RevMedFam – Pagina 3 – Revista Română de Medicina Familiei

Perspectiva alegerii specialității – feedback-ul studenților privind medicina de familie – chestionar online

Rezumat

Medicii de familie, ca specialiști formați în principiile disciplinei au responsabilitatea fundamentală de a oferi îngrijiri medicale cuprinzătoare și continue, într-o abordare holistică a problemelor de sănătate a pacientului în dimensiunile lor fizice, psihologice, sociale, culturale, de mediu și existențiale. Procesul de orientare a studenților către o anumită specialitate medicală este unul multidimensional și insuficient studiat, având consecințe semnificative atât asupra dezvoltării profesionale individuale, cât și asupra configurației viitoare a resurselor umane din sănătate. Deși nivelul de interes pentru medicina de familie variază de la o generație de studenți la alta, cererea pentru medici de familie în sistemul de îngrijiri primare rămâne constant ridicată. Participanții la studiul nostru, studenți în anul VI ai programului de studii Medicină au completat un chestionar cu scopul de a evalua experiența lor pe durata stagiului în cabinetele de medicină de familie, intenția de a alege medicina de familie ca specialitate la examenul de rezidențiat și feedback-ul calitativ privind acest stagiu. Rezultatele obținute au demonstrat un interes moderat pentru alegerea specialității de medicină de familie; aprecierea pozitivă a aspectelor clinice diverse observate în timpul stagiilor și a valorii relației medic-pacient; barierele cele mai importante fiind birocrația excesivă și izolarea profesională iar în procesul de învățare metodele interactive ce implică direct studentul au fost cele mai apreciate. Soluțiile digitale trezesc interesul pentru cunoaștere și pot fi metode atractive pentru creșterea interesului pentru specialitatea medicină de familie.

Cuvinte cheie: intenție alegere, bariere alegere, medicină de familie

RESEARCH

Original papers

Perspective of choosing a specialty – student feedback on family medicine – online questionnaire

Abstract

Family doctors, as specialists trained in the principles of the discipline, have the fundamental responsibility to provide comprehensive and continuous medical care, taking a holistic approach to the patient’s health problems in their physical, psychological, social, cultural, environmental, and existential dimensions. The process of guiding students toward a particular medical specialty is multidimensional and insufficiently studied, with significant consequences for both the individual professional development and the future configuration of human resources in health care. Although interest in family medicine varies from one generation of students to another, demand for family doctors in the primary care system remains consistently high. Participants in our study, sixth-year students in the Medicine program, completed a questionnaire to assess their experience during their internship in family medicine practices, their intention to choose family medicine as a specialty in the residency exam, and qualitative feedback on this internship. The results showed moderate interest in choosing family medicine as a specialty, positive appreciation of the various clinical aspects observed during the internships and the value of the doctor-patient relationship. The most essential barriers being excessive bureaucracy and professional isolation, while interactive methods, that directly involve the student, were the most appreciated in the learning process. Digital solutions can spark interest in knowledge and be attractive methods for increasing interest in choosing family medicine as a specialty.

Keywords: choice intention, choice barriers, family medicine

Boala celiacă în practica medicului de familie

Rezumat

Boala celiacă este o afecțiune multisistemică autoimună care afectează indivizii cu sensibilitate față de gluten și unele proteine înrudite. Este o afecțiune răspândită peste tot în lume, în prezent remarcându-se o tendință de creștere a incidenței. Se apreciază că diagnosticarea bolii celiace este adesea suboptimală, momentul diagnosticului fiind adesea întârziat cu mai mulți ani. Pe de altă parte, testarea serologică a devenit tot mai accesibilă în ultimii ani, facilitând astfel calea spre diagnostic. Majoritatea pacienților cu boala celiacă confirmată răspund foarte bine la dieta fără gluten, observându-se o ameliorare semnificativă a simptomatologiei deja după câteva zile de la inițierea dietei. Depistarea timpurie și monitorizarea periodică, de lungă durată, prin medicul de familie a bolii ajută la reducerea ratei complicațiilor și în consecință ameliorează calitatea vieții pacienților.

