Rezumat

Obiective: Evaluarea practicilor de prevenție a cancerului de col uterin în medicina de familie: testarea HPV, citologia Babeș-Papanicolau și vaccinarea anti-HPV, precum și a factorilor asociați acestora, la femeile adulte din trei cabinete de medicină de familie.

Material și metodă: Studiu observațional transversal, efectuat înaintea unei intervenții educaționale online, desfășurat în 2 cabinete de medicină de familie din mediul urban și unul din mediul rural. Analiza statistică a inclus frecvențe, procente, teste χ²/Fisher și regresii logistice.

Rezultate. Din 196 de răspunsuri, 161 au fost femei; 160 au oferit un răspuns analizabil privind screeningul. Orice testare cervicală în ultimii trei ani a fost raportată la 74,4%, citologia Babeș-Papanicolau la 73,8%, iar testarea HPV la 38,1%. Testarea HPV a fost mai frecventă în cabinetele urbane decât în cabinetul rural (45,2% față de 11,8%; p<0,001). O diferență mai redusă, dar semnificativă statistic, a fost observată și pentru citologia Babeș-Papanicolau (77,8% față de 58,8%; p=0,046). Dintre cele 144 de femei cu statut vaccinal explicit, 84,7% erau nevaccinate. Principala barieră a fost îngrijorarea privind reacțiile adverse (38,5% dintre cele nevaccinate). În modelul ajustat, educația superioară/postuniversitară a fost asociată cu testarea HPV (aOR 2,69; IC 95% 1,23–5,84; p=0,013). Pentru efectuarea testului Babeș-Papanicolau, vârsta ≥ 25 de ani (aOR 15,36; IC95% 3,65–64,65; p<0,001) și studiile superioare/postuniversitare (aOR 4,79; IC95% 1,98–11,62; p=0,001) au fost asociate semnificativ statistic cu efectuarea testării.

Concluzii. Eșantionul a prezentat o diferență importantă între utilizarea citologiei și testarea HPV, precum și o prevalență ridicată a nevaccinării. Participarea la screening, în special la testarea HPV, a fost mai redusă în cabinetul din mediul rural. Rezultatele susțin necesitatea unui acces mai simplu la screening-ul primar pentru HPV și consolidarea rolului medicului de familie în identificare, consiliere și orientare. Medicina de familie poate susține tranziția către screening-ul primar HPV organizat și către consilierea vaccinală, cu prioritate pentru femeile cu nivel de educație mai redus și din mediul rural.

Cuvinte cheie: HPV, cancer de col uterin, screening, vaccinare, medicină de familie

RESEARCH

Original paper

Cervical cancer prevention in family medicine: a cross-sectional study

Abstract

Objectives: To assess cervical cancer prevention practices: HPV testing, Papanicolaou cytology, and HPV vaccination and their associated factors among adult women attending three family medicine practices.

Materials and Methods: A cross-sectional observational study was conducted before an online educational intervention in two urban and one rural family medicine practices. Frequencies, percentages, chi-square/Fisher’s exact tests, and logistic regression models were used for analysis.

Results: Of 196 responses, 161 were from women, of whom 160 provided an analysable response regarding cervical screening. Any cervical screening test within the previous three years was reported by 74.4%, Papanicolaou cytology by 73.8%, and HPV testing by 38.1%. Among the 144 women with a clearly reported vaccination status, 84.7% were unvaccinated. The main barrier was concern about adverse reactions (38.5% of unvaccinated women). HPV testing was more frequently reported by women recruited from the urban practices than by those recruited from the rural practice (45.2% vs 11.8%; p<0.001). Papanicolaou cytology was also more frequent in the urban practices (77.8% vs 58.8%; p=0.046). In the adjusted models, university or postgraduate education was associated with HPV testing (aOR 2.69; 95% CI 1.23–5.84; p=0.013). Undergoing Papanicolaou cytology was associated with age ≥25 years (aOR 15.36; 95% CI 3.65–64.65; p<0.001) and university or postgraduate education (aOR 4.79; 95% CI 1.98–11.62; p=0.001).

