RevMedFam – Pagina 2 – Revista Română de Medicina Familiei

Obezitatea sarcopenică – considerații actuale privind diagnosticul și impactul asupra sănătății adultului

Rezumat

Obezitatea reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică la nivel global, cu o creștere alarmantă a prevalenței în ultimele decenii. De asemenea, sarcopenia, definită drept pierderea progresivă a masei și forței musculare, este recunoscută în prezent drept o afecțiune musculară distinctă, nedependentă de vârstă, cu impact major asupra mortalității și calității vieții. Astfel, obezitatea sarcopenică este descrisă ca asocierea dintre excesul de țesut adipos și degradarea masei musculare și reprezintă un sindrom complex cu implicații metabolice, cardiovasculare și neurocognitive importante. Deși prevalența acestei condiții variază semnificativ în funcție de populație, sex și criteriile de diagnostic utilizate, este demonstrată asocierea dintre obezitatea sarcopenică și diabet zaharat de tip 2, ateroscleroză, fibroză miocardică, declin cognitiv și mortalitate. Așadar, obezitatea sarcopenică are un impact major asupra sănătății publice, necesitând strategii de prevenție, diagnostic și tratament. Intervențiile preventive trebuiesc instituite cât mai precoce și includ exercițiul fizic combinat aerobic-fitness, aportul proteic adecvat și suplimentarea nutrițională specifică.

Cuvinte cheie: sarcopenie, obezitate, adulți, țesut adipos, obezitate sarcopenică

MEDICAL PRACTICE

Review

Sarcopenic obesity – current considerations regarding diagnosis and impact on adult health

Abstract

Obesity is one of the most important public health problems worldwide, with an alarming increase in prevalence in recent decades. Sarcopenia, defined as the progressive loss of muscle mass and strength, is also now recognized as a distinct, age-independent muscle disorder with a major impact on mortality and quality of life. Thus, sarcopenic obesity is described as the association between excess adipose tissue and muscle mass degradation and represents a complex syndrome with important metabolic, cardiovascular and neurocognitive implications. Although the prevalence of this condition varies significantly depending on the population, sex and diagnostic criteria used, the association between sarcopenic obesity and type 2 diabetes mellitus, atherosclerosis, myocardial fibrosis, cognitive decline and mortality has been demonstrated. Therefore, sarcopenic obesity has a major impact on public health, requiring prevention, diagnosis and treatment strategies. Preventive interventions should be instituted as early as possible and include combined aerobic-fitness exercise, adequate protein intake, and specific nutritional supplementation.

Keywords: sarcopenia, obesity, adults, adipose tissue, sarcopenic obesity

Sindromul de burnout în medicina de familie – corelații cu digitalizarea sistemului medical

Rezumat

Sindromul de burnout reprezintă o stare de epuizare emoțională și mentală asociată activității profesionale, cu impact asupra medicilor și asupra calității actului medical. Medicii de familie, aflați la interfața dintre pacient și sistemul de sănătate, sunt expuși unui volum ridicat de muncă și unor cerințe administrative crescute, inclusiv utilizării sistemelor informatice medicale.

Scopul studiului a fost evaluarea riscului de burnout în rândul medicilor de familie din România și analizarea relației cu factorii socio-demografici și digitalizarea sistemului medical.

Material și metodă: S-a efectuat un studiu de tip transversal, analitic, observațional, datele au fost colectate cu ajutorul unui chestionar conceput cu platforma Google Forms. Acesta a fost distribuit pe grupuri de medici de familie și asociațiile lor profesionale și invitați să completeze chestionarul. Participarea la studiu a fost voluntară și anonimă.

Rezultate: Prevalența burnout-ului în lotul analizat a fost relativ scăzută, însă aproape unul din cinci medici a prezentat burnout sau risc de burnout. Prezentul studiu relevă o rată mică a burnout-ului în rândul medicilor de familie, prevalența cea mai mare fiind în rândul medicilor de sex feminin și o proporție mai mare a burnout-ului fiind identificată în rândul medicilor de familie din mediul rural.

Concluzii: Digitalizarea sistemului medical pare să influențeze percepția medicilor asupra epuizării profesionale, subliniind necesitatea optimizării funcționalității și integrării softurilor medicale în fluxul de lucru din medicina de familie. Sunt necesare studii suplimentare, pe loturi mai mari, pentru clarificarea relației dintre digitalizare și sănătatea profesională în asistența medicală primară.

