Managementul bolii de focar amigdalian



Episoade repetate de infecții amigdaliene pot duce la apariția bolii amigdaliene de focar, o patologie inflamatorie nesupurativă, ce afectează și alte organe cu excepția amigdalelor palatine, ce se manifestă după infecții faringiene cu streptococ beta-hemolitic de grup A. Fără tratament adecvat pot apărea complicații importante cardiac și renale.


De la Alma Ata la Astana



Medicina de familie/medicina generală (MF/MG), cea mai veche specialitate medicală, nu a avut până în urmă cu jumătate de secol nici o definiție și nici nu au existat curicule de formare sau cercetare specifică. Declarația de la Alma Ata din 1978 a avut o influența substanțială asupra dezvoltării conceptelor și educației inititale și continue în […]


Sindromul de burnout



Burn-out este un termen psihologic introdus de Herbert Freudenberger în 1974, se presupune că pornind de la titlul unui roman de Graham Greene, „A Burnt-Out Case”.

Burn-out este un sindrom de epuizare emoţională, depersonalizare şi reducere a împlinirii profesionale care apare la indivizii care lucrează cu oamenii, în care persoana afectată devine cinică faţă de valoarea ocupaţiei sale şi se îndoieşte în legătură cu capacitatea proprie de a performa (Maslach, 1996).


Aspecte particulare ale afectării interstițiale pulmonare difuze la copil



Boli interstițiale pulmonare difuze la copil (Interstitial Lung Disease- ILD) reprezintă un grup heterogen de afecțiuni caracterizate prin modificări histologice ale structurilor alveolare, predominând alveolita, remodelarea tisulară, fibroză sau o combinație a acestora Există numeroase sinonime pentru diferitele entități. Frecvența lor este crescută în primii 2 ani de viață (48%), incidența (1,32 cazuri noi/1 milion de copii) și prevalența (3,6/1 milion de copii) fiind mult reduse versus ILD la adult, care sunt mai frecvent diagnosticate (30% din bolile pulmonare cronice).


Particularități terapeutice în boala renală cronică la pacienții vârstnici



Vârsta este asociată cu scăderea ratei de filtrare glomerulară (RFG) și de asemenea cu scăderea creatininei serice ca urmare a pierderii masei muscular prin apariția sarcopeniei, a reducerii activității fizice și a malnutritiei, frecvent întâlnite la vârstnici. Determinarea RFG real în practica clinică, ca utilizare de rutină, este dificil de realizat. O rată de filtrare glomerulară redusă este asociată cu risc crescut de apariție a reacțiilor adverse la medicamentele hidrosolubile și a celor cu eliminare renală după metabolizare hepatică, chiar și atunci când nivelul seric al creatininei este în limitele normale.


Are medicul de familie nevoie de echipă?



Echipa, un grup de oameni uniți printr-un scop comun, pentru atingerea căruia lucrează împreună, este o structură de grup esențială pentru buna funcționare a proceselor dintr-o societate. Un sistem de sănătate coerent, funcțional și performant se datorează în mare măsură calității și cooperării membrilor din echipe de la toate nivele asistenței medicale, începând de la […]


Antivaccinismul și efectul Dunning-Kruger



Printre marile realizări în medicină și societate sunt descoperirea și aplicarea vaccinurilor, care au avut ca efect prelungirea speranței de viață cu aproximativ 30 de ani mai mult față de acum un secol. Dar, odată cu circulația nestingherită pe internet a informațiilor – uneori de calitate îndoielnică -, s-a intensificat curentul antivaccinist ceea ce a […]


Opțiuni terapeutice la pacienții cu diabet zaharat și boală cronică de rinichi avansată



Diabetul zaharat de tip 2 reprezintă una din cauzele principale de boală cronică de rinichi. Opţiunile terapeutice pentru tratamentul diabetului la pacienţii cu boală cronică de rinichi sunt limitate din cauza reducerii ratei de filtrare glomerulară şi consecutiv a riscurilor date de asocierea agenţilor antidiabetici.

Această lucrare prezintă aspecte ale managementului terapeutic al unei paciente cu diabet zaharat de tip 2 şi boală cronică de rinichi la care antidiabeticele orale nu mai reprezentau o opţiune şi care după iniţierea insulino-terapiei şi a schimbării stilului de viaţa şi-a îmbunătăţit în mod semnificativ parametrii metabolici.


Vârsta optimă de pesionare la medici



Experții în planificarea forței de muncă confirmă o nouă tendință, numărul medicilor care se pensionează este în fiecare an mai mare decât al celor care își încep cariera și ar trebui să le ia locul.

În general, medicii ies la pensie mai târziu decât alte categorii profesionale, frecvent după vârsta de 65 de ani. Vârsta de pensionare a crescut în continuu din 2004 și din studii reiese că media este de 68 de ani la femei și 70 de ani la bărbați. Medicii sunt activi timp de 35 de ani de la terminarea studiilor care pot dura și peste 10 ani socotiți de la începutul facultății.


Chirurgie – Clasificarea plăgilor



Odată cu creşterea speranţei de viaţă, a numărului diabeticilor, a prevalenţei obezităţii, a mobiltăţii persoanelor şi a numărului afecţiunilor cronice care afectează pacienţii medicului de familie, acesta este pus în faţa unui număr mare de plăgi, de etiologie extrem de variată pe care trebuie să le trateze şi să ştie să le adreseze specialităţilor care se ocupă de fiecare în parte, fiind în centrul echipei care tratează pacientul.