Conclusions: The sample showed a substantial difference between the use of cytology and HPV testing, as well as a high prevalence of non-vaccination. Family medicine can support the transition towards organized primary HPV screening and vaccination counselling, prioritizing women with lower educational level, and women living in rural areas.

Keywords: HPV, cervical cancer, screening, vaccination, family medicine

Patologia artrozică a genunchiului în practica medicului de familie: de la prevenție la tratament multidisciplinar

Dr. Diana-Alexandra Moldovan1,3, Asist. univ. dr Rodica Sorina Pop1,2,3,4, Conf. univ. dr. habil. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca „Iuliu Hațieganu’’, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie, 4Geriatrie și gerontologie

Primit: 10.08.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.08.2026

Rezumat

Context: Artroza este o problemă globală de sănătate aflată într-o creștere rapidă atât din cauza creșterii speranței de viață, cât și a tendinței globale de creștere a indicelui de masă corporală, reprezentând o povară socio-economică majoră. Ghidurile internaționale recomandă educația, automanagementul, terapia prin exercițiu fizic și normalizarea masei corporale ca tratamente de primă linie în practica medicului de familie, însă aplicarea acestora rămâne insuficientă.

Scopul: Identificarea și descrierea caracteristicilor metodelor de diagnostic, ale modelelor de îngrijire și ale opțiunilor terapeutice în practica medicului de familie pentru tratamentul non-chirurgical al gonartrozei.

Materiale și metode: A fost analizată literatura de specialitate cuprinsă între 2019 – 2026 din baza de date PubMed, fiind identificate 15 studii ce descriu atât modele de îngrijire integrată implementate în asistența primară, intervenții specifice non-farmacologice și farmacologice, cât și dificultățile întâlnite în practica clinică.

Rezultate: Modelele de îngrijire centrate pe asistența primară, cum ar fi Programele de Management al Artrozei – OAMPs și Modele de consultație pentru artroză – MOACs, eficientizează triajul și îmbunătățesc aderența la recomandările ghidurilor. Terapia fizică structurată și activă reprezintă standardul de aur, oferind beneficii asupra durerii și funcției articulare. Ghidurile internaționale recomandă de primă intenție măsurile non-farmacologice, AINS în doze mici asociate cu SYSADOA (Symptomatic Slow-Acting Drugs in Osteoarthritis), evitarea opioidelor pe termen lung și utilizarea intervențiilor chirurgicale doar în cazuri selecționate.

Concluzii: Există un interes global crescut pentru implementarea modelelor de îngrijire integrată a gonartrozei în medicina primară. Pentru optimizarea rezultatelor este necesară depășirea barierelor de implementare, instruirea medicilor de familie și promovarea unei abordări multidisciplinare axate pe exercițiu fizic și educație.

Cuvinte cheie: medic de familie, artroza genunchiului, prevenție și tratament modele de îngrijire, abordare multidisciplinară

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Osteoarthritis of the knee in family doctor practice: from prevention to multidisciplinary treatment

Abstract

Background: Osteoarthritis is a rapidly growing global health issue driven by both increasing life expectancy and the global rise in body mass index, representing a major socio-economic burden. International guidelines recommend education, self-management, exercise therapy, and weight optimization as first-line treatments in primary care practice; however, their clinical implementation remains insufficient.

Objective: To identify and describe the characteristics of diagnostic methods, care models, and therapeutic options in family medicine for the non-surgical management of knee osteoarthritis.

Materials and Methods: A review of specialized literature published between 2019 and 2026 was conducted using the PubMed database. Fifteen studies were identified, describing integrated care models implemented in primary care, specific non-pharmacological and pharmacological interventions, as well as the barriers encountered in clinical practice.