Cuvinte cheie: boala celiacă, medicul de familie, testare, diagnostic, monitorizare

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Celiac disease in family doctor practice

Abstract

Celiac disease is an autoimmune multisystem disease, which affects individuals who are sensitive to gluten and related proteins. It is a disease, that is widespread throughout the world and currently there is a trend of increasing incidence. It is estimated, that the diagnosis of celiac disease is often suboptimal, with the time of diagnosis often being delayed by several years. On the other hand, serological testing has become increasingly accessible in recent years, thus facilitating the path to diagnosis. Most patients with confirmed celiac disease respond very well to the gluten-free diet, with a significant improvement in symptoms observed already a few days after starting the diet. Early detection and regular, long-term monitoring, of the disease by the family doctor helps to reduce the rate of complications and consequently improves patient’s quality of life.

Keywords: celiac disease, family physician, testing, diagnosis, follow-up

Sindromul de ochi uscat: provocari de diagnostic si management in medicina de familie

Rezumat

Boala oculară de tip „ochi uscat” este o afecțiune multifactorială care afectează integritatea funcțională a suprafeței oculare. Ea apare din cauza producerii insuficiente de lacrimi sau a evaporării excesive a acestora, ceea ce perturbă echilibrul filmului lacrimal și provoacă disconfort ocular. Creșterea utilizării ecranelor, poluarea și anumite boli sistemice contribuie la incidența crescută a acestei afecțiuni.

Medicii de familie joacă un rol esențial, fiind primul contact al pacienților cu sistemul medical. Deși nu dispun întotdeauna de echipamente oftalmologice avansate, aceștia pot contribui la recunoașterea simptomelor și la creșterea gradului de conștientizare.

Filmul lacrimal are trei straturi – lipidic, apos și mucos – iar disfuncția oricăruia dintre ele poate duce la uscăciune oculară, de obicei prin mecanisme de secreție redusă sau evaporare crescută. Factorii moderni precum utilizarea îndelungată a ecranelor sau purtarea lentilelor de contact agravează problema.

Diagnosticul se bazează în special pe anamneză și simptome precum arsură, usturime, mâncărime sau vedere încețoșată. Istoricul pacientului poate indica factorii declanșatori și impactul asupra vieții zilnice.

Cuvinte cheie: sindromul de ochi uscat, keratoconjunctivită sicca, medicina de familie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Dry Eye Syndrome: diagnostic and management challenges in family medicine

Abstract

Dry eye is a multifactorial ocular disease that affects the functional integrity of the ocular surface. It occurs due to insufficient tear production or excessive tear evaporation, which disrupts the balance of the tear film and causes ocular discomfort. Increased screen use, pollution, and certain systemic diseases contribute to the increased incidence of this condition.

Family physicians play a crucial role as patients’ first point of contact with the healthcare system. Although they do not always have advanced ophthalmological equipment, they can help recognize symptoms and raise awareness.

The tear film has three layers—lipid, aqueous, and mucous—and dysfunction in any of them can lead to dry eyes, usually through mechanisms of reduced secretion or increased evaporation. Modern factors such as prolonged use of screens or wearing contact lenses exacerbate the problem.

Diagnosis is based primarily on history and symptoms such as burning, stinging, itching, or blurred vision. The patient’s history may indicate triggers and the impact on daily life.

Keywords: dry eye syndrome, keratoconjunctivitis sicca, family medicine

Sindromul PANDAS – de la simptom la diagnostic. Perspective din practica medicului de familie

Rezumat

Sindromul PANDAS (Pediatric Autoimmune Neuropsychiatric Disorders Associated with Streptococcal infections) este o entitate clinică caracterizată prin debutul brusc și sever al simptomelor obsesiv-compulsive (OCD) și/sau al ticurilor la copii prepubertari, cu o evoluție episodică, asociată temporal cu o infecție cu streptococ beta-hemolitic de grup A și cu prezența unor anomalii neurologice precum hiperactivitate motorie sau mișcări coreiforme

În practica de zi cu zi, medicul de familie se află adesea în poziția de a observa primele semne ale unei tulburări cu debut acut, înainte ca familia să ajungă la un medic de altă specialitate. În acest context, PANDAS ridică o provocare particulară: simptomatologia apare brusc, este intensă, uneori dramatică, iar părinții se prezintă frecvent speriați, în căutarea unei explicații clare. Medicul de familie trebuie, astfel, să aibă capacitatea de a recunoaște situațiile în care o infecție aparent banală poate declanșa o schimbare comportamentală rapidă și profundă.

