RevMedFam – Pagina 9 – Revista Română de Medicina Familiei

Importanța identificării factorilor de risc pentru hemoragia gastrointestinală asociată terapiei cu anticoagulante orale

Hemoragia gastro-intestinală (HGI) este sediul prevalent al sângerării la pacienții tratați cu anticoagulare orală, alături de cele genito-urinare și bronhopulmonare. Exista factori predictori ai sângerării gastrointestinale, la pacienții tratați cu anticoagulante orale (ACO), dar cauzele nu sunt bine stabilite.

Dovezi cu certitudine moderată au arătat o asociere probabilă cu vârsta înaintată, boală renală, utilizarea concomitentă de aspirină, utilizarea concomitentă a agentului antiagregant plachetar, administrarea concomitentă de gemfibrozil, administrarea concomitentă de verapamil sau diltiazem, anemie, boală coronariană, infarct miocardic, insuficiență cardiacă, hematochezie, insuficiență renală, infecție cu Helicobacter pylori, factori sociali de risc, consum de alcool, fumat (1).

O meta-analiză a studiilor randomizate controlate pentru pacienții cu fibrilație atrială a demonstrat că ACOD au fost asociate cu rate mai mari de hemoragii gastro-intesinale comparativ cu warfarina.

Dozele mari de dabigatran, dozele mari de edoxaban și rivaroxabanul au fost asociate cu rate mai mari de HGI comparative cu cei tratati cu warfarina. Nu au existat diferențe semnificative între prevalentele HGI ale pacienților tratați cu warfarină, a celor tratati cu apixaban și a celor cu doze mici de dabigatran (2).

Un studiu național recent în Islanda (3) a comparat cauzele HGI la pacienții cu ACO și cei care nu sunt tratați cu ACO. Au fost înregistrate 752 de evenimente HGI la 12.005 pacienți cu tratați cu ACO. Prevalența hemoragiilor gastrointestinale superioare verificate endoscopic a fost de 1,9% (273 cazuri) și cea a HGI inferioară de 2,7% (391 cazuri). O analiză multivariată a arătat că subgrupul cu hemoragie digestivă superioară, a avut drept cauză eroziuni ale mucoasei și angiodisplazie care au fost mai frecvente la utilizatorii de ACO comparativ cu cei netratați cu anticoagulante orale. Pacienții cu HGI inferioare tratați cu anticoagulante orale au fost mai susceptibili de a avea polipi colonici sau cancer colorectal, dar mai puțin probabil să aibă colită ischemică. Această rată redusă de colită ischemică la pacienții tratați cu anticoagulante orale sugerează că ACO oferă un efect protector împotriva colitei ischemice (3). Proporția mare de HGI cauzată de polipii colonici și cancer colorectal în rândul pacienților tratați cu ACO indică faptul că terapia anticoagulantă orală poate facilita diagnosticarea cancerului. Mai mult, există studii care sugerează că warfarina oferă o posibilă protecție antineoplazică, având un potențial beneficiu de creștere a supraviețuirii a bolnavilor cu cancer (4,5).

Sunt necesare studii viitoare pentru a stratifica riscul de hemoragie gastro-intestinală la pacienții tratați cu anticoagulante orale și pentru a elucida mecanismul potențialului efect antineoplazic al unuia dintre acestea.

The importance of identifying risk factors for gastrointestinal bleeding associated with oral anticoagulants

Assoc. prof. dr. habil. Mira Florea
Chairman of editorial board of Romanian Journal of Family Medicine

Gastrointestinal bleeding (GIB) is the predominant site of bleeding in patients treated with oral anticoagulation, along with genitourinary and bronchopulmonary. There are predictive factors of GIB in patients treated with oral anticoagulants (OAC), but the causes are not well established.Moderate-certainty evidence showed a probable association with older age, kidney disease, concomitant use of aspirin, concomitant use of the antiplatelet agent, co-administration of gemfibrozil, co-administration of verapamil or diltiazem, anemia, coronary artery disease, myocardial infarction, heart failure, hematochezia, renal failure, helicobacter pylori infection, social risk factors, alcohol use, smoking (1).

A meta-analysis of the randomized controlled trials for patients with atrial fibrillation demonstrated that direct DOACs were associated with higher GIB rates compared to warfarin. High-dose dabigatran, high-dose edoxaban and rivaroxaban, were associated with higher GIB rates than warfarin. There were no significant differences between GIB rates of patients treated with warfarin and those with apixaban and low-dose dabigatran (2).

A recent national study in Iceland (3) compared the causes of GIB in patients on OACs and those not on OAC therapy. 752 GIB events in 12,005 patients on OACs were registered. The prevalence of verified upper gastrointestinal bleeding was 1.9% (273 cases) and that of verified lower GIB 2.7% (391cases). A multivariate analysis showed that the subgroup with upper GIB, had as cause mucosal erosions and angiodysplasia which were more common in OAC users. The patients with lower GIB on oral anticoagulants were more likely to have colonic polyps or colorectal cancer but less likely to have ischemic colitis. This reduced rate of ischemic colitis in patients on oral anticoagulants suggests that OACs provide a protective effect against ischemic colitis [3]. The high proportion of GIB caused by colonic polyps and colorectal cancer among OAC patients indicates that oral anticoagulant therapy may facilitate cancer diagnosis. Moreover, there are studies that suggest that warfarin offers possible antineoplastic protection, with a potential benefit of increasing the survival of cancer patients (4,5).

Future studies are needed to stratify the risk of digestive bleeding in patients treated with oral anticoagulants and to elucidate the mechanism of the potential antineoplastic effect of one of them.

Conflict de interese: nu există/Conflict of interst:none
Bibliografie/References
1. Ma F, Wu S, Li S, Zeng Z, Zhang J. Risk factors for anticoagulant-associated gastrointestinal hemorrhage: a systematic review and meta-analysis. Korean J Intern Med. 2024;39(1):77-85. Available from: doi: 10.3904/kjim.2023.098. Epub 2023 Dec 8. PMID: 38062723; PMCID: PMC10790055.
2. Ingason AB, Hreinsson JP, Björnsson ES. Gastrointestinal Bleeding on Oral Anticoagulation: What is Currently Known. Drug Saf. 2022;45(12):1449-1456. Available from: doi: 10.1007/s40264-022-01243-7. Epub 2022 Oct 13. PMID: 36227528.
3. Ágústsson AS, Ingason AB, Rumba E, Pálsson D, Reynisson IE, Hreinsson JP et al. Causes of gastrointestinal bleeding in oral anticoagulant users compared to non-users in a population-based study. Scand J Gastroenterol. 2022 ;57(2):239-245. Available from: doi: 10.1080/00365521.2021.1998600. Epub 2021 Nov 8. PMID: 34749581.
4. Haaland GS, Falk RS, Straume O, Lorens JB. Association of Warfarin Use With Lower Overall Cancer Incidence Among Patients Older Than 50 Years. JAMA Intern Med. 2017;177(12):1774-1780. Available from: doi: 10.1001/jamainternmed.2017.5512.PMID:29114736; PMCID: PMC5820735.
5. Eriksson AS, Eriksson H, Hansson P-O, Svärdsudd K. Warfarin intake in relation to diagnosis reduces mortality in patients with colorectal cancer – a register-based study. Cancer Treatment and Research Communications 2024;40:100820. Available from: https://doi.org/10.1016/j.ctarc.2024.100820.

Abordarea diagnostică a copilului cu statură mică în practica medicului de familie

Rezumat

Statura mică este o povară socială cu impact pe termen lung asupra sănătății, diminuarea potențialului de dezvoltare fizică dar și cognitivă și spectrul sărăciei la aproximativ o treime din copiii care nu ating talia țintă. Rolul medicului de familie se concretizează în îmbunătățirea depistării precoce a copiilor cu statură mică, în creșterea ratei măsurătorilor și a evaluării acestora și în aprofundarea cunoștințelor legate de fiziologia și etiopatogenia staturii mici. În lucrarea de față vom revizuii aspecte noi legate de abordarea în practica medicului de familie a variantelor de creștere în înălțime, prezentând un algoritm de diagnostic a staturii mici.

Cuvinte cheie: statură mică, înălțimea țintă, velocitatea înălțimii

MEDICAL PRACTICE

Narrative review

The diagnostic approach in child with short statue in the practice of the family doctor

Abstract

Short stature is a social burden with a long-term impact on health, diminishing the potential for physical but also cognitive development and the specter of poverty for approximately one third of children who do not reach the target height. The role of the family doctor is embodied in the improvement of early detection of children with short stature, in increasing the rate of measurements and their evaluation, and in deepening the knowledge related to the physiology and etiopathogenesis of short stature. In this paper, we will review new aspects related to the approach in the family doctor’s practice to height growth variants, presenting an algorithm for the diagnosis of short stature.Keywords: short stature, target height, height velocity.

Examinarea oftalmologică a sugarului

Abstract

Examinarea oftalmologică a sugarului în practica medicului de familie este de multe ori o sinteză a unei diversități de factori de risc care trebuie evaluați, a examinării specifice pe grupe de vârstă și deosebit de important, a deciziilor corecte privind trimiterea sugarului în vederea examinării de către oftalmologul pediatru.

Nou născutul vede la naștere dar vederea nu este focalizată, ea se dezvoltă gradual în primele luni de viață, ajungând la maturitate în jurul vârstei de 5 ani. În lucrarea noastră ne propunem să prezentăm etapele dezvoltării vederii copilului în primul an de viață, examinările disponibile în cabinetul medicului de familie, principalele patologii întâlnite și managementul acestora.

Cuvinte cheie: examinare oftalmologică, medic de familie, reflex roșu, alianiament ocular

MEDICAL PRACTICE

UpToDate

Ophthalmological examination of the infant

Abstract

Ophthalmological examination of the infant in the practice of the family doctor is often a synthesis of a diversity of risk factors that must be assessed, the specific examination by age groups, and especially important, the correct decisions regarding the referral of the infant for examination by the ophthalmologist pediatrician.The newborn sees at birth but the vision is not focused, it develops gradually in the first months of life, reaching maturity around the age of 5. In our paper we aim to present the stages of the child’s vision development in the first year of life, the examinations available in the family doctor’s office, the main pathologies encountered, and their management.

Keywords: ophthalmological examination, family doctor, red reflex, ocular alignment

Acrocianoza în contextul tratamentului oncologic: prezentare de caz

Rezumat

Acrocianoza reprezintă o tulburare funcțională periferică care apare la nivelul extremităților (degetele de la mâini sau picioare și la nivelul feței). Mecanismul fiziopatologic se explică prin apariția vasospasmului în vasele mici de la nivelul dermului ca urmare a prezenței unor factori declanșatori: frig, toxice, medicație etc. O parte din medicația utilizată în patologia oncologică poate fi corelată cu apariția vasospasmului urmată de prezența acrocianozei.

Astfel, se prezintă cazul unei paciente în vârstă de 71 de ani care vine la medicul de familie pentru apariția durerii la nivelul degetelor V de picioare, urmată de prezența unei tumefacții de culoare violacee la nivelul acestor extremități, cu remisiunea simptomatologiei în poziția declivă și cu intensificarea simptomatologiei în poziție antigravitațională. Tumefacția evoluează în decursul câtorva zile spre leziune ulcerativă iar ulterior necrotică. Indicația de primă intenție a chirurgului vascular fiind de amputație bilaterală a degetelor V de la picioare. Din antecedentele personale patologice ale pacientei reținem hipertensiunea arterială esențială stadiul II cu risc adițional foarte înalt, diabetul zaharat tip 2 insulino-necesitant, insuficiența venoasă cronică CEAP 2 și adenocarcinomul mamar drept operat în 2007 și 2018, radio-chimiotratat, recidivant. Notabil din tratamentul pacientei este următoarea medicație: insulina, metformin, gliclazidă, nebivolol, amlodipină. De asemenea, medicația oncologică fulvestrant și abemaciclib, cel din urmă fiind recent introdus în schema de tratament. Corelând datele anamnestice cu examenul de laborator și aspectele decelate la ecografia Doppler a membrelor inferioare se pune diagnosticul de acrocianoză în contextul terapiei cu abemaciclib. Astfel, se sistează terapia cu abemaciclib și se introduce cilostazol, un inhibitor de fosfodiesterază de tip 3. Evoluția sub măsurile instituite este favorabilă cu închiderea leziunilor ulcerative, cu formarea unei cruste la nivelul zonelor necrotice, cu desprinderea ulterioară a acesteia, fără cicatrici și cu dispariția acrocianozei antigravitaționale.

Cuvinte cheie: acrocianoză, tratament, medicament, leziuni ulcerative

MEDICAL PRACTICE

Case presentation

Acrocyanosis in the context of oncological treatment: case report

Abstract

Acrocyanosis is a peripheral functional disorder that occurs in the extremities (fingers or toes and face). The physio-pathological mechanism is explained by the appearance of vasospasm in the small vessels in dermis as a result of the presence of some triggering factors: cold, toxic, medication, etc. Some of the medication used in oncological pathology can be correlated with the occurrence of vasospasm followed by the presence of acrocyanosis.We present the case of a 71-year-old patient who comes to the general practitioner for pain in the toes (V), followed by the presence of a purple-colored swelling of these extremities, with remission of symptoms in the inclined position and with the intensification of symptoms in the antigravity position. The swelling evolves over the course of a few days into an ulcerative and later necrotic lesion. The first indication of the vascular surgeon’s is the bilateral amputation of the toes. From the patient’s personal pathological history, we note essential arterial hypertension stage II with very high additional risk, type 2 insulin-requiring diabetes mellitus, chronic venous insufficiency CEAP 2 and adenocarcinoma of the right breast operated in 2007 and 2018, radio-chemotherapy, recurrent. Notable from the patient’s treatment is the following medication: insulin, metformin, gliclazidum, nebivolol, amlodipine and the oncology medication fulvestrant and abemaciclib, the last one is being recently introduced into the treatment. By correlating the anamnestic data with the laboratory examination and Doppler echo of the lower limbs, the diagnosis of acrocyanosis is made in the context of therapy with abemaciclib. This therapy is stopped and a type 3 phosphodiesterase inhibitor – cilostazol – is introduced. The evolution under the established measures is favorable with the closure of the ulcerative lesions, with the formation of a crust at the level of the necrotic areas, with self-removal, without further scarring and with the disappearance of the antigravity acrocyanosis.

Keywords: acrocyanosis, treatment, drug, ulcerative lesion

Managementul tulburărilor respiratorii ușoare în somn la copii

Tulburările respiratorii ușoare definite prin sforăitul obișnuit cu episoade ocazionale de apnee obstructivă au fost studiate pe 459 de copii între 3 și sub 13 ani cu hipertrofie amigdaliană. Obiectivul studiului a fost să stabilească strategia potrivită pentru copiii cu formă ușoară de apnee obstructivă de somn.

Riscul de boală cronică renală la adolescenții obezi

Există multe studiile observaționale care au menționat relația între obezitate și diferite grade de afectare a funcției renale. În luna mai, anul curent au fost publicate rezultatele unui studiu care a inclus 630.000 de adolescenți din Israel, cu vârsta cuprinsă între 16-20 ani, evaluați în vederea serviciul militar. Acest studiu a sugerat relația directă între obezitatea adolescentului și boala renală cronică la adultul tânăr cu vârsta sub 45 ani (1)

Recomandări după eșecul terapiei de primă linie pentru renunțarea la fumat

Eficiența medicamentelor utilizate pentru renunțarea la fumat pare să fie satisfăcătoare, cu toate acestea sunt persoane care nu reușesc renunțarea la fumat după o terapie inițială corectă.

Un plan de management al persoanelor care nu se abțin de la consumul de tutun după farmacoterapia inițială corespunzătoare a fost propus ca urmare a unui studiu dublu-orb, controlat placebo, cu randomizare secvenţială multiplă, rezultatele fiind publicate în cursul lunii mai a acestui an.

Medici celebri în perioada napoleoniană – partea I – Théophile-René Laënnec, inventatorul stetoscopului

Rezumat

Doctorul Théophile-René Laënnec a fost unul dintre cei mai redutabili practicieni din domeniul medical ai perioadei sale: a descoperit alături de Gaspard Laurent Bayle tuberculomul (leziunea inițială a tuberculozei), dar a inventat și stetoscopul, unul dintre cele mai utilizate instrumente în medicina generală, și implicit și în medicina de familie. Astfel, în acest material vom încerca să realizăm o biografie extrem de succintă a celui care a fost Doctorul Théophile-René Laënnec.

Cuvinte cheie: perioadă napoleoniană, medicină, stetoscop, Théophile-René Laënnec

HISTORY OF MEDICINE

MEDICAL PRACTICE

Famous physicians in the Napoleonic Era – part I. Théophile-René Laënnec, inventor of the stethoscope

Abstract

Doctor Théophile-René Laënnec was one of the most esteemed medical practitioners of his time. Alongside Gaspard Laurent Bayle, he discovered tuberculoma (the initial lesion of tuberculosis). Additionally, he invented the stethoscope, one of the most widely used instruments in general medicine, and consequently in family medicine as well. Therefore, in this piece, we will attempt to create a very concise biography of Doctor Théophile-René Laënnec.

Keywords: Napoleonic Era, medicine, stethoscope, Théophile-René LaënnecTop of Form

Vol. 7 – Nr. 1 – Martie 2024

Revista Română de Medicina Familiei Vol 7, Nr 1, Martie 2024 Romanian Journal of Family Medicine Vol 7, No 1, March 2024 EDITORIAL Necesitatea unui consens privind pregătirea și certificarea medicilor de familie pentru POCUS (point-of-care ultrasound) rămâne o provocare Conf. univ. dr. habil. Mira Florea PRACTICA MEDICALĂ UpToDate Pledoarie pentru diagnostic clinic rapid […]

Necesitatea unui consens privind pregătirea și certificarea medicilor de familie pentru POCUS (point-of-care ultrasound) rămâne o provocare

Ultrasonografia la locul de îngrijire (POCUS) este o examinare imagistica utilizată pentru a diagnostica și a ghida procedurile medicale în completarea examenului clinic în diferite specialități: medicina de familie, medicina de urgență, cardiologie, endocrinologie, obstetrica-ginecologie, urologie, etc.

Există diferențe între POCUS și ecografia de diagnostic. POCUS este focusată pe o regiune anatomică limitată și răspunde nevoii de completare rapidă a examenului fizic într-un context clinic dat. Ecografia de diagnostic este o examinare în detaliu, foarte precisă a unei regiuni anatomice, se efectuează de obicei în departamentul de radiologie folosind echipamente complexe, cu tehnologie noua și se finalizează cu un rezultat de examinare complet.

Utilizarea ecografiei la punctul de îngrijire (POCUS) în cabinet și la domiciliul pacienților este în creștere în practica generală, facilitată de dezvoltarea scanerelor cu ultrasunete cu costuri mai reduse și de înaltă calitate (1). Tehnologia în ultrasonografie a evoluat rapid. Sistemele vechi, voluminoase, sunt înlocuite cu cele compacte, unele portabile care oferă imagini ale organelor pacienților în timp real, acolo unde sunt îngrijiți. Ele pot fi pe setate pe un cărucior, o tableta sau purtate manual. Ecografele funcționale pe un laptop cu ajutorul bateriei acestuia sunt ideale pentru unitățile mobile de urgență, zonele rurale și centrele de permanență din medicina de familie.

Noile generații de medici de familie (MF) vor include POCUS în oferta lor de servicii de îngrijire a pacienților după dobândirea competenței în ecografie în timpul formării lor pre- și postuniversitare. POCUS este un instrument util în asistența primară și caracterul non invaziv al acestuia, diagnosticarea mai rapidă, reducerea trimiterilor medicale și reasigurarea psihologică a pacienților sunt aspecte suplimentare care contribuie la valoarea lui diagnostică.

În țările europene, procentul MF care utilizează examenul ecografic variază între 1 și 67% (2). MF din cabinete grupate efectuează ecografii mai des în comparație cu cei din cabinetele individuale pentru că aceștia au achiziționat mai facil echipamentul ecografic. Numărul examinărilor ecografice efectuate de MF variază foarte mult, 49% dintre ei au utilizat POCUS mai puțin frecvent decât săptămânal, 41% cel puțin săptămânal și doar 10% efectuează ecografii zilnic (2).

Ultrasonografia este o examinare imagistică operator-dependentă și este necesară competența pentru a asigura acuratețea diagnosticului (3). POCUS necesită cunoștințe anatomice și clinice, abilități tehnice și capacitatea de a interpreta imagini ecografice. Utilizarea POCUS de către MF fără a dispune de competențele necesare ar putea conduce la rezultate fals pozitive, provocând anxietate inutilă a pacientului și la teste suplimentare redundante. De asemenea, constatările fals negative ar putea determina ignorarea unor diagnostice potențial periculoase.

Obținerea și menținerea competențelor diferitelor modalități și proceduri de scanare a imaginilor în cadrul POCUS necesită pregătire și expunere continuă la condiții clinice relevante. Instruirea și certificarea competentei în ecografie a medicilor de familie în diferite țări este foarte diferită și necesită un consens. În plus, deoarece numărul examinărilor ecografice în asistența primară este mai redus decât în alte specialități medicale, unele tari europene au inclus recertificarea la 5 ani a competentei în ecografie a MF că fiind obligatorie.

Deși numărul MF care utilizează POCUS este în creștere, nu există un consens general cu privire la cunoștințele și abilitățile specifice pe care ei ar trebui să le dobândească pentru a efectua eficient POCUS. În multe țări MF care utilizează POCUS au dobândit cunoștințele și abilitățile prin diferite cursuri non standardizate de predare a ecografiei țintite pe organe și le-au integrat pragmatic în practica de zi cu zi.

În Romania MF pot utiliza POCUS doar după obținerea competentei în ultrasonografie, modul standardizat de 3 luni de instruire, comun cu alte specialități clinice. Această instruire și certificarea competentei în ecografie se pot efectua numai după obținerea specialității medicina de familie. Curriculumul rezidențiatului de medicina de familie include doar 1 luna de instruire nestandardizată în ecografie generală, care nu permite obținerea competenței.

În unele tari au fost dezvoltate standarde de instruire specifice pentru predarea POCUS medicilor de urgență și de terapie intensive și sunt studii care arată nevoia dezvoltării unui curriculum de instruire în POCUS specific pentru MF. Asociația Americană de Medicilor de Familie a publicat un curriculum pentru predarea POCUS rezidenților de medicină de familie în 2018. Nu există însă standarde specifice de pregătire pentru POCUS în practica de MF care au deja specialitatea (4).

Pe lângă lipsa unor opțiuni de instruire specifice în utilizarea POCUS în medicina de familie, există și alte bariere pentru implementarea acesteia în asistența medicală primară. Studiile au identificat, de asemenea, aspectele financiare, constrângerile de timp și recertificarea obligatorie la 5 ani a competenței în ecografie a MF ca și alte două limitări (1,2).

Studiile actuale arată o diversitate considerabilă de opinii care necesită consens pentru stabilirea unui curriculum POCUS specific pentru MF. Sunt necesare cercetări viitoare pentru a identifica barierele și facilitatorii pentru utilizarea POCUS în medicina de familie, pentru a stabili interesul MF pentru ultrasonografie și motivația acestora pentru certificarea competentei în ecografie.

Implementarea rezultatelor acestor studii ar conduce la schimbări privind promovarea și integrarea POCUS în asistența primară și la beneficii pentru pacienți și pentru sistemul de sănătate.

The need for consensus on the training and certification of family physicians for POCUS (point-of-care ultrasound) remains a challenge

Assoc. prof. dr. habil. Mira Florea
Chairman of editorial board of Romanian Journal of Family Medicine

Point-of-care ultrasound (POCUS) is an imaging examination used to diagnose and guide medical procedures in addition to the clinical examination in various specialties: family medicine, emergency medicine, cardiology, endocrinology, obstetrics-gynaecology, urology, etc.There are differences between POCUS and diagnostic ultrasound. POCUS is focused on a limited anatomical region and responds to the need for rapid completion of the physical examination in a given clinical context. Diagnostic ultrasound is a detailed, very precise examination of an anatomical region and is usually performed in the radiology department using complex equipment with new technology, and results in a full exam report.