Cuvinte cheie: sindrom de burnout, medici de familie, asistență medicală primară, digitalizare, sistem informatic medical

RESEARCH

Original paper

Burnout syndrome in family medicine: the relationship with medical system digitalization

Abstract

Burnout syndrome is a state of emotional and mental exhaustion associated with professional activity, with an impact on doctors and the quality of medical care. Family doctors, at the interface between the patient and the health system, are exposed to a high workload and increased administrative requirements, including the use of medical information systems.

Objective: The aim of the study was to assess the risk of burnout among family doctors in Romania and to analyze the relationship with socio-demographic factors and the digitalization of the medical system.

Material and method: A cross-sectional, analytical, observational study was conducted; data were collected using a questionnaire designed in Google Forms. It was distributed to family doctor groups and their professional associations, and they were invited to complete the questionnaire. Participation in the study was voluntary and anonymous.

Results: The prevalence of burnout in the analyzed group was relatively low, but almost 1 in 5 doctors showed burnout or risk of burnout. The present study reveals a low rate of burnout among family physicians, with the highest prevalence among female physicians and a higher proportion of burnout in rural areas.

Conclusions: The digitalization of the medical system appears to influence physicians’ perceptions of professional burnout, underscoring the need to optimize the functionality and integration of medical software into the workflow in family medicine. Additional studies with larger groups are needed to clarify the relationship between digitalization and professional health in primary health care.

Keywords: burnout syndrome, family physicians, primary health care, digitalization, medical information system

Rolul imagisticii în medicina de familie: accesibilitate, valoare clinică și responsabilitate profesională

Rezumat

Articolul analizează rolul explorărilor imagistice în asistența primară, subliniind beneficiile, limitele și riscurile asociate, precum și responsabilitățile profesionale ale medicului de familie în ceea ce privește recomandarea și efectuarea acestora în practica zilnică.

Ecografia și point-of-care ultrasound (POCUS) sunt exemple de explorări imagistice care, folosite în mod echilibrat, reduc gradul de incertitudine, putând orienta rapid către un diagnostic de certitudine. De asemenea, colaborarea eficientă cu serviciile de radiologie și integrarea rezultatelor în contextul clinic al pacientului cresc calitatea actului medical.

În practica medicului de familie, recomandarea explorărilor imagistice se poate face ca urmare a examenului clinic, poate fi influențată de așteptările pacienților, sau de presiunea pusă asupra medicului de a exclude patologii severe, dar pot exista și limitări administrative în ceea ce le privește. De cele mai multe ori, experiența medicului se va vedea în capacitatea acestuia de a limita ceea ce este inutil. A nu cere o investigație nejustificată este o formă de responsabilitate profesională, nu o lipsă de implicare față de pacient.

Explorările imagistice reprezintă instrumente utile solicitate în urma examenului clinic, și nu reprezintă un substitut al acestuia. Valoarea reală a imagisticii în medicina de familie rezultă din modul în care aceasta vine în întâmpinarea nevoilor reale ale pacientului.

Cuvinte cheie: imagistică medicală, medicină de familie, ecografie, POCUS, responsabilitate profesională

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

The role of imaging in family medicine: between accessibility, clinical value and professional responsibility

Abstract

The article analyses the role of imaging investigations in primary care, highlighting their benefits, limitations and associated risks as well as the professional responsibilities of the family physician regarding the recommendation and performance in daily practice.Ultrasound and point-of-care ultrasound (POCUS) are examples of imaging modalities that, when used in a balanced manner, reduce diagnostic uncertainty and can rapidly guide toward a definitive diagnosis. Furthermore, effective collaboration with radiology services and the integration of imaging results into the patient’s clinical context contribute to improving the quality of medical care.

In family practice, the recommendation of imaging investigations may follow the clinical examination, may be influenced by patient expectations or by the pressure to exclude severe pathologies; administrative limitations may also play a role. In most cases, a physician’s experience is reflected in their ability to limit unnecessary investigations. Refraining from requesting an unjustified test represents a form of professional responsibility, not a lack of involvement in patient care.

Imaging investigations are useful tools requested following the clinical examination and do not substitute for it. The true value of imaging in family medicine lies in how it responds to the real needs of the patient.

