După o scădere usoară în 2019, mortalitatea infantilă din România continuă să fie cea mai ridicată din Europa: 6,5 la 1000 de nașteri, diferentă foarte mare între urban și rural (60-70% mai ridicată fată de mediul urban), rata mortalității 0-4 ani de două ori mai mare decât media de la nivelul Uniunii Europene. Paradoxal, susțin ONG-urile, resursele financiare alocate, PIB-ul la nivel de locuitor, sunt la același nivel că în alte țări din zonă, și cu toate astea, mortalitatea infantilă este dublă sau triplă.
Cine ar trebui să se ocupe de monitorizare și prevenție la copil și ce modele de organizare și funcționare a unor astfel de servicii există în alte tări din UE? Un model de succes este cel din Țările de Jos unde îngrjirea copiilor se reflectă în indicatorii de sănătate, printre cei mai buni din lume.
”Cabinetul de consultații pentru copii (CCC)’’, o instituție tipic olandeză este în mare parte responsabilă de succesul serviciilor de puericultură (screening periodic, educație), a progamului național de vaccinări și a îngrijirii medicale de bază pentru copii de 0-4 ani.
În jurul anului 1900 mortalitatea infantilă în Țările de Jos era de 20% principalele a cauze fiind sărăcia, subnutriția, infecțiile și deshidratarea. Din dorința de a contribui la îmbunătățirea stării de sănătate a copiilor din medii sociale defavorizate, medicul pediatru BPB Plantenga înființează în 1901 în Haga primul cabinet de consultații pentru copii (1). El s-a inspirat de la dispensarele de copii apărute deja în Franța și a unit cele două moduri de abordare folosite de fondatori la organizarea și funcționarea lor. Primul se referea la stimularea alăptării la sân, igiena și monitorizarea creșterii copilului și a fost promovat de obstetricianul și pediatrul Pierre-Constant Budin (1846-1907), considerat fondatorul medicinii perinatale moderne. Al doilea mod de abordare, inițiat de pediatrul Léon-Adolphe Dufour (1856-1928) fondatorul conceptului ‘’La goute du lait’’, considera ca este la fel de important pentru îmbunătățirea stării de sănătate a copilului, și distribuirea gratuit de lapte și lapte îmbunătățit preparat în bucătarii special amenajate în dispensarele de copii. Astfel, viziunea doctorului Plantenga a fost replicată și în toată țara au apărut CCC cu sprijinul organizațiilor nonguvernamentale, a inițiativelor particulare ale notabilităților locale și a donațiilor din partea familiilor din comunitate. Serviciile oferite părinților nu s-au rezumat numai la aspect legate de puericultură, s-au extins cu acvitivitati de prevenție (vaccinări, screening-uri, profilaxia rahitismului) și cursuri de educare a mamelor, a părinților.
La început personalul era format din asistenții medicali coordonați de un medic pediatru. Dar, odată cu dezvoltarea specialității pediatrie și reticentă medicilor de familie de a se implica fără a fi remunerați corespunzător, medicii care au acordat asistență în CCC au fost în majoritate femei. Un timp au fost așa numitele ‘’mevrouwartsen’’, medici femei care preferau să lucreze part-time în timpul efectuării studiilor medicale. Din 1980 finanțarea CCC a fost preluată și reglementată de stat, s-au stabilit criterii de calitate și standarde pentru îngrijirea și monotorizarea sănătății copiilor 0-4 ani, iar medicii care lucrează în aceste cabinete trebuie să urmeze cursuri de specialitate. Introducerea în 1953 a Programului Național de Vaccinare, a adăugat încă un serviciu important și valoros, vaccinarea copiilor, până atunci efectuată de medicii de familie.
În prezent în Țările de Jos sunt în jur de 174 de instituții care se ocupă de sănătatea și monitorizarea copiilor, dintre care aproape 70 de CCC răspândite pe tot cuprinsul tări. Imediat după naștere și înregistrarea copilului la primărie, un funcționar de la CCC ia legătură cu părintii și înscrie copilul în programele de screening, controale periodice și vaccinare. Deși părintii nu sunt obligați să meargă cu copii la aceste cabinete și nici să îi vaccineze, adresabilitatea la CCC este foarte mare, >98%. Serviciile oferite de CCC sunt stabilite prin lege și sunt gratuite inclusiv pentru copii persoanelor neasigurate medical sau fără permis de ședere în tară. Dacă la nivelul CCC nu pot fi acordate serviciile de care copilul are nevoie, el este trimis, după caz, la medicul de familie sau la alți specialiști sau alte instituții medicale.
De mai bine de 100 de ani de la înființare, ‘’Cabinetele de consultații pentru copii’’ au contribuit, cu costuri reduse, la menținerea stării de sănătate a populației neerlandeze. Această ‘’instituție’’ medico-socială, care oferă pe lângă prevenție și diagnostic precoce atât al afecțiunilor somatice cât și celor psihice și tulburărilor de comportament la copil, se dezvoltă și se adaptează continuu nevoilor societății în general și a comunităților locale, în special.
Bibliografie
de Pree-Geerlings, de Pree IMN, Bulk-Bunschoten AMW. 1901-2001: 100 jaar artsen op het consultatiebureau voor zuigelingen en peuters. Ned Tijdschr Geneeskd 2001;22;145(51).
