Managementul incertitudinii medicale în medicina modernă



Medicii se confruntă adesea cu o incertitudine semnificativă în medicina modernă, în ciuda progreselor în tehnologia medicală, mijloacele de diagnostic și in cercetare.

Incertitudinea medicala este intrinsecă practicii clinice deoarece așa cum scria William Osler „Medicina este știința incertitudinii și arta probabilității” și ea afectează atât tinerii medici, cât și clinicienii cu experiență (1).

Progresul medical continuu, complexitatea și, uneori, dificultatea soluționării cazurilor în medicina modernă aduce incertitudine decizională pentru profesioniștii medicali.

Incertitudinea afectează multe domenii de practică: interpretarea constatărilor ambigue dintr-o gamă tot mai mare de investigații de laborator sau cele incidentale la examinările imagistice (CT, RMN), selectarea tratamentului pentru afecțiunile pentru care există mai multe opțiuni, aprecierea prognosticului bolii, navigarea eficienta privind îngrijirea într-un sistem de sănătate complex și decizia etica privind echilibrul dintre dorința pacientului și evitarea riscului mai mare decât beneficiul si contextul de disponibilitate limitata a resurselor. Ea se datorează unor factori diverși: prezentări complexe ale bolii, dovezi limitate sau contradictorii, factori specifici pacientului și opțiuni de tratament în evoluție.

Sursele de incertitudine includ:

– Incertitudinea diagnostică: în ciuda instrumentelor avansate de diagnosticare (imagistica, testele moleculare, etc.), multe boli prezintă simptome suprapuse, ceea ce face ca diagnosticul definitiv să fie dificil.

– Incertitudinea prognostică: predicția progresiei bolii sau a rezultatelor este în mod inerent incertă, în special pentru afecțiunile cronice sau cancerele, unde variația individuală prezinta un rol important.

– Incertitudinea terapeutică: deși dispunem de o varietate de tratamente, uneori ghidurile sunt contradictorii și selecția celei mai bune formule terapeutice pentru un anumit pacient poate fi dificilă.

– Dovezile științifice în evoluție: noi studii și studii pot contesta cunoștințele medicale existente. Medicii trebuie să fie în permanență actualizați, dar uneori dovezile în sine sunt incomplete sau în flux (2,3,4).

Managementul incertitudinii medicale este crucial pentru luarea deciziilor clinice eficiente și pentru îngrijirea pacientului.

Strategiile pentru gestionarea incertitudinii includ:

– Medicină bazată pe dovezi (EBM): medicii folosesc în procesul deciziei diagnostice și terapeutice ghiduri bazate pe dovezi. Cu toate acestea, ei trebuie, să aprecieze aplicabilitatea dovezilor la pacient, recunoscând că este posibil ca ghidurile să nu acopere fiecare scenariu clinic.

– Procesul de luare a deciziilor în comun: implicarea pacienților în decizii permite medicilor să încorporeze valorile pacientului, preferințele și toleranța la risc, mai ales atunci când există mai multe opțiuni de tratament cu rezultate incerte.

– Raționament și experiență clinică: în fața datelor incomplete, medicii cu experiență se bazează pe recunoașterea modelelor de evoluție și intuiția profesională dezvoltate de-a lungul anilor de practică.

– Colaborare multidisciplinară ajuta la reducerea incertitudinii prin împărtășirea cunoștințelor și perspectivelor.

Profesioniștii medicali trebuie să fie capabili să recunoască și să gestioneze incertitudinea în diferitele sale forme, să comunice  incertitudinea pacienților și să o discute deschis si cu colegii lor.

Gestionarea incertitudinii în medicina modernă are mai multe dimensiuni și necesită un echilibru între dovezi științifice, valorile pacientului și judecata clinică. Utilizarea tehnologiei avansate, luarea în comun a deciziilor și educația continuă sunt strategiile cheie pe care medicii le folosesc pentru a gestiona incertitudinea și pentru a oferi îngrijiri de înaltă calitate.

Designul și finanțarea actuală a asistenței medicale favorizează investigațiile și procedurile medicale față de consulturile clinice potențial solicitante cognitiv între clinicieni și pacienți și luarea deciziilor în comun în contextul incertitudinii clinice ireductibile.

Medicii și managerii trebuie să pledeze împreună pentru reforme ale sistemului de îngrijire care să susțină recunoașterea, acceptarea și gestionarea incertitudinii și mijloacele de minimizare a efectelor potențial dăunătoare ale acesteia asupra îngrijirii pacienților și a practicii clinicienilor (5).

(9). Printre subiectele non-clinice preferate pentru EMC viitoare sunt incluse managementul stresului, abilitățile de afaceri, managementul practicilor.