Keywords: medical imaging, family medicine, ultrasound, POCUS, professional responsibility

Tiroidita Hashimoto în practica curentă a medicului de familie

Rezumat

Tiroidita Hashimoto este o afecțiune autoimună în care are loc producerea de anticorpi împotriva glandei tiroide, respectiv anticorpi anti tiroperoxidază și/sau anticorpi anti-tiroglobulină (ATg). Acești anticorpi cauzează inflamație în glanda tiroidă iar în timp inflamația poate cauza gușă si/sau hipotiroidism. Procesul de inflamație evoluează insidios la majoritatea pacienților. Această afecțiune este cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului. TH poate apărea la orice vârstă, fiind mai frecventă la sexul feminin. Tabloul clinic include inițial semne și simptome subtile precum oboseală, constipație, tegumente uscate, creștere în greutate, care pot progresa în decurs de luni, ani. Prezentarea clinică a pacienților poate să includă hipotiroidism subclinic, hipotiroidism frust, mai rar hashitoxicoză. Diagnosticul se realizează pe baza evaluării funcției tiroidiene și a anticorpilor antitiroidieni. Tratamentul hipotiroidismului cauzat de TH este cu hormoni tiroidieni.

Cuvinte cheie: tiroidita Hashimoto, hipotiroidism, gușă, tiroidită autoimună

MEDICAL PRACTICE

Dialogue between specialties

Importanța diagnosticului precoce al neoplaziilor în cadrul medicinii de familie

Abstract

Hashimoto’s thyroiditis is an autoimmune disorder characterized by antibodies directed against the thyroid gland, namely anti-thyroperoxidase antibodies and/or anti-thyroglobulin antibodies. These antibodies trigger inflammation in the thyroid gland, and over time, this inflammation can lead to goitre and/or hypothyroidism. The inflammatory process progresses insidiously in most patients. This condition is the most common cause of hypothyroidism. HT can occur at any age and is more common in women. The clinical picture initially includes subtle signs and symptoms such as fatigue, constipation, dry skin, and weight gain, which can progress over months or years. The clinical presentation of patients may include subclinical hypothyroidism, frost hypothyroidism, and, more rarely, Hashimoto’s thyroiditis. The diagnosis is based on thyroid function testing and antithyroid antibody evaluation. The treatment of hypothyroidism caused by TH is with thyroid hormones.

Keywords: Hashimoto’s thyroiditis, hypothyroidism, goitre, autoimmune thyroiditis

Alopecie cicatriceală: carcinom bazo-celular sau lupus discoid?

Rezumat

Acest studiu de caz descrie evoluția unei paciente în vârstă de 60 de ani, care s-a prezentat la medicul de familie cu o placă de alopecie cicatricială localizată parietal, apărută aproximativ în urmă cu un an, subsecvent unui traumatism al scalpului. Din antecedentele personale reținem hipertensiunea arterială esențială și obezitatea de gradul I. La examinarea locală se evidențiază o zonă de alopecie cicatricială, cu o arie centrală albicioasă, atrofică, traversată de vase arborizate. Pe baza acestor elemente clinice se conturează suspiciunea unui carcinom bazocelular. Contextul prezentării clinice atipice determină medicul de familie să decidă necesitatea continuării investigațiilor, în final biopsia cutanată relevând degenerescență vacuolară a celulelor bazale (dermatită de interfață), însoțită de infiltrat limfocitar, și implicit diagnosticul de lupus eritematos discoid.

Cuvinte cheie: alopecie cicatricială, lupus eritematos discoid, medicină de familie

MEDICAL PRACTICE

Case presentation

Scarring alopecia: basal cell carcinoma or discoid lupus?

Abstract

This case study describes the evolution of a 60-year-old female patient who presented to her family doctor with a patch of scarring alopecia on the parietal region, which developed approximately one year ago following a scalp injury. Her personal history included essential hypertension and grade I obesity. Local examination revealed an area of scarring alopecia with a whitish, atrophic central area crossed by arborized vessels. Based on these clinical findings, basal cell carcinoma was suspected. The atypical clinical presentation led the family doctor to continue investigations, and ultimately a skin biopsy revealed vascular degeneration of the basal cells (interface dermatitis), accompanied by a lymphocytic infiltrate and, implicitly, a diagnosis of discoid lupus erythematosus.

