Prejudiciile evitabile asociate asistenței medicale sunt o problemă a sistemelor de sănătate recunoscută la nivel internațional. Cercetările privind siguranța pacienților s-au concentrat mai mult pe mediile de îngrijire din spital si aceasta a condus la o mai mare conștientizare a frecvenței și cauzelor erorilor asociate îngrijirii medicale.
Cercetarea privind siguranța pacienților în asistența primară a fost mai lentă, deși profilul siguranței pacientului în asistența primară a furnizat in 2012 o platformă a Grupului de experți al OMS, “Safer Primary Care” catalizată de apelul Fundației Naționale pentru Siguranța Pacienților din SUA de a privi „dincolo de spitale, la întregul continuum de îngrijire” și de evaluarea Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică a poverii economice a îngrijirii primare și ambulatorie nesigure (1,2).
Experții mondiali ai Comisiei tehnice a OMS pentru asistență primară mai sigură au explorat baza de dovezi existente pentru siguranța asistenței medicale primare si au evidențiat că există lacune majore în dovezi și ca sunt necesare studii epidemiologice de înaltă calitate pentru a stabili povara îngrijirii primare nesigure (3). Incidentele de siguranță a pacienților din asistența medicală din spitale este mai vizibilă, dar având în vedere volumul mare de consultații ale pacienților care au loc în asistența medicală primară, potențialul impact al prejudiciului nu poate fi ignorat.
Spre deosebire de serviciile medicale furnizate in spitale, siguranța pacienților are caracteristici speciale în asistența medicală primară. Ele se referă la caracteristicile pacienților, relația lor cu profesioniștii medicali, incertitudinea diagnosticului, managementul prescrierilor la recomandarea unui număr mare de specialiști (polifarmacia), potențialul de „supraîncărcare cu informații”, diversitatea tipurilor de incidente și o cultură organizațională în schimbare continuă (4).
Tipurile de erori medicale sau probleme legate de siguranța pacienților găsite în asistența primară au fost relaționate cu lacunele de cunoștințe ale practicienilor sau „erori de proces” care decurg din abilități de comunicare, abilități clinice sau factori administrativi „de cabinet medical” (5).
Într-un studiu britanic publicat în 2021, au fost identificate cele mai frecvente trei tipuri de incidente legate de siguranța pacienților în asistența medicală primară: problemele de diagnostic au reprezentat 60,8% din incidente, urmate de probleme de prescripție 25,7% și trimiteri întârziate 10,8%. În marea majoritate a cazurilor, 79,7%, prejudiciul semnificativ ar fi putut fi identificat mai devreme sau prevenit dacă medicul de familie ar fi luat măsuri bazate pe ghiduri și protocoale terapeutice bazate pe dovezi (6).
Până în 2016, nu exista un sistem universal agreat pentru clasificarea severității vătămării în incidentele legate de siguranța pacienților în asistența primară și aceasta a făcut foarte dificilă compararea validă a datelor relevante din diferite țări (7).
Clasificarea internațională pentru siguranța pacienților a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) măsoară durata simptomelor, severitatea simptomelor și/sau nivelul de intervenție necesar pentru a gestiona prejudiciul. A fost dezvoltat un nou sistem bazat pe Clasificarea internațională a OMS pentru siguranța pacienților care ia în considerare nu numai spitalizarea și stresul psihologic, ci și așa-numitele neajunsuri și rezultate incerte. Acest lucru are potențialul de a fi aplicat la nivel internațional, în îngrijirea primară, pentru a îmbunătăți atât detectarea, cât și prevenirea incidentelor care provoacă prejudiciu pacienților (8).
Încrederea în siguranța în îngrijirea primară include, de asemenea, compasiune, comunicare și competență. În mod ideal, comunicarea ar trebui să fie un schimb de informații centrat pe pacient între pacienți, familii și alți specialiști medicali. Acest lucru ar trebui să abordeze probleme dincolo de acuratețea listelor de medicamente sau a informațiilor despre tratament, pentru a se alinia la obiectivele și preferințele pacienților și pentru a asigura furnizarea de informații clare și suficiente și accesul în timp util pentru nevoile de comunicare ale pacienților.
Dezvoltarea modelelor de îngrijire primară ar trebui să ia în considerare includerea acestor perspective pentru a îmbunătăți siguranța îngrijirii în practica medicală generală.
EDITORIAL
The awareness and prevention of patient safety incidents in primary care
Avoidable healthcare-associated harm is an internationally recognized issue of healthcare systems. Patient safety research has focused more on hospital care environments, and this has led to greater awareness of the frequency and causes of errors associated with medical care.