Management of medical uncertainty in modern medicine

Assoc. prof. dr. habil. Mira Florea
Chairman of editorial board of Romanian Journal of Family Medicine

Physicians often face significant uncertainty in modern medicine, despite advances in medical technology, diagnostics, and research.     Medical uncertainty is intrinsic to clinical practice because, as William Osler wrote, „Medicine is the science of uncertainty and the art of probability,” and it affects both young doctors and experienced clinicians (1).

The continuous medical progress, the complexity and, sometimes, the difficulty of solving cases in modern medicine bring decision-making uncertainty for medical professionals.

Uncertainty affects many areas of practice: interpreting ambiguous findings from a growing range of laboratory investigations or those incidental to imaging examinations (CT, MRI), selecting treatment for conditions for which there are several options, assessing disease prognosis, efficient navigation regarding care in a complex health system and the ethical decision regarding the balance between the patient’s desire and the avoidance of risk greater than the benefit and the context of limited availability of resources. It is due to various factors: complex disease presentations, limited or conflicting evidence, patient-specific factors, and evolving treatment options.

The Sources of Uncertainty include:

– Diagnostic Uncertainty: despite advanced diagnostic tools (like imaging, molecular diagnostics, etc.), many diseases present with overlapping symptoms, making definitive diagnosis challenging.

– Prognostic Uncertainty: predicting disease progression or outcomes is inherently uncertain, especially for chronic conditions or cancers, where individual variation plays a large role.

– Therapeutic uncertainty: although there are a variety of treatments, sometimes the guidelines are contradictory and the selection of the best therapeutic formula for a particular patient can be difficult.

– Evolving Evidence: new studies and trials can challenge existing medical knowledge. Physicians must constantly stay updated, but sometimes the evidence itself is incomplete or in flux (2,3,4).

The management of the medical uncertainty is crucial for effective clinical decision-making and patient care.

Strategies for Managing Uncertainty:

– Evidence-Based Medicine (EBM): physicians use evidence-based guidelines in the diagnostic and therapeutic decision-making process. However, they must assess the applicability of the evidence to the patient, recognizing that guidelines may not cover every clinical scenario.

– Shared Decision-Making: Involving patients in decisions allows physicians to incorporate patient values, preferences, and tolerance for risk, especially when multiple treatment options exist with uncertain outcomes.

– Clinical Judgment and Experience: in the face of incomplete data, experienced physicians rely on pattern recognition, and professional intuition developed over years of practice.

– Multidisciplinary Collaboration helps reduce uncertainty by sharing knowledge and perspectives.

Medical professionals must be able to recognize and manage uncertainty in its various forms, communicate uncertainty to patients and discuss   it openly with their colleagues.  Managing uncertainty in modern medicine is multidimensional and requires a balance between scientific evidence, patient values, and clinical judgment. The use of advanced technology, shared decision-making, and continuing education are key strategies that physicians use to manage uncertainty and provide high-quality care.

The current health care design and financing favour medical investigations and procedures over potentially cognitively demanding clinical consultations between physicians and patients and shared decision making in the context of irreducible clinical uncertainty. Physicians and managers must advocate together for care system reforms that support the recognition, acceptance, and management of uncertainty and the means to minimize its potentially harmful effects on patient care and clinician practice (5).

 

   Bibliografie/References

  1. Bean RB, Bean WB. Sir William Osler: aphorisms from his bedside teachings and writings. New York: Henry Schuman;1950.
  2. Kang SK, Berland LL, Mayo‐Smith WW, et al. Navigating uncertainty in the management of incidental findings. J Am Coll Radiol 2019;16:700‐
  3. Haier J, Mayer M, Schaefers J, et al. A pyramid model to describe changing decision making under high uncertainty during the COVID‐19 pandemic. BMJ Global Health 2022; 7: e008854.
  4. Stone L, Olsen A. Illness uncertainty and risk management for people with cancer. Aust J Gen Pract 2022;51:321‐
  5. Scott IA, Doust JA, Keijzers GB, Wallis KA. Coping with uncertainty in clinical practice: a narrative review. Med J Aust. 2023;218(9):418-425. Available from: doi: 10.5694/mja2.51925. Epub 2023 Apr 23. PMID: 37087692.
  6. Scott IA, Doust JA, Keijzers GB, Wallis KA. Coping with uncertainty in clinical practice: a narrative review. Med J Aust. 2023;218(9):418-425. Available from: doi: 10.5694/mja2.51925. Epub 2023 Apr 23. PMID: 37087692.