Prezentăm cazul unei fetițe în vârstă de 5 ani și 1 lună, născută la termen, cu dezvoltare psihomotorie normală, care a fost adusă la consult pentru debutul brusc al unor manifestări motorii involuntare și modificări comportamentale semnificative, apărute cu o săptămână anterior prezentării.

Cuvinte cheie: sindromul PANDAS, infecție streptococică, medic de familie

MEDICAL PRACTICE

Case presentation

PANDAS syndrome – from symptom to diagnosis. Perspectives from the practice of the family doctor

Abstract

PANDAS syndrome (Paediatric Autoimmune Neuropsychiatric Disorders Associated with Streptococcal infections) is a clinical entity characterized by the sudden and severe onset of obsessive-compulsive symptoms (OCD) and/or tics in prepubertal children, with an episodic evolution, temporally associated with an infection with beta-haemolytic streptococcus group A and with the presence of neurological abnormalities such as motor hyperactivity or choreiform movements.

In everyday practice, the family doctor is often in the position of observing the first signs of an acute onset disorder, before the family reaches a doctor of another specialty. In this context, PANDAS poses a particular challenge: the symptomatology appears suddenly, is intense, sometimes dramatic, and the parents frequently present frightened, looking for a clear explanation. The family doctor must, therefore, have the ability to recognize situations in which an apparently trivial infection can trigger a rapid and profound behavioural change.

We present the case of a 5-year-old girl, born at term, with normal psychomotor development, who was brought to the consultation for the sudden onset of involuntary motor manifestations and significant behavioural changes, which occurred one week prior to presentation.

Keywords: PANDAS syndrome, streptococcal infection, family doctor

Bacteriuria asimptomatică la adult – recomandări

Bacteriuria asimptomatică (BA) este diagnosticul formulat la pacienții care nu prezintă simptome specifice unei infecții ale tractului urinar (ITU) la care se izolează bacterii ≥10⁵ unități formatoare de colonii(UFC)/ml într-o probă de urină prelevată în condiții de igienă corespunzătoare (1,2).

BA va fi luată în considerare atât în lipsa simptomelor specifice ITU (disurie, polakiurie, imperiozitate micțională, durere suprapubiană, febră) cât și în lipsa simptomelor nespecifice care frecvent sunt atribuite unei ITU, cu precădere la populația vârstnică la care prevalența BA este mare (3).

Medici celebri în perioada napoleoniană – partea a VII-a: Antoine Portal – Întemeietor al Academiei Regale de Medicină din Franța

Rezumat

Antoine Portal a fost un foarte respectat medic, anatomist și specialist în istoriografia medicală francez, care a devenit în anul 1818 medicul personal al Regelui Ludovic XVIII și ulterior și al fratelui acestuia, Regele Carol X. Dar, cea mai importantă realizare a Doctorului Antoine Portal a fost înființarea în anul 1820 a Academiei Regale de Medicină (l’Académie Royale de Médecine) din Franța, al cărei președinte a și fost până la moartea sa, pe data de 23 iulie 1832.

Cuvinte cheie: Perioadă Napoleoniană, medicină, vitalism, Antoine Portal

HISTORY OF MEDICINE

Famous physicians in the Napoleonic era – part VII

Antoine Portal – Founder of The Royal Academy of Medicine in France

Abstract

Antoine Portal was a highly respected French physician, anatomist, and specialist in medical historiography, who in 1818 became the personal physician of King Louis XVIII and later of his brother, King Charles X. However, the most significant achievement of Dr. Antoine Portal was the founding of the Royal Academy of Medicine (l’Académie Royale de Médecine) in France in 1820, of which he remained president until his death on July 23, 1832.

Keywords: Napoleonic Period, medicine, vitalism, Antoine Portal

Vol. 8 – Nr. 3 – Septembrie 2025

Revista Română de Medicina Familiei Vol 8, Nr 3, Septembrie 2025 Romanian Journal of Family Medicine Vol 8, No 3, September 2025 EDITORIAL Prevalenta si cauzele discontinuității tratamentului cu agoniști ai receptorilor peptidici-1 de tip glucagon like (GLP-1 RA) în managementul obezității. Cum ar putea contribui medicul de familie la creșterea aderentei terapeutice pe […]

Prevalenta si cauzele discontinuității tratamentului cu agoniști ai receptorilor peptidici-1 de tip glucagon like (GLP-1 RA) în managementul obezității. Cum ar putea contribui medicul de familie la creșterea aderentei terapeutice pe termen lung?