Patient safety research in primary care has been slower although the profile of patient safety in primary care was provided in 2012 a platform by the WHO’s Safer Primary Care Expert Group and catalyzed more recently by the US National Patient Safety Foundation’s call to look ‘beyond hospitals to the full care continuum’ and the OECD’s assessment of the economic burden of unsafe primary and ambulatory care (1,2).
Global experts from the WHO Technical Commission on Safer Primary Care explored the existing evidence base for the safety of primary care and highlighted that major evidence gaps exist and that high-quality epidemiological studies are needed to establish the burden of unsafe primary care (3). Patient safety incidents in hospital healthcare are more visible but given the high volume of patient consultations that take place in primary healthcare, the potential impact of harm cannot be ignored.
Unlike medical services provided in hospitals, patient safety has special characteristics in primary healthcare. They refer to the patient characteristics, relationships between health-care professionals and patients, uncertainty of the diagnosis, the management of multiple prescriptions on the recommendation of a large number of specialists (polypharmacy), the potential for „information overload”, wide diversity in the types of incidents and a continuously changing organizational culture (4).
The types of medical errors or patient safety issues found in primary care have been related to knowledge gaps in health care practitioners or “process errors” arising from communicative, clinical skills or administrative factors, “office processes” (5).
In a British study published in 2021, the three most common types of patient safety incidents in primary care were identified: diagnostic problems accounted for 60.8% of incidents, followed by prescription problems 25.7% and delayed referrals 10.8%. In the vast majority of cases, i.e. 79.7% the significant harm could have been identified earlier or prevented if the family physician had taken action based on guidelines and evidence-based therapeutic protocols (6).
Until 2016, there was no universally agreed system for classifying the severity of injury in patient safety incidents in primary care and this made it very difficult to validly compare relevant data from different countries (7).
The WHO’s International Patient Safety Classification measures the duration of symptoms, the severity of symptoms and/or the level of intervention required to manage the injury. A new system was developed based on the WHO Classification, which takes into account not only hospitalization and psychological stress, but also so-called shortcomings and uncertain outcomes. This has the potential to be applied internationally in primary care to improve both the detection and prevention of incidents of patient harm (8).
Confidence in safety in primary care also includes compassion, communication and competence. Ideally, communication should be a patient-centered exchange of information between patients, families, and other medical specialists. This should address issues beyond the accuracy of medication lists or treatment information, to align with patients’ goals and preferences, and to ensure the provision of clear and sufficient information and timely access for patients’ communication needs.
The development of primary care models should consider incorporating these perspectives to improve safety of care in general practice.
Bibliografie/References
- World Health Organization . Safer primary care-A global challenge. Geneva: WHO;2012.
- Panesar SS, deSilva D, Carson-Stevens A et al. How safe is primary care? A systematic review. BMJ Qual Saf2016;25:544–53. Available from: doi: 10.1136/bmjqs-2015-004178.
- Cresswell KM, Panesar SS, Salvilla SA et al. Global research priorities to better understand the burden of iatrogenic harm in primary care: an international Delphi exercise. PLoS Med2013;10:e1001554. Available from: doi: 10.1371/journal.pmed.1001554.
- Wilson T, Sheikh A. Enhancing public safety in primary care. 2002;324(7337):584-7. Available from: doi: 10.1136/bmj.324.7337.584. PMID: 11884325; PMCID: PMC78998.
- Dovey SM, Meyers DS, Phillips RL, Green LA, Fryer GE, et al. A preliminary taxonomy of medical errors in family practice. Quality and Safety in Health Care2002;11:233–238.
- Avery AJ, Sheehan C, Bell B, Armstrong S, Ashcroft DM, Boyd MJ et al. Incidence, nature and causes of avoidable significant harm in primary care in England: retrospective case note review. BMJ Qual Saf. 2021;30(12):961-976. Available from: doi: 10.1136/bmjqs-2020-011405. Epub 2020 Nov 10. PMID: 33172907; PMCID: PMC8606464.
- Panesar SS, deSilva D, Carson-Stevens A, Cresswell KM, Salvilla SA, Slight SP et al. How safe is primary care? A systematic review. BMJ Qual Saf. 2016;25(7):544-53. Available from: doi: 10.1136/bmjqs-2015-004178.
- Cooper J, Williams H, Hibbert P, Edwards A, Butt A, Wood F et al. Classification of patient-safety incidents in primary care. Bull World Health Organ. 2018;96(7):498-505. Available from: doi: 10.2471/BLT.17.199802. Epub 2018 Apr 23. PMID: 29962552; PMCID: PMC6022620.