Mai mult | Read more about Managementul incertitudinii medicale în medicina modernă


Evoluția astmului bronșic la copii, la începutul pandemiei COVID-19: o analiză a percepției parentale folosind metoda chestionarului on-line



Pandemia COVID-19 a avut numeroase efecte asupra sănătății la nivel global, unele prin efecte directe, altele indirecte, cum ar fi cele mediate de dificultățile de acces la sistemul medical (fie în timpul perioadelor de lock-down, sau ulterior, prin lipsa/temporizarea dovezilor de infecție, prin testare PCR), cele de comunicare (infodemie și răspândirea dezinformării, în special în mediul on-line) precum și cele de percepție individuală asupra riscurilor bolii, privite din perspectiva unei semnificative diversități educaționale, culturale, sociale și de caracteristici psiho-emoționale.


Impactul insulelor urbane de căldură asupra sănătății umane



În contextul poluării crescute a aerului atmosferic din ultimele decenii și a schimbărilor climatice, caracterizate prin creșteri ale temperaturii și modificări ale umidității aerului, creșterea vitezei și modificarea direcției vânturilor, creșteri ale concentrației de CO2 și a concentrațiilor particulelor respirabile [PM2,5 și PM10] din aerul atmosferic, zonele urbane au ajuns să fie foarte vulnerabile în contextul apariției efectelor asupra sănătății umane determinate de insulele urbane de căldură (UHI).


Importanța diagnosticului precoce al neoplaziilor în cadrul medicinii de familie



Rezumat

Diagnosticul precoce al cancerului este relaționat cu identificarea pacienților care se adresează medicului de familie cu simptome nespecifice ce ar putea indica prezența unui cancer. Cu cât un cancer este detectat mai devreme, cu atât crește speranța de viață a pacientului, se îmbunătățește calitatea vieții acestuia și se reduc costurile asociate tratamentului și spitalizării. Medicii de familie joacă un rol crucial în prevenirea întârzierilor în stabilirea diagnosticului, deoarece cunosc date importante despre istoricul medical, familial și al factorilor de risc al pacienților aflați pe lista lor.

Cuvinte cheie: asistență medicală primară, simptome atribuite cancerului, diagnostic precoce


MEDICAL PRACTICE 

Narrative review

Importanța diagnosticului precoce al neoplaziilor în cadrul medicinii de familie

Abstract

The early diagnosis of cancer relies on identifying patients, who present symptoms that could indicate the presence of cancer as well as patients, who visit their family doctor with nonspecific symptoms. The earlier a cancer is detected, the greater the patient’s life expectancy, the better their quality of life and lower costs associated with treatment and hospitalization. Family doctors play a crucial role in preventing delays in establishing diagnosis, as they are familiar with the medical history, family background and risk factors specific to the patients on their list.

Keywords: primary care, cancer symptoms, early diagnosis


Mai mult | Read more about Importanța diagnosticului precoce al neoplaziilor în cadrul medicinii de familie


Refluxul gastroesofagian la sugari și copii – algoritm de abordare în practica medicului de familie



Rezumat

Refluxul gastroesofagian la sugari este un motiv de prezentare frecventă în cabinetul medicului de familie. Acesta reprezintă un factor de îngrijorare pentru părinți dar și o provocare pentru medicul de familie în ceea ce privește diagnosticul diferențial, tratamentul și momentul în care pacientul trebuie trimis mai departe spre specialist.

Un reflux gastroesofagian necomplicat se tratează conservator, prin măsuri non-farmacologice, cu răspuns favorabil în marea majoritate a cazurilor. Pentru cazurile refractare se ridică suspiciunea unei intoleranțe la proteina laptelui de vacă, recomandarea fiind de excludere acesteia din dieta mamei, sau înlocuirea formulei de lapte praf cu una intens hidrolizată. Pentru copii mai mari de 12 luni se poate încerca o cură de tratament cu inhibitori ai pompei de protoni pentru 4-8 săptămâni.

Cazurile care nu se rezolvă cu această abordare, precum și cazurile care prezintă semne și simptome de alarmă, vor fi îndrumate spre medicul specialist gastroenterolog pediatru, pentru investigații suplimentare. Gastroscopia și PH-metria sunt utilizate pentru diagnosticul complicațiilor bolii de reflux gastroesofagian.

În urma analizării ghidului EPSGHAN am realizat o schemă de abordare a acestei patologii care poate fi folosită la nivelul cabinetului de medicină de familie, pentru a facilita o abordare unitară a acestei patologii.

Cuvinte cheie: reflux gastroesofagian, algoritm de abordare, medic de familie


MEDICAL PRACTICE 

Management

Gastroesophageal reflux in infants and children – an algorithm approach in family physician practice

Abstract

Gastroesophageal reflux in infants is a common reason for visits to the family doctor’s office. It represents a concern for parents and a challenge for the family doctor in terms of differential diagnosis, treatment, and determining when to refer the patient to a specialist.