Results: Primary care-centered care models (such as Osteoarthritis Management Programs – OAMPs and Model Osteoarthritis Consultation Services – MOACs) streamline triage and enhance adherence to guideline recommendations. Structured, active physical therapy represents the gold standard, providing significant benefits for pain relief and joint function. International guidelines emphasize non-pharmacological measures, whereas pharmacological options include low-dose NSAIDs combined with SYSADOA (Symptomatic Slow-Acting Drugs in Osteoarthritis), strictly avoid long-term opioids, and utilize interventional procedures only in selected cases.

Conclusions: There is a growing international interest in implementing integrated care models for knee osteoarthritis in primary care settings. Optimizing patient outcomes requires overcoming implementation barriers, providing targeted training for general practitioners, and promoting a multidisciplinary approach focused on exercise therapy and patient education.

Keywords: general practitioner, knee osteoarthritis, prevention and treatment, models of care, multidisciplinary care

Keywords: differences of sex development, SRY gene, congenital adrenal hyperplasia, atypical developmental

Preeclampsia în practica medicului de familie: prezentare de caz

Dr. Andreea Cristina Macovei1,4, Asist. univ. dr. Rodica Sorina Pop2,3,4,5, Conf. univ. dr. habil. Aida Puia2,3,4

1Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu”, Cluj- Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 4Medicină de familie, 5Geriatrie-gerontologie

Primit: 10.08.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.08.2026

Rezumat

Hipertensiunea arterială cronică reprezintă un factor de risc înalt pentru preeclampsie, iar evaluarea precoce permite inițierea măsurilor de profilaxie și stabilirea unui plan individualizat de monitorizare. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 31 de ani, aflată la a treia sarcină, cunoscută cu hipertensiune arterială cronică, obezitate și hipotiroidism. La luarea în evidență, în săptămâna 7, pacienta avea tensiunea arterială (TA) de 130/80 mmHg și un IMC de 35,92 kg/m². Tratamentul anterior cu perindopril, indapamidă și amlodipină a fost întrerupt și înlocuit cu metildopa. Din cauza controlului insuficient al valorilor tensionale, doza de metildopa a fost crescută treptat. În săptămâna 25, pacienta a fost internată cu TA de 180/95 mmHg și edeme, fără proteinurie semnificativă, iar în tratament a fost adăugată amlodipina. În săptămâna 27, s-a prezentat cu durere și edem unilateral al membrului inferior stâng. Tromboza venoasă profundă a fost infirmată, iar proteinuria a fost de 276 mg/24 h, sub pragul diagnostic clasic pentru preeclampsie. Hipertensiunea cronică și obezitatea făceau pacienta eligibilă pentru evaluarea profilaxiei cu aspirină încă din primul trimestru. Cazul evidențiază rolul medicului de familie în consilierea preconcepțională, revizuirea medicației, evaluarea riscului, monitorizarea tensiunii și recunoașterea situațiilor care impun evaluare obstetricală urgentă.

Cuvinte-cheie: preeclampsie, hipertensiune cronică, sarcină, aspirină, medicină de familie

MEDICAL PRACTICE

Case presentation

Preeclampsia in the family medicine’s practice: a case report

Abstract

Chronic hypertension is a high-risk factor for preeclampsia, and early assessment allows preventive measures and an individualized monitoring plan to be established. We describe a 31-year-old woman in her third pregnancy with chronic hypertension, obesity, and treated hypothyroidism. At her first prenatal visit, at 7 weeks of gestation, her blood pressure was 130/80 mmHg and her body mass index was 35.92 kg/m². Her previous treatment with perindopril, indapamide, and amlodipine was discontinued and replaced with methyldopa. Because of inadequate blood pressure control, the methyldopa dose was progressively increased. At 25 weeks, the patient was admitted with a blood pressure of 180/95 mmHg and peripheral oedema, without significant documented proteinuria, and amlodipine was added. At 27 weeks, she presented with unilateral pain and oedema of the left lower limb. Deep-vein thrombosis was excluded, and 24-hour urinary protein excretion was 276 mg, below the conventional diagnostic threshold for preeclampsia. Chronic hypertension and obesity made the patient eligible for assessment for low-dose aspirin prophylaxis during the first trimester. This case highlights the role of the family physician in preconception counselling, medication review, early risk assessment, blood pressure monitoring, and recognition of findings requiring urgent obstetric evaluation.