Keywords: cicatricial alopecia, discoid lupus erythematosus, family medicine

Diagnosticul SASO prin utilizarea inteligenței artificiale antrenată pe înregistrări ale sunetelor respiratorii

Sindromul de apnee în somn obstructiv (SASO) este o afecțiune cu prevalență în continuă creștere atât la nivel mondial, cât și național. Se estimează că la nivel global aproximativ un miliard de pacienți prezintă SASO; în România, un procent de până la 17% din populația generală suferă de această afecțiune. SASO este prezentă de trei ori mai mult la sexul masculin, prevalența crește odată cu vârsta și este strâns corelată cu obezitatea. O mare parte din acești pacienți rămân nediagnosticați sau sunt diagnosticați tardiv, odată cu apariția consecințelor SASO.

Pasiune, talent sau dorința de a comunica lumii ceva – medicul scriitor

Rezumat

Figura medicului scriitor ocupă un loc aparte în cultura literaturii universale, deoarece reunește două domenii fundamentale ale cunoașterii umane: știința și literatura. Medicina și literatura sunt la prima vedere, discipline diferite, guvernate de reguli distincte – una bazată pe rigoare, observație și experiment, cealaltă pe imaginație, sensibilitate și expresivitate artistică. Medicul scriitor reprezintă o categorie special de scriitor deoarece el reușește să existe și să creeze la intersecția punctelor de convergență a celor două profesii, vocații sau pasiuni. Ambele au ca obiect central omul, viața sa interioară, suferința, fragilitatea și speranța. Medicul scriitor este cel care, prin experiența profesională și talentul literar, reușește să transforme realitatea dureroasă a existenței umane într-o operă de artă cu valoare estetică și morală.

Cuvinte cheie: medic, scriitor, medicină, literatură

FROM DOCTORS WITH THE GIFT OF WRITING

Passion, talet or desire to communicate something to the world – the writing doctor

Abstract

The figure of the doctor-writer occupies a special place in the culture of universal literature, because it brings together two fundamental domains of human knowledge: science and literature. Medicine and literature are, at first glance, different disciplines, governed by distinct rules – one based on rigor, observation and experiment, the other on imagination, sensitivity and artistic expressiveness. The doctor-writer represents a special category of writer because he manages to exist and create at the intersection of the convergence points of the two professions, vocations or passions. Both have as their central object the human being, its inner life, suffering, fragility and hope. The doctor-writer is the one who, through professional experience and literary talent, transforms the painful reality of human existence into a work of art with aesthetic and moral value.

Keywords: doctor, writer, medicine, literature

Medici celebri în perioada napoleoniană – partea aVIII-a René-Nicolas Dufriche Desgenettes – medic șef al armatei franceze în perioada napoleoniană

Rezumat

René-Nicolas Dufriche Desgenettes a fost unul dintre cele mai renumite și mai respectate nume ale medicinei militare franceze în timpul Perioadei Napoleoniene. Totodată, pentru o perioadă de timp destul de îndelungată, eminentul medic francez a îndeplinit și funcția de medic-șef al Marii Armate (Grande Armée), denumirea sub care a rămas cunoscută în istorie Armata Franceză condusă de către Împăratul Napoleon I al Franței. Astfel, în acest material ne-am propus să prezentăm o biografie foarte succintă a celui mai reprezentativ exponent al medicinei de război franceze din prima jumătate a secolului XIX.

Cuvinte cheie: medic militar, René-Nicolas Dufriche Desgenettes

HISTORY OF MEDICINE

Famous physicians in the Napoleonic era – part VIII

René-Nicolas Dufriche Desgenettes – chief medicine of the French army in the Napoleonic Era

Abstract

René-Nicolas Dufriche Desgenettes was one of the most renowned and respected names in French military medicine during the Napoleonic Era. Moreover, for a considerable period, the eminent French physician also served as the Chief Medical Officer of the Grande Armée, the name by which the French Army led by Emperor Napoleon I of France is known in history. In this document, we aim to present a very brief biography of the most representative figure of French war medicine from the first half of the 19th century.

Keywords: military doctor, René-Nicolas Dufriche Desgenettes, Napoleonic Era

Vol. 8 – Nr. 4 – Decembrie 2025

Revista Română de Medicina Familiei Vol 8, Nr 4, Decembrie 2025 Romanian Journal of Family Medicine Vol 8, No 4, December 2025 EDITORIAL Efectele pleiotrope potențiale ale tratamentului anti-osteoporoză cu bisfosfonați/ Potential pleiotrope effects of anti-osteoporosis treatement with bisphosphonates Prof. univ. habil. dr. Mira Florea RUBRICA DISCIPLINEI MEDICINA DE FAMILIE UMF „Iuliu Hațieganu” […]

Efectele pleiotrope potențiale ale tratamentului anti-osteoporoză cu bisfosfonați

Osteoporoza este o boală cronică silențioasă caracterizată printr-un dezechilibru între resorbția osoasă și formarea osoasă. Conform ghidurilor, terapia antiresorbtivă cu bisfosfonați rămâne terapia de primă linie pentru mulți pacienți cu osteoporoză. Deși efectele lor asupra oaselor sunt bine stabilite, cercetările sunt în curs de desfășurare pentru a înțelege cum pot bisfosfonații să contribuie la rezultate mai bune în managementul altor boli cronice.