Agoniștii receptorilor peptidici-1 glucagon-like (GLP-1 RA) au demonstrat rezultate promițătoare în gestionarea obezității și a diabetului de tip 2, îmbunătățind controlul glicemic, complicațiile cardiovasculare și renale și obținând o pierdere ponderala eficientă.

În ciuda utilizării lor tot mai frecvente în ultimul deceniu și a eficacității, prevalența întreruperii tratamentului este importantă atât la pacienții diabetici, cât și la cei non-diabetici, iar înțelegerea motivelor este esențială pentru îmbunătățirea aderenței pe termen lung.

Un studiu retrospectiv efectuat pe 125.474 de adulți cu suprapondere și obezitate care au inițiat tratamentul cu GLP-1 RA (liraglutidă, semaglutidă sau tirzepatidă) între 2018-2023 a arătat că 64,8% dintre pacienții obezi non-diabetici și 46,5% dintre cei cu diabet zaharat de tip 2 au întrerupt tratamentul în decurs de 1 an. Mai mult, în decurs de 2 ani, 84,4% dintre non-diabetici și 64,1% diabetici au renunțat la tratamentul GLP-1 RA (1).

Un alt studiu american efectuat pe 15.811 adulți care au început tratamentul cu semaglutidă între iunie 2021 și decembrie 2023 a constatat că 46% au întrerupt tratamentul în a cincea lună. Chiar și după ameliorarea deficitului de aprovizionare, rata de întrerupere a tratamentului a rămas la 48% (2).

În Europa, un studiu efectuat pe 110.749 de persoane care au inițiat tratament cu semaglutidă pentru obezitate în Danemarca a arătat că 50% dintre acestea au continuat terapia la 1 an. Doar 10% au respectat creșterile dozei recomandate la patru săptămâni, iar 12% au atins ținta de 2,4 mg până la prescripția nr. 5, în timp ce o treime au continuat cu o doză mică (1,0 mg) mai mult timp (3). In Marea Britanie, 45,2% dintre diabetic au întrerupt tratamentul la 12 luni, iar 64,7% la 24 de luni (4).

Cauzele discontinuității tratamentului cu GLP-1 RA sunt multiple:

– Costurile ridicate inclusiv costuri mari suportate direct de pacient și acoperire limitată și limitările legate de asigurare sunt factori puternici care duc la întreruperea tratamentului (5).

– Efecte secundare gastro-intestinale: greața, vărsătura, diaree, constipație. Sunt și situații clinice care impun întreruperea tratamentului cu GLP-1 RA: planificarea unei sarcini, boli intercurente care necesita întreruperi ale tratamentului la recomandarea medicului (boli ale vezicii biliare, suspiciune de pancreatită), dar sunt mai puțin frecvente în comparație cu simptomele gastrointestinale.

– Nerespectarea creșterii progresive a dozei este altă cauza. Mulți pacienți nu respectă schema de creștere treptată recomandată; puțini ating doza recomandată de 2,4 mg la timp, ceea ce poate diminua eficacitatea.

– Alta cauză este deficitul de percepție/înțelegere a nevoii de continuare după atingerea obiectivului personal de scădere ponderală, determinând unii pacienți să stopeze tratamentul.

– Alții se opresc din cauza stagnării după o prima pierdere ponderală inițială, apreciind o pierdere suplimentara mai lenta decât se așteptau (3). Deficitul de aprovizionare contribuie, de asemenea, la întreruperea tratamentului.

Intervenții ale medicului de familie pentru creșterea aderenței la terapie

Gestionarea proactivă a efectelor secundare: creșterea treptată a dozelor (prelungirea creșterii dozelor dincolo de perioada standard de 4 săptămâni, dacă este necesar) reduce greața, vărsăturile și diareea, care sunt principalele cauze ale întreruperii premature a tratamentului; utilizarea antiemeticelor si consilierea dietetică (mese mici, evitarea alimentelor bogate în grăsimi, hidratare adecvată) ajută pacienții să tolereze primele săptămâni.

Intervențiile nutriționale structurate și programele de exerciții fizice integrate cu terapia GLP-1 sunt esențiale.

Monitorizarea structurată și integrarea instrumentelor digitale de sănătate: urmărirea regulată (lunară la început) de către medic familie, endocrinolog, asistență medicală ajută la creșterea treptată a dozelor, urmărirea efectelor secundare și motivarea pacienților la asocierea optimizării dietei și activității fizice; intervențiile comportamentale ajută la gestionarea stagnărilor, a platourilor de greutate (un punct comun de descurajare); intervenții digitale: mementouri prin SMS, dispozitive de urmărire bazate pe aplicații, controale medicale prin telemedicină. Integrarea instrumentelor digitale de sănătate in SUA au îmbunătățit continuitatea tratamentului cu GLP-1 RA cu ~15-20% la 6 luni, comparativ cu îngrijirea obișnuită.

Educație medicală specifică și setarea unor așteptări realiste furnizate de medicul de familie in colaborare cu diabetologul, endocrinologul, nutriționistul. Pacienții întrerup tratamentul când pierderea în greutate încetinește după scăderea rapidă inițială. Este necesara consilierea clară privind: traiectoria așteptată (cea mai mare parte a pierderii în greutate se obține în primele 6-9 luni, apoi tratamentul continuă pentru menținerea greutății și pentru efectele benefice cardiovasculare, renale, hepatice) si pentru necesitatea terapiei pe termen lung (întreruperea conducând la recâștigarea greutății).

Înțelegerea importanței strategiilor de îngrijire personalizată și a urmăririi proactive pentru asigurarea continuității terapiei cu GLP-1 RA atunci când este cazul – sau întreruperea ei în siguranță când este necesar – reprezintă cheia îmbunătățirii aderenței, minimizării efectelor negative și optimizării rezultatelor.

Prevalence and causes of discontinuation of glucagon-like peptide-1 receptor agonists (GLP-1 RAs) treatment in obesity management. How could family physicians contribute to increasing long-term therapeutic adherence?

Prof. habil dr. Mira Florea, Chairman of editorial board of Romanian Journal of Family Medicine

Glucagon-like peptide-1 receptor agonists (GLP-1 RAs) have shown promising results in the management of obesity and 2 type diabetes, improving glycemic control, cardiovascular and renal complications and achieving effective weight loss.

Despite their growing use in the last decade and effectiveness, the prevalence of treatment discontinuation is significant both in diabetic and nondiabetic patients and understanding the reasons is critical for improving long-term adherence.

A retrospective study on 125 474 adults with overweight or obesity who initiated treatment with a GLP-1 RAs (liraglutide, semaglutide, or tirzepatide) between 2018-2023 has shown that 64.8% obese non-diabetes patients and 46.5% with type 2 diabetes discontinued within 1 year. Moreover, within 2 years, 84.4% of non-diabetics and 64.1% of diabetics were withdrawn from GLP-1 RA treatment (1).

Another US study of 15,811 adults starting semaglutide from June 2021 to December 2023 found 46% had discontinued treatment by the fifth month. Even after the supply shortage improved, the treatment discontinuation rate remained at 48% (2).

In Europe, a study of 110,749 people who initiated semaglutide treatment for obesity in Denmark showed that 50% of them continued therapy at 1 year. Only 10% adhered to the recommended four-week dose escalations, and 12% reached the 2.4 mg target by prescription nr. 5, while one-third remained on low dose (1.0 mg) longer (3). In the UK, 45.2% of diabetics discontinued treatment at 12 months, and 64.7% at 24 months (4).

The reasons for discontinuation are multiple:

– High cost including high out-of-pocket costs and limited coverage, and insurance limitations are strong drivers of discontinuation (5). Also gastro-intestinal side effects like nausea, vomiting, diarrhea, constipation play a role. There are also some clinical reasons that may limit GLP-1 RA treatment: pregnancy planning, intercurrent illness, (e.g., gallbladder disease, suspected pancreatitis) occur but are uncommon versus GI symptoms.

– Dose escalation non-adherence is another reason. Many patients do not follow the recommended titration schedule; (few reach recommended 2.4 mg dose on time), which may diminish effectiveness.

– Another reason for stopping treatment is perceived lack of need / goal achieved / plateau.

– Some stop after reaching a target or due to slower-than-expected additional loss (3).

– Supply shortages also contributed to earlier discontinuation.