Uncomplicated gastroesophageal reflux is treated with non-pharmacological measures, with a favourable response in the vast majority of cases. For refractory cases, there is a suspicion of cow’s milk protein intolerance, and it is recommended to exclude it from the mother’s diet or replace the formula with an extensively hydrolysed one. For children older than 12 months, a 4-8 week course of treatment with proton pump inhibitors can be tried.

Cases that do not resolve with this approach, as well as those presenting alarm signs and symptoms, will be referred to a paediatric gastroenterologist for further investigations. Gastroscopy and pH monitoring are used to diagnose complications of gastroesophageal reflux disease.

Following an analysis of the ESPGHAN guidelines, we have developed an approach scheme for this pathology that can be used at the family doctor’s office to facilitate an equal approach.

Keywords: gastroesophageal reflux, approach algorithm, family doctor


Mai mult | Read more about Refluxul gastroesofagian la sugari și copii – algoritm de abordare în practica medicului de familie


Îngrijirea unui pacient cu stare vegetativă – provocare pentru medicul de familie



Rezumat

Starea vegetativă a unui pacient resuscitat tardiv reprezintă o mare provocare pentru profesioniști. Îngrijirea pe o secție cu paturi implică numeroși profesioniști care asigură măsurile de nursing, mobilizarea pasivă, evaluarea și administrarea tratamentului, efectuarea investigațiilor, evaluarea socială. În momentul în care un pacient cu stare vegetativă este externat spre domiciliu, întreaga responsabilitate cade pe umerii unui singur membru din familie ajutat temporar de alte persoane din familie. Îngrijitorul principal din familie devine o persoană multipotentă care trebuie să suplinească echipa de profesioniști. El are nevoie de coordonare din partea medicului de familie pentru ca îngrijirea pacientului să fie corectă. Medicul de familie este pus mai rar în situația de management al unui pacient cu stare vegetativă acesta fiind un motiv important care impune reactualizarea cunoștințelor privind îngrijirea traheostomei, gastrostomei, leziunilor de decubit, schimbarea și îngrijirea sondei urinare.

Cuvinte cheie: stare vegetativă, îngrijire paliativă, domiciliul pacientului, medic de familie, coordonator


MEDICAL PRACTICE 

Case presentation

Caring for a patient with a vegetative state – a challenge for the family doctor

Abstract

The vegetative state of a late resuscitated patient is a great challenge for professionals. Care provided by palliative units’ teams involves: passive mobilisation, patients’ assessment, management of therapeutic plan, investigations, social and spiritual evaluation.  When a patient with a vegetative state is discharged home, the all of these responsibilities falls on the shoulders of a single person, usually a family, sometimes helped by other people from the family. The primary family caregiver must meet all the requirements of the multidisciplinary palliative care team. The general practitioner should be involved in helping and coordinating the primary caregiver in order to assure a correct and effective outcome. Therefore, the general practitioner, which otherwise is rarely meeting this kind of situations, should update his knowledge about specific requirements: tracheostomy, gastrostomy, decubitus lesions, changing and caring for the urinary probe.

Keywords: vegetative status, palliative care, patient’s home, family doctor, coordinator


Mai mult | Read more about Îngrijirea unui pacient cu stare vegetativă – provocare pentru medicul de familie


Medici celebri în perioada napoleoniană – partea II – Jean-Nicolas Corvisart – Medic-șef al Serviciului de Sănătate al Casei Imperiale Franceze



Rezumat

Jean-Nicolas Corvisart a fost unul dintre cei mai competenți clinicieni ai Perioadei Napoleoniene, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul medicinei Reputatul medic francez a fost și este considerat unul dintre pionierii examinării fizice a pacienților și unul dintre promotorii utilizării stetoscopului, un dispozitiv care a revoluționat complet diagnosticul medical. Totodată, Jean-Nicolas Corvisart a fost și medic-șef al Serviciului de Sănătate al Casei Imperiale Franceze.

Cuvinte cheie: Perioadă Napoleoniană, medicină, Jean-Nicolas Corvisart


HISTORY OF MEDICINE

Famous physicians in the Napoleonic era – part II

Jean-Nicolas Corvisart – the chief physician of the Health Service of the French Imperial Household

Abstract

Jean-Nicolas Corvisart was one of the most competent clinicians of the Napoleonic Era, renowned for his significant contributions to medicine. The esteemed French physician is considered as one of the pioneers of physical examination of patients and a proponent of the use of the stethoscope, a device that completely revolutionized medical diagnosis. Additionally, Jean-Nicolas Corvisart served as the chief physician of the Health Service of the French Imperial Household.

Keywords: Napoleonic Era, medicine, Jean-Nicolas Corvisart


Mai mult | Read more about Medici celebri în perioada napoleoniană – partea II – Jean-Nicolas Corvisart – Medic-șef al Serviciului de Sănătate al Casei Imperiale Franceze