Stetoscopul sau arta auscultării

Despre niciun alt instrument nu se poate spune că simbolizează mai bine profesia de medic decât stetoscopul atârnat de gât sau ieșit neglijent din buzunarul unui halat alb.

Până în secolul al 18 lea medicii își bazau diagnosticul mai mult pe spusele pacienților decât pe examenul fizic. Au(s)cultarea cordului și a plămânilor se făcea cu urechea lipită de torace.

Stetoscopul, instrument de auscultare al organelor interne, a fost inventat de medicul fracez René Theophile Hyacinthe Laennec (1781-1826). Motivat să devină medic de antecedentele sale patologice (fiind frecvent bolnav în copilărie) și heredecolaterale (mama, decedată de tânără cu tuberculoză), a studiat la Paris sub îndrumare unor medici faimoși. Printre aceștia s-a aflat Jean-Nicolas Corvisat, fervent susținător al utilizării percuției și al interpretării sunetelor pentru a pune diagnosticul.

O întîmplare, pe care o povestește în cartea De l’Auscultation Médiate, publicată în 1819, descrie cum i-a venit ideea captării de la distanță a sunetelor corpului pe care s-a bazat inventarea instrumentului care avea să revoluționeze lumea medicală. În 1816 a trebuit să examineze o femeie tânără și corpolentă care prezenta simptome de boală cardiacă. Din cauza excesului de țesut gras, și-a dat repede seama că palparea, percuția și auscultarea directă a zonei inimii ar fi fost nu numai jenante dar și imposbile din cauza grosimii stratului adipos. În căutarea unei soluții și-a adus aminte de un fenomen binecunoscut în acustică și anume dacă se aplică urechea la capătul unei bucăți de lemn se aude zgomotul provocat de zgarierea lui la celălalt capăt. Că urmare, a făcut un cilindru dintr-o bucată de hârtie și a aplicat unul din capetele acestuia pe zona inimii și a auscultat cu urechea la celălalt capăt, fiind surprins cu câtă acuratețe a putut auzi zgomotele cardiace. Bazat pe acest experiment, a confecționat un cilindru din lemn de 25 cm lungime/2,5 cm diametru, pe care l-a utilizat în practică de zi cu zi și mai și mai apoi l-a prefectionat și l-a făcut din 3 părți detașabile. Instrumentul l-a numit stetoscop, de la cuvintele grecești „stethos” pentru piept și „scopos” pentru examinare. În 1819 a prezentat stetoscopul și folosirea lui într-o expunere la Académie de Médecine iar instrumentul a fost imediat acceptat și folosit de medici din toată lumea.

Stetoscopul i-a permis să pună bazele auscultării, să revoluționeze semiologia bolilor pulmonare, să elaboreze o clasificare a zgomotelor respiratorii, să descrie bronșiectazia și tuberculoza. René Laennec a fost primul care a descris ciroza ficatului (ciroză Laennec) dar și alte boli, precum melanomul.

În 1823 a fost numit professor de medicină la Collège de France și 3 ani mai târziu se stinge din viață la numai 45 de ani, cu tuberculoză.

O statuie din bronz a lui René Laennec, lucrare a sculptorului francez Eugène-Louis Le Quesne, a fost inaugurată la 15 august 1868 în Place Saint-Corentin, acum Place Laennec, în Quimper, orașul în care s-a născut.

Stetoscopul a continuat să fie îmbunătățit până să se ajungă la forma felxibilă de azi, cu piese de auscultație cu membrane performante, de diferite forme și mărimi și accesorii digitale.

RevMedFam Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.