Sindromul de burnout

Burn-out este un termen psihologic introdus de Herbert Freudenberger în 1974, se presupune că pornind de la titlul unui roman de Graham Greene, „A Burnt-Out Case”.

Burn-out este un sindrom de epuizare emoţională, depersonalizare şi reducere a împlinirii profesionale care apare la indivizii care lucrează cu oamenii, în care persoana afectată devine cinică faţă de valoarea ocupaţiei sale şi se îndoieşte în legătură cu capacitatea proprie de a performa (Maslach, 1996).

Deşi sindromul de epuizare (sau de burn-out) tinde sa devină un fenomen global, el este considerat doar în unele ţări un diagnostic medical, în timp ce în altele este văzut ca o problemă ne-medicală, socială sau la graniţa cu psihiatria.

La medici sindromul de burnout a fost corelat cu scăderea calităţii actului medical, un număr crescut de erori medicale, un nivel scăzut de a exprima empatie. Consecințele includ scăderea capacității de concentrare, accidente rutiere, probleme de sănătate, conflicte familiale și chiar tendințe suicidare

Medicii de familie raportează nivele alarmante de stress profesional și personal. La stressul profesional se adaugă cel legat de managementul cabinetului, o activitate ar trebui delegată către un profesionist, deşi medicul însuşi ar trebui să înţeleagă afacerea pe care o deţine.

Acestui fenomen i-au acordat atenţia cuvenită două persoane de excepţie, medici de familie, Valeria Herdea şi Ileana Brânză, iniţiatoarele unor campanii de informare a populaţiei, conducătoare ale unei asociaţii profesionale de o importanţă excepţională: Asociaţia Română de Educaţie Pediatrică a Medicilor de Familie – AREPMF. Ele au publicat în acest an Sindromul de burnout, o carte-eveniment, care se adresează în primul rând profesioniștilor din domeniul medical, dar nu numai.

Astfel, lucrarea prezintă şi o abordare clinică aplicată, analizează cauzele şi manifestările sindromului de burnout ocupaţional în sistemul medical şi propune multiple variante de prevenţie şi de terapie.

Autoarele propun anumite strategii pe care o persoană supusă la un stres intens, continuu şi prelungit în perioade lungi de timp le poate adopta, din mers, dacă este dispusă să-şi recunoască problema şi să schimbe ceea ce depinde de ea:

–  Autoconştientizarea,

– Reprioritizarea activităţilor şi managementul timpului,

– Schimbarea stilului de viaţă.

Cartea de faţă răspunde la mai multe întrebări legate de cauzele şi manifestările acestui sindrom al lumii moderne. Iar una dintre ele se referă la dilema „Este de vină doar sistemul, sau şi individul are partea lui de contribuţie la propria lui uzură?’’, cum sublinia în prefată distinsul Prof. univ. dr. Dumitru Borţun.

Vezi PDF | See PDF

RevMedFam Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *