Dezvoltarea profesională și la nivel de organizații în asistența medicală primară se află de mai mulți ani într-un proces de stagnare. Specialitatea medicină de familie, despre care se spune că formează baza oricărui sistem de asigurări de sănătate bine organizat, suferă din cauza pierderii de imagine și a încrederii populației în valențele ei.
Privatizarea rapidă prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate a schimbat radical situația medicilor de familie care peste noapte s-au trasformat din simpli angajați la stat, administratori ai propriilor activităti independente care își încasa salariului de la un spital fată de care era arondat, în angajatori și plătitori de salarii pentru personalul care va lucra alături de ei în cabinete medicale (individuale) (CMI). Fărâmițarea fostelor dispensare a dus la înființarea de mii de CMI-uri, entități concepute a fi funcțional independente dar, în fapt, izolate și dependente de finațarea primită de la Casele de asigurări și de abilitățile manageriale ale medicului de familie. Preocupați zilnic cu probleme legate de raportarea serviciilor și funcționare SUI, finanțare, birocrație și protocoale care le îngrădesc libertatea profesională, medicii de familie au puțin timp pentru a se gândi împreună la un viitor al specialității. Locul unde trebuie să se stabilească politicile de sănătate, Ministerul Sănătății, are încă nerezolvate probleme de personal și de administrare. Numărul de experți este în scădere, lipsesc funcționari cu viziune și competențe pe diverse domenii și nu există un sistem corect de adunare a informațiilor din tot sistemul medical, datele actuale nefiind științific obținute. De aceea lipsesc informațiile actualizate și bazate pe dovezi științifice de la toate nivelele asistenței medicale, inclusiv de la nivelul asistenței medicale primare. Fără astfel de date nu se poate elabora nicio politică sanitară aproape de realitate, adaptată deopotrivă nevoilor populației și profesioniștilor din sănătate.
În acest context, de la bază și până la vârful piramidei, toată lumea vorbește de ani de zile despre nevoia de schimbare, de mentalități, de viziune, de abordare a problemelor din sistemul de sănătate și implicit din asistentă medicală primară. Se spune că pentru a provocă o schimbare este nevoie să se strangă o masă critică care să declanșeze o implozie și să răspândească o idee sau un comportament apărut într-un grup restrâns care a încercat să rezolve o problemă și a găsit Soluția.
Sud-africanului Lyall Watson (1939 – 2008), botanist, biolog, zoolog, etnolog, interesat de fenomenele paranormale din natură, îi este atribuit descrierea unui fenomen comportamental intitulat ‘’efectul celei de-a 100-a maimuțe’’. În cartea intitulată Lifetide, apărută în 1979, este descrisă povestea maimuțelor japoneze, Macaca fuscata, al căror comportament a fost studiat timp de câțiva zeci de ani. În acest scop, la începutul anilor ‘’50, cercetătorii japonezi au aruncat cartofi dulci și grâu pe o plajă din insula Kosima. Se pare că maimuțelor le-au plăcut cartofii dulci dar nu s-au înghesuit să îi consume deoarece erau murdări de nisip. Dar, după un timp, cercetătorii au observat că o femelă tânără a găsit calea de a rezolva problemă prin spălarea cartofilor într-un izvor din apropiere. Maimuța cea tânără a invătat-o pe mamă ei acest truc și apoi pe prietenele ei de joacă, care le-au învățat pe mamele lor. În decurs de câțiva ani s-a format un grup de maimuțe care spăla cartofii, dar altele continuau să-i mănânce murdari de nisip. Fenomenul s-a generalizat la întreaga colonie în toamna lui 1958, după ce într-o dimineață ce de-a 100-a maimuță, a învățat să spele mai întîi cartofii și apoi să îi mănânce. Fără a exista nici un fel de contact direct cu maimuțe din alte colonii, obiceiul de a spăla cartofii s-a extins, a traversat oceanul și a fost observat la colonii de maimuțe aflate pe alte insule sau pe continent.
Mai târziu ‘’efectul celei de-a 100-a maimuțe’’ a fost reanalizat de experți nefiind considerat științific, și discreditat, se pare că pe insulă erau doar vreo 60 de maimuțe și nu sute! Dar acest experiment, descris la vremea respectivă și de antropologul Lawrence Blair, este frecvent menționat de cercetătorii de fenomene paranormale deși a fost încadrat de sceptici la capitolul legende moderne.
Raportând la masa totală de peste unsprezece mii de medici de familie, sau la miile de politicieni și funcționari din instituțiile care administrează sistemul de asigurări de sănătate, cât de mare ar trebui să fie masa critică, există cele 99 de maimuțe și cât timp trebuie să mai treacă până să apără cea de-a 100 maimuță – sau trebuie să se nască…- pentru ca să se poată spera la o schimbare….la o acțiune de spălare a cartofilor dulci dar murdari…?