Keywords: preeclampsia, chronic hypertension, pregnancy, aspirin, family medicine

Creșterea deficitară în greutate – o nouă definiție Prevenția hipertensiunii arteriale la copil și adolescent – consumul de băuturi dulci

Conf. univ. dr. habil. Aida Puia1,2,3, Asist. univ. dr. Rodica Sorina Pop1,2,3,4, Asist.univ. dr. Mădălina Moldoveanu1,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie, 4Geriatrie și gerontologie

Primit: 21.08.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.08.2026

Creșterea deficitară în greutate – o nouă definiție

Falimentul creșterii (failure to thrive) este un motiv frecvent pentru vizitele medicale atât în asistența medicală primară, cât și în cea spitalicească, generând de multe ori investigații laborioase. Aproximativ 5% până la 10% dintre copii se prezintă pentru acest motiv la cabinetele medicilor de familie, iar un procent de 3% până la 5% este investigat în unități spitalicești (1).

Interacțiunea între rațiune și sensibilitate – opinia unui medic, partea 2

Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu1,2,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 8.08.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.08.2026

Rezumat

Medicii scriitori se află la intersecția dintre rațiune și sensibilitate. Ei au adus contribuții unice și profunde în literatură, deoarece, prin experiența lor profesională și perspectiva diferită asupra vieții și a suferinței, medicul scriitor, prin stilul adesea concis, exact și empatic, creează un altfel de tip de literatură, în care rațiunea trece prin filtrul sensibilității, astfel încât, prin pregătirea științifică riguroasă, are parte de o libertate de exprimare a sentimentelor. A doua parte a lucrării cuprinde medici scriitori care s-au născut, au trăit, au profesat medicina și au scris literatură în perioada cuprinsă aproximativ între anii 1910–1960. În această parte a lucrării apar nume consacrate ca: Ion Vianu, Valeriu Anania, Constantin Bălăceanu Stolnici, Emil Brumaru, Augustin Buzura, Aurel Baranga și mulți alți. Este amintită sumar partea științifică, punându-se accent mai ales pe partea literară, cu volumele publicate și premiile obținute din partea Uniunii Scriitorilor sau a Academiei Române.

Cuvinte cheie: medic, scriitor, medicină, literatură

FROM DOCTORS WITH THE GIFT OF WRITING

The interaction between reason and sensitivity – a doctor’s opinion, part 2

Abstract

Physician writers are at the intersection of reason and sensitivity. They have made unique and profound contributions to literature, because through their professional experience and different perspective on life and suffering, the physician writer, through his often concise, precise and empathetic style, creates a different type of literature in which reason passes through the filter of sensitivity, so that through rigorous scientific training he has a freedom to express feelings. The second part of the work includes physician writers who were born, lived, practiced medicine and wrote literature in the period approximately between 1910 and 1960. In this part of the work, established names appear such as: Ion Vianu, Valeriu Anania, Constantin Bălăceanu Stolnici, Emil Brumaru, Augustin Buzura, Aurel Baranga and many others. The scientific part is briefly mentioned, emphasizing especially the literary part with the published volumes and the awards obtained from the Writers’ Union or the Romanian Academy.

