Dezastrele și pandemiile pun în față provocări unice sistemelor de sănătate și țările care au investit în e-health și telemedicină pot oferi în aceste circumstanțe servicii noi de care pacienții au nevoie. În ultimii 18 ani coronavirusul a declanșat două epidemii SARS (2002-2003) și MERS (Middle East respiratory syndrome (MERS) (>2012).
Noul coronavirus SARS-CoV-2 a declanșat o pandemie în plină desfășurare care pune la grea încercare sistemele de sănătate, comunitățile medicale și de cercetători, afectează mobilitatea, stilul de viață al populației și economia mondială.
Pandemia Covid-19 a pertubat activitatea instituțiilor medicale și, pentru a înfrâna răspândirea virusului și a proteja pacienții (fragili), medicii din ambulatoriu și medicii de familie în special au trebuit să renunțe pe cât posibil la consultațiile față-în-față și la contactul fizic cu pacientul și să folosească triajul și consultațiile (video)telefonice și online.
Corectă evaluare de la distanță a celor cu simptome de infecții de căi respiratorii este o mare provocare și responsabilitate pentru medicii de familie. La fel, dacă ei se implică și în luarea deciziilor și respectarea măsurilor ce trebuie inițiate în cazul suspiciunii de infecție cu SARS-CoV-2: izolare, testare, consiliere, evaluarea contacților, inițierea tratamentului, trimiterea la spital, monitorizarea asimptomaticilor, a celor cu forme ușoare și medii de boală, dar și luarea în evidența și revalidarea la domiciliu a pecientilor ce au ieșit din spital.
În acest context, serviciile medicale online vor face de acum înainte parte din portofoliul fiecărei specialități și este de așteptat că protocoalele și recomandările deja existențe să fie revizuite și, acolo unde nu există, să fie dezvoltate și implementate de asociațiile profesional științifice și remunerate corespunzător de casele de asigurări. Atât pacienții cât și profesionistiti din sănătate vor trebui să se educe și să accepte realitatea virtuală în contactul cu paceintul și consultațiile de la distanță ca modus vivendi.