Family doctor interventions to increase adherence to therapy

Proactive Side Effect Management: slow titration (extending escalation beyond the standard 4 weeks if needed) reduces nausea, vomiting, and diarrhea, which are leading causes of early discontinuation; use of antiemetics and dietary counseling (small meals, avoiding high-fat foods, hydrating well) helps patients tolerate early weeks.

Structured nutrition interventions and exercise programs integrated with GLP-1 therapy are essential.

Structured Follow-up and integration of Digital Health Tools: regular follow-up (monthly at first) by a family doctor, endocrinologist, or nurse helps to gradually increase doses, monitor side effects, and motivate patients to combine diet optimization with physical activity; behavioral interventions help manage weight plateaus (a common point of discouragement); digital interventions, as well as text reminders, app-based trackers, telehealth check-ins. Integration of digital health tools in US improved GLP-1 RA treatment adherence by 15-20% at 6 months compared to usual care.

Specific medical education and set realistic expectations provided by family doctor. Patients often discontinue when weight loss slows after the initial rapid drop. Clear counseling on expected trajectory (most weight loss in first 6–9 months, then continuation therapy for weight maintenance and cardio-vascular, renal and liver benefits) and need for long-term therapy (discontinuation usually leads to weight regain).

Understanding the importance of personalized care strategies and proactive follow-up to ensure continuation of GLP-1 RA therapy when appropriate-or safe discontinuation when necessary-is key to improving adherence, minimizing adverse effects, and optimizing outcomes.

Bibliografie/References

Rodriguez PJ, Zhang V, Gratzl S, Do D, Goodwin Cartwright B, Baker C, et al. Discontinuation and Reinitiation of Dual-Labeled GLP-1 Receptor Agonists Among US Adults With Overweight or Obesity. JAMA Netw Open. 2025;8(1):e2457349. Available from: doi: 10.1001/jamanetworkopen.2024.57349. PMID: 39888616; PMCID: PMC11786232.
Xu Y, Carrero JJ, Chang AR, Inker LA, Zhang D, Mukhopadhyay A, et al. Titration and discontinuation of semaglutide for weight management in commercially insured US adults. Obesity (Silver Spring). 2025;33(7):1243-1248. Available from: doi: 10.1002/oby.24315. Epub 2025 Jun 4. PMID: 40464214; PMCID: PMC12213178.
Thomsen RW, Mailhac A, Løhde JB, Pottegård A. Real-world evidence on the utilization, clinical and comparative effectiveness, and adverse effects of newer GLP-1RA-based weight-loss therapies. Diabetes Obes Metab. 2025;27 Suppl 2(Suppl 2):66-88. Available from: doi: 10.1111/dom.16364. Epub 2025 Apr 8. PMID: 40196933; PMCID: PMC12000858.
Weiss T, Yang L, Carr RD, Pal S, Sawhney B, Boggs R, et al. Real-world weight change, adherence, and discontinuation among patients with type 2 diabetes initiating glucagon-like peptide-1 receptor agonists in the UK. BMJ Open Diabetes Res Care. 2022;10(1):e002517. Available from: doi: 10.1136/bmjdrc-2021-002517. PMID: 35101924; PMCID: PMC8804648.
Xu Y, Carrero JJ, Chang AR, Inker LA, Zhang D, Mukhopadhyay A, et al. Titration and discontinuation of semaglutide for weight management in commercially insured US adults. Obesity (Silver Spring). 2025;33(7):1243-1248. Available from: doi: 10.1002/oby.24315. Epub 2025 Jun 4. PMID: 40464214; PMCID: PMC12213178.

Priorități în diagnosticul precoce și prevenția injuriei renale acute în medicina de familie

Motto: Primum non nocere…

Rezumat

Injuria renală acută (IRA) este o afecțiune frecventă, potențial reversibilă, dar adesea subdiagnosticată în ambulatoriu. Studiul abordează rolul extrem de important al medicului de familie în identificarea precoce a pacienților cu risc, prevenirea factorilor declanșatori și optimizarea monitorizării funcției renale. Pe baza literaturii recente și a experienței clinice, articolul propune intervenții concrete pentru recunoașterea hipovolemiei, gestionarea polimedicației și evitarea prescripțiilor medicației cu potențial nefrotoxic sau stricta monitorizare a acesteia. Sunt discutate particularitățile populațiilor vulnerabile (vârstnici, pacienți cu BCR, insuficiență cardiacă sau tratamente oncologice), precum și interacțiunile nefrotoxice frecvente în practica medicală (”cocktailul” AINS-diuretic-inhibitorii enzimei de conversie). Se subliniază importanța evaluării periodice a ratei filtrării glomerulare dar și a albuminuriei, precum și necesitatea educației pacientului cardiovascular sau diabetic privind „regula zilei de boală” și automedicația. Prin exemplificări clinice, se oferă repere pentru managementul ambulatoriu și criterii de trimitere precoce către nefrologul din ambulatoriu sau spital.