Keywords: doctor, writer, medicine, literature

Evaluarea sugarului cu aspect genital atipic: tulburări de dezvoltare sexuală

Dr. Maria Marcu1,3, Dr. Adalciza Cabalorta1,3, Dr. Liviana Acatrinei1,3, Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu1,2,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca „Iuliu Hațieganu’’, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 10.04.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.05.2026

Rezumat

Introducere: Tulburările de dezvoltare sexuală reprezintă un grup heterogen de afecțiuni congenitale caracterizate prin dezvoltarea atipică a sexului cromozomial, gonadal și anatomic. Termenul a fost introdus pentru a înlocui denumiri considerate stigmatizante, precum „hermafrodit” sau „pseudohermafrodit”, însă definiția rămâne încă dezbătută în comunitatea medicală și în grupurile de suport ale pacienților, fiind considerat un termen prea general.

Metodă: S-a realizat o analiză narativă a literaturii de specialitate privind aspectele genitale atipice la nou-născuți, punând accentul pe criteriile de diagnostic, mecanismele fiziopatologice și abordarea strategiilor clinice actuale în medicina de familie. Au fost analizate datele din ghidurile internaționale și din publicațiile recente referitoare la abordarea clinică și multidisciplinară a acestei afecțiuni.

Rezultate: Dezvoltarea sexuală normală începe încă din perioada embrionară, este controlată de factori genetici și hormonali, iar până în săptămâna a șaptea de sarcină, gonadele nu dobândesc caracteristici morfologice specifice pentru sexul feminin sau masculin. Gena SRY, localizată pe cromozomul Y, are rolul principal în determinarea sexului masculin, iar dintre hormonii cu rol esențial în acest proces se numără testosteronul, dihidrotestosteronul și hormonul anti-müllerian. Orice perturbare a acestor procese poate determina apariția unor atipii de dezvoltare ale organelor genitale interne și externe.

Cele mai frecvente cauze ale tulburărilor de dezvoltare sexuală sunt hiperplazia adrenală congenitală prin deficit de 21-hidroxilază, sindromul de insensibilitate la androgeni și mozaicismul cromozomial sexual. Manifestările clinice sunt variate și includ hipospadias sever, curbatura severă a penisului, scrotul fuzionat cu prepuțul, incapacitatea de a palpa testiculele bilateral, clitoromegalie sau fuziunea posterioară a labiilor mari. Uneori, atipiile genitale clinice sunt modificate discret, ceea ce face diagnosticul mai dificil.

Discuții: Evaluarea sugarului trebuie realizată precoce și include istoricul familial și al sarcinii, examen clinic atent, ecografie abdomino-pelvină și investigații hormonale și genetice. În cabinetul medicului de familie, accentul se pune pe examenul clinic, care presupune evaluarea dimensiunilor clitorofalusului, poziției gonadelor și raportului anogenital, precum și aprecierea gradului de virilizare prin scale standardizate.

Concluzie: Diagnosticul și managementul tulburărilor de dezvoltare sexuală necesită o abordare multidisciplinară. Identificarea rapidă a cauzelor și comunicarea empatică cu familia sunt esențiale atât pentru prevenirea complicațiilor medicale, cât și pentru reducerea impactului psihologic asupra pacientului și familiei sale.

Cuvinte cheie : tulburări de dezvoltare sexuală, gena SRY, hiperplazia adrenală congenitală, atipii de dezvoltare

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Evaluation of the infant with atypical genital appearance: disorders of sexual development

Abstract

Introduction: Differences of sex development represent a heterogeneous group of congenital conditions characterized by atypical development of chromosomal, gonadal, and anatomical sex. The term was introduced to replace terms considered stigmatizing, such as “hermaphrodite” or “pseudo hermaphrodite,” but the definition remains debated within the medical community and patient support groups, as it is considered too general.

Method: A narrative review of the literature on atypical genitalia in newborns was conducted, focusing on diagnostic criteria, pathophysiological mechanisms, and current clinical management strategies in family medicine. Data from international guidelines and recent publications regarding the clinical and multidisciplinary management of this condition were analyzed.