Studiile au demonstrat efecte pleiotrope ale bisfosfonaților dincolo de efectele osoase care includ potențiale proprietăți anticancerigene (antiproliferative, antiangiogenice), protecție cardiovasculară și modulare imună. Bisfosfonații pot inhiba creșterea celulelor canceroase, pot bloca formarea de noi vase de sânge tumorale (antiangiogeneză) și pot modula sistemul imunitar.

Datorită efectelor lor biologice pleiotrope, ei ar putea fi agenți antineoplazici cu potențial de utilizare ca terapie adjuvantă pentru pacienții cu cancere ale sistemului digestiv (1). Acestea funcționează sinergic cu alte terapii în managementul cancerului colorectal (2), pancreatic (3), hepatic (4). În cancerul de sân, bisfosfonații pentru tratamentul osteoporozei au fost asociați cu un risc redus de cancer mamar (5) și, într-un alt studiu, acidul zoledronic ca si tratament adjuvant la pacienții cu cancer de sân în stadiu incipient și-a dovedit eficacitatea într-un studiu randomizat de fază 3 (6).

Grupul de colaborare al studiilor clinice privind cancerul de sân în stadiu incipient a arătat că bisfosfonații reduc semnificativ recurența la distanță, recurența osoasă și mortalitatea prin cancer mamar la femeile în postmenopauză. Rezultatele la pacientele cu tratament asociat cu bisfosfonați nu au fost influențate de statusul receptorilor, gradul tumorii, afectarea ganglionară sau de administrarea de chimioterapie adjuvantă.

În prezent, ghidurile susțin luarea în considerare a acidului zoledronic cu scop adjuvant timp de 3-5 ani la femeile în postmenopauză cu cancer de sân în stadiu incipient (7).

Unele dovezi sugerează că bisfosfonații ar putea avea un efect protector asupra sistemului vascular, putând aduce beneficii sănătății cardiovasculare, deși sunt necesare mai multe studii. Unele date observaționale au arătat că pacienții sub tratament cu bisfosfonați au avut o mortalitate mai mică, o progresie întârziată a calcificării vasculare în bolile aterosclerotice (8) și un risc mai mic de infarct miocardic (9).

Asocierea observată între terapia antiresorbtivă și reducerea mortalității de orice cauză în studiile randomizate, controlate și cohortele observaționale mari poate fi mediată de acțiunile sale pleiotropice: protecție vasculară, modulare imună, reglare metabolică și efect antineoplazic (10).

Scopul principal al terapiei cu bifosfonați rămâne cel pentru care ea este prescrisă (osteoporoza, metastazele osoase).

Medicii de familie ar trebui însă să considere osteoporoza ca o boală sistemică și să susțină aderenta tratamentului antiresorbtiv în osteoporoză pentru a îmbunătăți atât rezultatele scheletice, cât și cele legate de mortalitate.

Sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste beneficii pleiotrope și a ghida un tratament personalizat.

Potential pleiotrope effects of anti-osteoporosis treatement with bisphosphonates

Prof. habil dr. Mira Florea, Chairman of editorial board of Romanian Journal of Family Medicine

Osteoporosis is a chronic silent disease characterized by an imbalance between bone resorption and bone formation. According to the guidelines, antiresorptive treatment with bisphosphonates remains the first-line therapy for many patients with osteoporosis,. While the bone-related effects are well-established, research is ongoing to understand how bisphosphonates may contribute to better results in managing other chronic diseases.

Studies have demonstrated pleiotropic effects of bisphosphonates beyond bone that include potential anti-cancer properties (antiproliferative, antiangiogenic), cardiovascular protection, and immune modulation. Bisphosphonates can inhibit cancer cell growth, block new blood vessel formation (antiangiogenesis), and modulate the immune system.

Due to their pleiotropic biological effects, they could be antineoplastic agents potentially used as adjuvants for patients with cancers of the digestive system (1). They work synergistically with other cancer therapies in colorectal (2), pancreatic (3), liver (4) cancer management.