Articolul susține o abordare proactivă, bazată pe prevenție, colaborare interdisciplinară și implicarea pacientului în propriul plan de îngrijire. În acest context, medicul de familie devine un veritabil gardian al rinichilor, contribuind semnificativ la reducerea morbidității și a progresiei spre boala cronică de rinichi, ireversibilă.

Cuvinte cheie: injurie renală acută, medicină de familie, nefrotoxicitate, hipovolemie, prevenție ambulatorie

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Priorities in early diagnosis and prevention of acute kidney injury in family medicine

Abstract

Acute kidney injury (AKI) remains a common yet under recognized condition in outpatient settings, often arising in vulnerable patients with comorbidities or polypharmacy. This article underscores the pivotal role of general practitioners (GPs) in early risk identification, nephrotoxic drug avoidance, and close renal monitoring. Key clinical scenarios are explored, including AKI triggered by dehydration, fever, non-steroidal anti-inflammatory drugs (NSAIDs) use, or therapeutic combinations such as the nephrotoxic “triple whammy” (angiotensin converting enzyme inhibitor + diuretic + NSAIDs). Specific attention is given to elderly patients, those with pre-existing chronic kidney disease or heart failure, and individuals undergoing oncologic treatment.

The article advocates for routine monitoring of glomerular filtration rate and urinary albumin-to-creatinine ratio (uACR), alongside structured patient education regarding “sick day rules” and self-management. By providing practical recommendations, clinical examples, and referral thresholds, the paper builds a framework for proactive AKI prevention in primary care. The integration of clinical vigilance, medication review, patient empowerment, and timely specialist collaboration emerges as a core strategy to reduce avoidable renal damage. Ultimately, the family physician acts as a frontline defender of kidney health, bridging ambulatory care with nephrology expertise to mitigate long-term consequences such as chronic kidney disease (CKD) and end-stage renal disease (ESRD).

Keywords: acute kidney injury, primary care, nephrotoxicity, hypovolemia, outpatient prevention

Aderența la tratamentul de lungă durată – date actuale

Rezumat

Aderența la tratamentul de lungă durată este una din problemele existente la toate nivelele sistemului de sănătate, medicul de familie fiind unul dintre profesioniști care pot să abordeze acest aspect cu pacienții, în special pe cei cu boli cronice care necesită o monitorizare susținută. În recenzia de față vom încerca să actualizăm date despre acest topic, axându-ne pe necesitatea implementării termenului de aderență la tratament versus complianță, pe date actuale despre magnitudinea fenomenului, pe factorii contributori ai aderenței, pe aspecte specifice prezente în anumite patologii și intervențiile pe care le putem avea pentru a crește aderența la tratamentul de lungă durată.

Analiza studiilor recente din literatura medicală subliniază importanța acestei dimensiuni în abordarea holistică a pacientului. Integrarea evaluării aderenței la tratament în managementul pacientului cronic este o concluzie comună tuturor nivelelor de servicii medicale.

Cuvinte cheie: aderența la tratament, factori contributori, intervenții

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

Adherence to long-term treatment – up to date

Abstract

Adherence to long-term treatment is one of the existing problems at all levels of the health system, the family doctor being one of the professionals who can address this aspect with patients, especially those with chronic diseases that require sustained monitoring. In this review we will try to update data on this topic, focusing on the need to implement the term adherence to treatment versus compliance, on current data on the magnitude of the phenomenon, on the contributing factors of adherence, on specific aspects present in certain pathologies and the interventions that we can have to increase adherence to long-term treatment.

The analysis of recent studies in the medical literature emphasizes the importance of this dimension in the holistic approach to the patient. Integrating the assessment of medication adherence in the management of chronic patients is a common conclusion for all levels of medical services.

Keywords: adherence to treatment, contributing factors, interventions