Results: Normal sexual development begins as early as the embryonic period and is controlled by genetic and hormonal factors; by the seventh week of pregnancy, the gonads have not yet acquired morphological characteristics specific to the female or male sex. The SRY gene, located on the Y chromosome, plays the primary role in determining male sex, and among the hormones essential to this process are testosterone, dihydrotestosterone, and anti-Müllerian hormone. Any disruption of these processes can lead to developmental abnormalities of the internal and external genitalia.

The most common causes of disorders of sexual development are congenital adrenal hyperplasia due to 21-hydroxylase deficiency, androgen insensitivity syndrome, and sex chromosome mosaicism. Clinical manifestations are varied and include severe hypospadias, severe penile curvature, a scrotum fused to the foreskin, inability to palpate the testes bilaterally, clitoromegaly, or posterior fusion of the labia majora. Sometimes, clinical genital abnormalities are subtle, which makes diagnosis more difficult.

Discussion: The infant’s evaluation should be performed early and includes a family and pregnancy history, a careful clinical examination, an abdominal-pelvic ultrasound, and hormonal and genetic testing. In the family physician’s office, the focus is on the clinical examination, which involves assessing the size of the clitoris, the position of the gonads, and the anogenital ratio, as well as evaluating the degree of virilization using standardized scales.

Conclusion: The diagnosis and management of disorders of sexual development require a multidisciplinary approach. Rapid identification of causes and empathetic communication with the family are essential for both preventing medical complications and reducing the psychological impact on the patient and their family.

Keywords: differences of sex development, SRY gene, congenital adrenal hyperplasia, atypical developmental

Zona zoster la copil cu expunere intrauterină la virusul varicelo-zosterian: prezentare de caz

Dr. Andreea Cristina Macovei1,4, Dr. Vasile Grajdu2,4, Asist. univ. dr. Rodica Sorina Pop2,3,4,5, Conf. univ. dr. Aida Puia2,3,4

1Institutul Inimii “Niculae Stăncioiu”, Cluj- Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 4Medicină de familie, 5Geriatrie-gerontologie

Primit: 10.04.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.05.2026

Rezumat

Herpesul zoster la copil reprezintă o entitate rară, în special la pacientul imunocompetent. Expunerea intrauterină la virusul varicelo-zosterian este descrisă ca posibil factor favorizant pentru reactivarea virală ulterioară. Prezentăm cazul unui copil în vârstă de 6 ani, fără antecedente patologice semnificative, nevaccinat anti-varicelic, cu istoric matern de varicelă în timpul sarcinii. Debutul a fost cu febră și erupție veziculoasă unilaterală la nivelul dermatomului lombar stâng, fără durere asociată. Inițial s-a recomandat exclusiv tratament topic, ulterior fiind inițiat tratament antiviral cu Aciclovir în contextul persistenței febrei și agravării leziunilor cutanate. Pacientul a fost reevaluat în cabinetul medicului de familie, unde examenul clinic nu a susținut suspiciunea unei suprainfecții bacteriene. Evoluția sub tratament antiviral și simptomatic a fost favorabilă. Având în vedere apariția herpesului zoster la un copil aparent imunocompetent, s-au recomandat investigații biologice suplimentare și evaluare pediatrică pentru excluderea unei patologii subiacente. Cazul evidențiază importanța anamnezei complete, inclusiv a antecedentelor materne din timpul sarcinii, în orientarea diagnosticului de herpes zoster pediatric. Reevaluarea clinică periodică și individualizarea conduitei terapeutice au un rol esențial în practica medicului de familie.