In breast cancer bisphosphonates for osteoporosis treatment were associated with reduced breast cancer risk (5) and in another study adjuvant zoledronic acid in patients with early breast cancer proved efficacy in a randomized phase 3 trial (6). The Early Breast Cancer Trialists’ Collaborative Group showed that bisphosphonates significantly reduce distant recurrence, bone recurrence, and breast cancer mortality in postmenopausal women. The results on patients with associated bisphosphonates treatment was not influenced by receptor status, tumor grade, nodal involvement, or administration of adjuvant chemotherapy.

Currently, the guidelines support consideration of adjuvant zoledronic acid for 3-5 years in postmenopausal women with early-stage breast cancer (7).

Some evidence suggests bisphosphonates may have a protective effect on the vascular system, potentially benefiting cardiovascular health, though more research is needed. Some observational data showed that bisphosphonate users may have lower mortality, delayed progression of vascular calcification in atherosclerotic diseases (8) and a lower risk of myocardial infarction (9).

The observed association between antiresorptive therapy and reduced all-cause mortality in randomized controlled trials and large observational cohorts may be mediated by its pleiotropic actions: vascular protection, immune modulation, metabolic regulation, and antineoplastic effect (10).

The primary goal of bisphosphonate therapy is for which it is prescribed (e.g., osteoporosis, bone metastases).

However, family physicians should consider osteoporosis as a systemic disease and advocate adherence to antiresorptive therapy to improve both skeletal and survival outcomes.

Further studies are needed to confirm these pleiotropic benefits and guide personalized treatment.

Bibliografie/References

Ang C, Doyle E, Branch A. Bisphosphonates as potential adjuvants for patients with cancers of the digestive system. World J Gastroenterol. 2016;22(3):906-16. Available from: doi: 10.3748/wjg.v22.i3.906.
Singh S, Singh AG, Murad MH, Limburg PJ. Bisphosphonates are associated with reduced risk of colorectal cancer: a systematic review and meta-analysis. Clin Gastroenterol Hepatol. 2013;11:232–9.e1. Available from: doi: 10.1016/j.cgh.2012.11.026.
Zhao M, Tominaga Y, Ohuchida K, Mizumoto K, Cui L, Kozono S, e al. Significance of combination therapy of zoledronic acid and gemcitabine on pancreatic cancer. Cancer Sci. 2012;103:58–66. Available from: doi: 10.1111/j.1349-7006.2011.02113.x.).
Honda Y, Takahashi S, Zhang Y, Ono A, Murakami E, Shi N, et al. Effects of bisphosphonate zoledronic acid in hepatocellular carcinoma, depending on mevalonate pathway. J Gastroenterol Hepatol. 2015;30:619–627. Available from: doi: 10.1111/jgh.12715.
Newcomb PA, Trentham-Dietz A, Hampton JM. Bisphosphonates for osteoporosis treatment are associated with reduced breast cancer risk. Br J Cancer. 2010;102:799–802. Available from: doi: 10.1038/sj.bjc.6605555).
Coleman R, Cameron D, Dodwell D, Bell R, Wilson C, Rathbone E, et al. Adjuvant zoledronic acid in patients with early breast cancer: final efficacy analysis of the AZURE (BIG 01/04) randomised open-label phase 3 trial. Lancet Oncol. 2014;15:997–1006. Available from: doi: 10.1016/S1470-2045(14)70302-X.
Goldvaser H, Amir E. Role of Bisphosphonates in Breast Cancer Therapy. Curr Treat Options Oncol. 2019;20(4):26. Available from: doi: 10.1007/s11864-019-0623-8.
Billington EO, Reid IR. Benefits of Bisphosphonate Therapy: Beyond the Skeleton. Curr Osteoporos Rep. 2020;18(5):587-596. Available from: doi: 10.1007/s11914-020-00612-4.
Tabasum P, Umar M, Richard RM, Khan S, Momna F, Shahwar DE, et al. Beyond the Bone Health: A Narrative Review Unveiling the Role of Bisphosphonates in Reducing the Risk of Myocardial Infarction. 2025;17(3):e80089. Available from: doi: 10.7759/cureus.80089.
Kim KJ. From Bone Health to Lifespan: Pleiotropic Effects of Antiresorptive Agents. Endocrinol Metab (Seoul). 2025;40(4):508-516. Available from: doi: 10.3803/EnM.2025.2571.