The use of point-of-care ultrasound (POCUS) is expected to increase in the coming years in general practice, facilitated by the development of lower-cost and high-quality ultrasound scanners (1). Ultrasound technology has evolved rapidly. The old, bulky systems are being replaced by compact ones, some portable, which provide images of the patients’ organs in real time, where they are cared for. They can be cart-based, tablet-based, or hand-carried. Battery-powered laptop ultrasound scanners are ideal for mobile emergency units, rural areas, and family medicine on-call centres.

New generations of family physicians (FPs) may offer POCUS for their patients if they have acquired ultrasound competency during their pre- and post-graduate training. POCUS is a useful tool in primary care and its non-invasiveness, faster diagnosis, reduction in medical referrals, and the psychological reassurance of patients are additional aspects that contribute to its diagnostic value.

Across European countries the percentage of FPs using ultrasound varies between 1 and 67% (2). FPs in group practices perform ultrasounds more often compared to those in individual practices because they have more easily acquired the ultrasound equipment. The number of ultrasound examinations performed by FPs varied greatly, 49% of them used POCUS less frequently than weekly, 41% at least weekly and only 10% performed ultrasounds on a daily basis (2).

Ultrasonography is an operator-dependent imaging examination, which requires competence to ensure diagnostic accuracy (3). POCUS requires anatomical and clinical knowledge, technical skills and the ability to interpret ultrasound images. The use of POCUS by FPs without the necessary skills could lead to false positive results, causing patient anxiety and redundant additional tests. Also, false negative findings could lead to potentially dangerous diagnoses being overlooked.

Acquiring and maintaining competence in various scanning modalities in POCUS and procedures requires training and continuous exposure to relevant clinical conditions. The training and certification of ultrasound competence of FPs varies considerably between countries, which requires a consensus. In addition, since the number of ultrasound examinations in primary care is lower than in other medical specialities, some European countries require re-certification of the ultrasound competence of FPs every 5 years.

Although the number of FPs using POCUS is increasing, there is no general consensus on the specific knowledge and skills they should acquire to effectively perform POCUS. In Romania FPs using POCUS have acquired the skills through not standardized POCUS teaching courses.

In Romania, FPs can use POCUS only after obtaining the competence in ultrasonography, the standardized 3-month training course, common with other clinical specialties. This training and the certification of competence in ultrasound can be carried out only after obtaining the specialty of family medicine. The curriculum of the family medicine residency includes 1 month of non-standardized training in general ultrasound, which does not allow obtaining the competence. There are studies that show the need to develop a specific POCUS training curriculum for FPs (4).

In some countries, specific training standards have been developed for teaching POCUS to emergency and intensive care physicians. The American Association of Family Practice published curriculum guidelines for teaching POCUS to family medicine residents in 2018.

In addition to the lack of specific training options in the use of POCUS in family medicine, there are other barriers to its implementation in primary care. Studies have also identified financial aspects, time constraints and the mandatory re-certification of the ultrasound competence of family doctors every 5 years as the other two limitations (1,2).

Current studies show a considerable diversity of opinions, which requires consensus to establish a specific POCUS curriculum for FPs. Future research is needed to identify barriers and facilitators for POCUS use in family medicine, to establish FPs interest in ultrasonography and their motivation for certification.

Implementation of the results of these studies would lead to changes in the promotion and integration of POCUS in primary care and benefits for patients and the health system.

Conflict de interese: nu există/Conflict of interst:none

Bibliografie/References

Mengel-Jorgensen T, Jensen MB. Variation in the use of point-of-care ultrasound in general practice in various European countries. Results of a survey among experts. Eur J Gen Pract. 2016;22:274–277.
Touhami D, Merlo C, Hohmann J, et al. The use of ultrasound in primary care: longitudinal billing and cross-sectional survey study in Switzerland. BMC Fam Pract. 2020;21:127. Available from: https://doi.org/10.1186/s12875-020-01209-7.
Todsen T, Melchiors J, Charabi B, et al. Competency-based assessment in surgeon-performed head and neck ultrasonography: a validity study. 2018;128:1346–1352.
Homar V, Gale ZK, Lainscak M, Svab I. Knowledge and skills required to perform point-of-care ultrasonography in family practice – a modified Delphi study among family physicians in Slovenia. BMC Fam Pract. 2020;21(1):56. Available from: doi: 10.1186/s12875-020-01130-z. PMID: 32216753; PMCID: PMC7098073.