Cuvinte cheie: herpes zoster, varicela maternă, infecție congenitală

MEDICAL PRACTICE

Case presentation

Herpes Zoster in a child with intrauterine Varicella-Zoster virus exposure: a case report

Abstract

Herpes zoster in children is a rare condition, especially in immunocompetent patients. Intrauterine exposure to varicella-zoster virus has been described as a possible predisposing factor for later viral reactivation. We present the case of a 6-year-old child with no significant medical history, unvaccinated against varicella, whose mother had varicella during pregnancy. The disease onset was characterized by fever and a unilateral vesicular eruption involving the left lumbar dermatome, without associated pain. Initially, only topical treatment was recommended, while antiviral therapy with Acyclovir started later due to persistent fever and worsening skin lesions. The patient was subsequently reevaluated in the family physician’s office, where the clinical examination did not support bacterial superinfection. The evolution under antiviral and symptomatic treatment was favorable. Considering the occurrence of herpes zoster in an apparently immunocompetent child, additional laboratory investigations and pediatric evaluation were recommended to exclude an underlying condition. This case highlights the importance of thorough medical history taking, including maternal history during pregnancy, in the diagnostic approach to pediatric herpes zoster. Periodic clinical reassessment and individualized therapeutic management play an essential role in family medicine practice.

Keywords: herpes zoster, maternal varicella, congenital varicella infection

Deficitul de fier în sarcină

Dr. Adalciza Cabalorta1,3, Dr. Maria Marcu1,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 18.05.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.05.2026

Deficitul de fier reprezintă starea în care organismul nu dispune de suficiente rezerve de fier pentru a satisface necesarul fiziologic. Lipsa fierului, însoțită sau nu de anemie, este o situație frecvent întâlnită în timpul sarcinii, cu consecințe asupra sănătății mamei și a fătului, contribuind la creșterea morbidității și mortalității materne, precum și a celei perinatale (1).

Paraclinic, deficitul de fier se definește ca o valoare a feritinei serice sub 30 ng/ml în cazurile severe (în cele moderate, valorile feritinei sunt cuprinse între 30 și 100 ng/ml) sau o valoare a feritinei sub 50 ng/ml în asociere cu un coeficient de saturație al transferinei mai mare de 20% (2).

Interacțiunea între rațiune și sensibilitate – opinia unui medic, partea 1

Asist. univ. dr. Iustinian Zegreanu1,2,3, Conf. univ. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România, 3Medicină de familie

Primit: 18.05.2026 • Acceptat pentru publicare: 31.05.2026

Rezumat

Medicul scriitor se află la intersecția dintre rațiune și sensibilitate. Pe de o parte, el este format din spiritul științific, rațional, obișnuit să analizeze simptome, să pună diagnostice și să caute soluții concrete. Pe de altă parte, spiritul literar, în special scrisul, îi permite să exploreze dimensiunea subiectivă a existenței și să pătrundă în profunzimea sufletului omenesc. Literatura devine, pentru medic, o formă de eliberare, un mod de a da sens experiențelor limită cu care se confruntă zilnic. Prin intermediul creației literare, suferința nu mai este doar o realitate crudă, ci se transformă într-un mijloc de cunoaștere, de autocunoaștere și de reflecție. Prima parte se referă la exemple de medici scriitori care s-au născut, au trăit, au profesat medicina și au scris literatură în perioada antebelică și interbelică, adică perioada cuprinsă aproximativ între anii 1850–1939.

Cuvinte cheie: medic, scriitor, medicină, literatură

FROM DOCTORS WITH THE GIFT OF WRITING

The interaction between reason and sensitivity – a doctor’s opinion, part 1

Abstract

The physician-writer stands at the intersection of reason and sensitivity. On the one hand, he is shaped by a scientific, rational mind, accustomed to analyzing symptoms, formulating diagnoses, and seeking concrete solutions. On the other hand, the literary spirit, particularly writing, allows him to explore the subjective dimension of existence and to delve into the depths of the human soul. For the physician, literature becomes a form of liberation, a way to make sense of the extreme experiences he faces daily. Through literary creation, suffering is no longer merely a harsh reality, but becomes a mean of knowledge, self-knowledge, and reflection. The first part of this article focuses on examples of physician-writers who were born, lived, practiced medicine, and wrote literature during the pre-war and interwar periods that is, roughly spanning 1850–1939.

