Medicii se confruntă adesea cu o incertitudine semnificativă în medicina modernă, în ciuda progreselor în tehnologia medicală, mijloacele de diagnostic și in cercetare.
Incertitudinea medicala este intrinsecă practicii clinice deoarece așa cum scria William Osler „Medicina este știința incertitudinii și arta probabilității” și ea afectează atât tinerii medici, cât și clinicienii cu experiență (1).
Progresul medical continuu, complexitatea și, uneori, dificultatea soluționării cazurilor în medicina modernă aduce incertitudine decizională pentru profesioniștii medicali.
Incertitudinea afectează multe domenii de practică: interpretarea constatărilor ambigue dintr-o gamă tot mai mare de investigații de laborator sau cele incidentale la examinările imagistice (CT, RMN), selectarea tratamentului pentru afecțiunile pentru care există mai multe opțiuni, aprecierea prognosticului bolii, navigarea eficienta privind îngrijirea într-un sistem de sănătate complex și decizia etica privind echilibrul dintre dorința pacientului și evitarea riscului mai mare decât beneficiul si contextul de disponibilitate limitata a resurselor. Ea se datorează unor factori diverși: prezentări complexe ale bolii, dovezi limitate sau contradictorii, factori specifici pacientului și opțiuni de tratament în evoluție.
Sursele de incertitudine includ:
– Incertitudinea diagnostică: în ciuda instrumentelor avansate de diagnosticare (imagistica, testele moleculare, etc.), multe boli prezintă simptome suprapuse, ceea ce face ca diagnosticul definitiv să fie dificil.
– Incertitudinea prognostică: predicția progresiei bolii sau a rezultatelor este în mod inerent incertă, în special pentru afecțiunile cronice sau cancerele, unde variația individuală prezinta un rol important.
– Incertitudinea terapeutică: deși dispunem de o varietate de tratamente, uneori ghidurile sunt contradictorii și selecția celei mai bune formule terapeutice pentru un anumit pacient poate fi dificilă.
– Dovezile științifice în evoluție: noi studii și studii pot contesta cunoștințele medicale existente. Medicii trebuie să fie în permanență actualizați, dar uneori dovezile în sine sunt incomplete sau în flux (2,3,4).
Managementul incertitudinii medicale este crucial pentru luarea deciziilor clinice eficiente și pentru îngrijirea pacientului.
Strategiile pentru gestionarea incertitudinii includ:
– Medicină bazată pe dovezi (EBM): medicii folosesc în procesul deciziei diagnostice și terapeutice ghiduri bazate pe dovezi. Cu toate acestea, ei trebuie, să aprecieze aplicabilitatea dovezilor la pacient, recunoscând că este posibil ca ghidurile să nu acopere fiecare scenariu clinic.
– Procesul de luare a deciziilor în comun: implicarea pacienților în decizii permite medicilor să încorporeze valorile pacientului, preferințele și toleranța la risc, mai ales atunci când există mai multe opțiuni de tratament cu rezultate incerte.
– Raționament și experiență clinică: în fața datelor incomplete, medicii cu experiență se bazează pe recunoașterea modelelor de evoluție și intuiția profesională dezvoltate de-a lungul anilor de practică.
– Colaborare multidisciplinară ajuta la reducerea incertitudinii prin împărtășirea cunoștințelor și perspectivelor.
Profesioniștii medicali trebuie să fie capabili să recunoască și să gestioneze incertitudinea în diferitele sale forme, să comunice incertitudinea pacienților și să o discute deschis si cu colegii lor.
Gestionarea incertitudinii în medicina modernă are mai multe dimensiuni și necesită un echilibru între dovezi științifice, valorile pacientului și judecata clinică. Utilizarea tehnologiei avansate, luarea în comun a deciziilor și educația continuă sunt strategiile cheie pe care medicii le folosesc pentru a gestiona incertitudinea și pentru a oferi îngrijiri de înaltă calitate.
Designul și finanțarea actuală a asistenței medicale favorizează investigațiile și procedurile medicale față de consulturile clinice potențial solicitante cognitiv între clinicieni și pacienți și luarea deciziilor în comun în contextul incertitudinii clinice ireductibile.
Medicii și managerii trebuie să pledeze împreună pentru reforme ale sistemului de îngrijire care să susțină recunoașterea, acceptarea și gestionarea incertitudinii și mijloacele de minimizare a efectelor potențial dăunătoare ale acesteia asupra îngrijirii pacienților și a practicii clinicienilor (5).
(9). Printre subiectele non-clinice preferate pentru EMC viitoare sunt incluse managementul stresului, abilitățile de afaceri, managementul practicilor.
Management of medical uncertainty in modern medicine
Assoc. prof. dr. habil. Mira Florea
Chairman of editorial board of Romanian Journal of Family Medicine
Physicians often face significant uncertainty in modern medicine, despite advances in medical technology, diagnostics, and research. Medical uncertainty is intrinsic to clinical practice because, as William Osler wrote, „Medicine is the science of uncertainty and the art of probability,” and it affects both young doctors and experienced clinicians (1).
The continuous medical progress, the complexity and, sometimes, the difficulty of solving cases in modern medicine bring decision-making uncertainty for medical professionals.
Uncertainty affects many areas of practice: interpreting ambiguous findings from a growing range of laboratory investigations or those incidental to imaging examinations (CT, MRI), selecting treatment for conditions for which there are several options, assessing disease prognosis, efficient navigation regarding care in a complex health system and the ethical decision regarding the balance between the patient’s desire and the avoidance of risk greater than the benefit and the context of limited availability of resources. It is due to various factors: complex disease presentations, limited or conflicting evidence, patient-specific factors, and evolving treatment options.
The Sources of Uncertainty include:
– Diagnostic Uncertainty: despite advanced diagnostic tools (like imaging, molecular diagnostics, etc.), many diseases present with overlapping symptoms, making definitive diagnosis challenging.
– Prognostic Uncertainty: predicting disease progression or outcomes is inherently uncertain, especially for chronic conditions or cancers, where individual variation plays a large role.
– Therapeutic uncertainty: although there are a variety of treatments, sometimes the guidelines are contradictory and the selection of the best therapeutic formula for a particular patient can be difficult.
– Evolving Evidence: new studies and trials can challenge existing medical knowledge. Physicians must constantly stay updated, but sometimes the evidence itself is incomplete or in flux (2,3,4).
The management of the medical uncertainty is crucial for effective clinical decision-making and patient care.
Strategies for Managing Uncertainty:
– Evidence-Based Medicine (EBM): physicians use evidence-based guidelines in the diagnostic and therapeutic decision-making process. However, they must assess the applicability of the evidence to the patient, recognizing that guidelines may not cover every clinical scenario.
– Shared Decision-Making: Involving patients in decisions allows physicians to incorporate patient values, preferences, and tolerance for risk, especially when multiple treatment options exist with uncertain outcomes.
– Clinical Judgment and Experience: in the face of incomplete data, experienced physicians rely on pattern recognition, and professional intuition developed over years of practice.
– Multidisciplinary Collaboration helps reduce uncertainty by sharing knowledge and perspectives.
Medical professionals must be able to recognize and manage uncertainty in its various forms, communicate uncertainty to patients and discuss it openly with their colleagues. Managing uncertainty in modern medicine is multidimensional and requires a balance between scientific evidence, patient values, and clinical judgment. The use of advanced technology, shared decision-making, and continuing education are key strategies that physicians use to manage uncertainty and provide high-quality care.
The current health care design and financing favour medical investigations and procedures over potentially cognitively demanding clinical consultations between physicians and patients and shared decision making in the context of irreducible clinical uncertainty. Physicians and managers must advocate together for care system reforms that support the recognition, acceptance, and management of uncertainty and the means to minimize its potentially harmful effects on patient care and clinician practice (5).
Bibliografie/References
- Bean RB, Bean WB. Sir William Osler: aphorisms from his bedside teachings and writings. New York: Henry Schuman;1950.
- Kang SK, Berland LL, Mayo‐Smith WW, et al. Navigating uncertainty in the management of incidental findings. J Am Coll Radiol 2019;16:700‐
- Haier J, Mayer M, Schaefers J, et al. A pyramid model to describe changing decision making under high uncertainty during the COVID‐19 pandemic. BMJ Global Health 2022; 7: e008854.
- Stone L, Olsen A. Illness uncertainty and risk management for people with cancer. Aust J Gen Pract 2022;51:321‐
- Scott IA, Doust JA, Keijzers GB, Wallis KA. Coping with uncertainty in clinical practice: a narrative review. Med J Aust. 2023;218(9):418-425. Available from: doi: 10.5694/mja2.51925. Epub 2023 Apr 23. PMID: 37087692.
- Scott IA, Doust JA, Keijzers GB, Wallis KA. Coping with uncertainty in clinical practice: a narrative review. Med J Aust. 2023;218(9):418-425. Available from: doi: 10.5694/mja2.51925. Epub 2023 Apr 23. PMID: 37087692.
Mai mult | Read more about Managementul incertitudinii medicale în medicina modernă …