Keywords: reason, sensitivity, physician-writers, pre-war and inter-war

Sindromul de burnout în medicina de familie – corelații cu digitalizarea sistemului medical

Dr. Cristian Buzduga1,3, Asist. univ. dr. Vlad Nechita1,4, Conf. univ. habil. dr. Aida Puia1,2,3

1Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, România, 2Cabinet Medical Individual Medicină de Familie, Cluj-Napoca, România București, România, 3Medicină de familie, 4Chirurgie generală

Primit: 15.02.2026 • Acceptat pentru publicare: 3.03.2026

Rezumat

Sindromul de burnout reprezintă o stare de epuizare emoțională și mentală asociată activității profesionale, cu impact asupra medicilor și asupra calității actului medical. Medicii de familie, aflați la interfața dintre pacient și sistemul de sănătate, sunt expuși unui volum ridicat de muncă și unor cerințe administrative crescute, inclusiv utilizării sistemelor informatice medicale.

Scopul studiului a fost evaluarea riscului de burnout în rândul medicilor de familie din România și analizarea relației cu factorii socio-demografici și digitalizarea sistemului medical.

Material și metodă: S-a efectuat un studiu de tip transversal, analitic, observațional, datele au fost colectate cu ajutorul unui chestionar conceput cu platforma Google Forms. Acesta a fost distribuit pe grupuri de medici de familie și asociațiile lor profesionale și invitați să completeze chestionarul. Participarea la studiu a fost voluntară și anonimă.

Rezultate: Prevalența burnout-ului în lotul analizat a fost relativ scăzută, însă aproape unul din cinci medici a prezentat burnout sau risc de burnout. Prezentul studiu relevă o rată mică a burnout-ului în rândul medicilor de familie, prevalența cea mai mare fiind în rândul medicilor de sex feminin și o proporție mai mare a burnout-ului fiind identificată în rândul medicilor de familie din mediul rural.

Concluzii: Digitalizarea sistemului medical pare să influențeze percepția medicilor asupra epuizării profesionale, subliniind necesitatea optimizării funcționalității și integrării softurilor medicale în fluxul de lucru din medicina de familie. Sunt necesare studii suplimentare, pe loturi mai mari, pentru clarificarea relației dintre digitalizare și sănătatea profesională în asistența medicală primară.

Cuvinte cheie: sindrom de burnout, medici de familie, asistență medicală primară, digitalizare, sistem informatic medical

RESEARCH

Original paper

Burnout syndrome in family medicine: the relationship with medical system digitalization

Abstract

Burnout syndrome is a state of emotional and mental exhaustion associated with professional activity, with an impact on doctors and the quality of medical care. Family doctors, at the interface between the patient and the health system, are exposed to a high workload and increased administrative requirements, including the use of medical information systems.

Objective: The aim of the study was to assess the risk of burnout among family doctors in Romania and to analyze the relationship with socio-demographic factors and the digitalization of the medical system.

Material and method: A cross-sectional, analytical, observational study was conducted; data were collected using a questionnaire designed in Google Forms. It was distributed to family doctor groups and their professional associations, and they were invited to complete the questionnaire. Participation in the study was voluntary and anonymous.

Results: The prevalence of burnout in the analyzed group was relatively low, but almost 1 in 5 doctors showed burnout or risk of burnout. The present study reveals a low rate of burnout among family physicians, with the highest prevalence among female physicians and a higher proportion of burnout in rural areas.

Conclusions: The digitalization of the medical system appears to influence physicians’ perceptions of professional burnout, underscoring the need to optimize the functionality and integration of medical software into the workflow in family medicine. Additional studies with larger groups are needed to clarify the relationship between digitalization and professional health in primary health care.

Keywords: burnout syndrome, family physicians, primary health care, digitalization, medical information system