Rezumat

Spirometria este un test simplu, nedureros si foarte precis prin care se apreciază funcția pulmonară a unei persoane. Această explorare este recomandată de ghidurile naționale și internaționale drept GOLD Standard pentru diagnosticul Bronho-Pneumopatiei Obstructive Cronice (BPOC) și pentru diagnosticul și monitorizarea și altor afecțiuni cronice ale bronhiilor și plămânilor, pentru evaluarea riscului preoperator și de barotraumă ori pentru determinarea reactivității bronșice sau pentru a vedea cât de bine acționează medicamentele administrate pacienților cu probleme respiratorii. Determinările se realizează cu ajutorul unui aparat numit Spirometru, care arată cât de mult aer intră în plămâni și cât de mult aer poate intra sau ieși din plămân, iar datele sunt transmise către un computer, unde sunt stocate și analizate.

Situațiile în care spirometria nu trebuie realizată sunt angina pectorală instabilă, anevrismele abdominale, cerebrale și toracice, hemoptiziile, pneumotoraxul și trombembolismele pulmonare recente. Contraindicația absolută a spirometriei este infarctul miocardic acut în antecedentele recente, de până la o lună.

Cuvinte cheie: spirometrie, funcția pulmonară, astm, BPOC, emfizem

---

---

Vezi PDF | See PDF

Spirometria este un test simplu, nedureros si foarte precis prin care se apreciază funcția pulmonară a unei persoane. Această explorare este recomandata de ghidurile naționale și internaționale drept GOLD Standard pentru diagnosticul Bronho-Pneumopatiei Obstructive Cronice (BPOC), dar și pentru diagnosticul și monitorizarea și altor afecțiuni cronice ale bronhiilor și plămânilor precum astmul, emfizemul și fibroza pulmonară, fiind o metodă ne-invazivă și foarte precisă de apreciere a funcției pulmonare. Acest test este indicat pentru diagnosticarea unor sindroame obstructive, restrictive sau mixte, dar și pentru evaluarea riscului preoperator și de barotraumă ori pentru determinarea reactivității bronșice. Deasemenea, este utilă pentru a vedea cât de bine acționează medicamentele administrate pacienților cu probleme respiratorii.

Determinările se realizează cu ajutorul unui aparat numit Spirometru, care arată cât de mult aer intră în plămâni și cât de mult aer poate intra sau ieși din plămân, iar datele sunt transmise către un PC, unde sunt stocate și analizate. Timpul necesar pentru spirometrie variază în funcție de complexitatea măsurătorilor, tehnica aplicată și cooperarea pacientului, iar rezultatele sunt exprimate frecvent în procente fată de valorile ideale ale funcției pulmonare calculate în funcție de sex, rasă, vârstă și înălțime. Este foarte utilă și reprezentarea grafică a fluctuației în timp a funcției pulmonare a pacientului respectiv. Se recomandă ca toate spirometrele să fie calibrate zilnic în volum, cu ajutorul unei seringi calibrate cu cel puțin trei litri. Etalonarea trebuie să țină cont de fluctuațiile de temperatură, astfel încât aparatele trebuie recalibrate dacă temperatura se schimbă semnificativ în decursul unei zile. Ceasul trebuie de asemenea calibrat iar software-ul actualizat permanent.

Un aspect important în manevrarea spirometrului se referă la evitarea contaminării pacienților și a personalului medical cu germeni, prin contactul direct sau indirect cu aparatul. Orice aparat trebuie sterilizat înainte de o nouă utilizare dacă cel care l-a folosit era bolnav de tuberculoză. Esențiale sunt și situațiile în care spirometria nu trebuie realizată, și anume angina pectorală instabilă, anevrismele abdominale, cerebrale și toracice, hemoptiziile, pneumotoraxul și trombembolismele pulmonare recente. Contraindicația absolută a spirometriei este infarctul miocardic acut în antecedentele recente, de până la o lună.

Cuvinte cheie: spirometrie, funcția pulmonară, astm, BPOC, emfizem

Ce este spirometria?

Spirometria derivă din cuvintele latine SPIRO (a respira) și METER (a măsura). Spirometrul a fost inventat în anul 1840 de un chirurg englez, Dr. John Hutchinson. În anul 1950, Robert Tiffeneau, medic francez, introduce noțiunea de FEV1.

Spirometria este cea mai folosită explorare funcţională respiratorie, o investigație nedureroasă, ieftină și care durează relativ puțin. Poate fi efectuată începând de la vârsta de 6 ani. Este un test ce măsoară volumul de aer pe care un individ îl poate inspira sau expira într-o unitate de timp. De asemenea, spirometria este prima etapă în explorările funcționale respiratorii în măsurarea volumelor mobilizabile.

Singură, ea nu poate determina volumele pulmonare nemobilizabile, nu poate dovedi concret restricția și nu pune diagnosticul final, ajută doar la conturarea acestuia.

Ce măsurăm cu ajutorul ei?

1. A) Capacitatea Vitală (CV) este volumul de aer ce se elimină printr-o expiraţie maximă ce urmează unei inspirații maxime; are o valoare normală între 3,5 şi 5 litri, se calculează prin însumarea VC+VIR+VER, se exprimă în litri sau mililitri; scăderea capacității vitale cu peste 20% din valoarea teoretică de referinţă este patologică. Capacitatea vitală depinde de factorii determinanţi ai capacității pulmonare totale şi ai volumului rezidual (exemple: elasticitatea parenchimului pulmonar, elasticitatea peretelui toracic, forţa muşchilor inspiratori şi expiratori dar şi de proprietăţile căilor aeriene); scăderea capacității vitale apare în restricţiile pulmonare (exemple: distrucţiile de parenchim pulmonar,în patologiile neuromusculare, atelectazii, pleurezii, astm bronşic cronic).
2. B) Volumul Curent (VC) se exprimă în mililitri şi este volumul de aer care pătrunde în plămâni în fiecare inspiraţie normală sau care este eliminat în expiraţia normală; valoarea lui medie este de 300-600ml în funcţie de individ şi de frecvenţa respiratorie în acel moment.
3. C) Capacitatea Vitală Forţată (CVF) se exprimă în mililitri și este cantitatea de aer expirată după o inspiraţie profundă; în mod normal cele două volume (capacitatea vitală şi capacitatea vitală forțată) sunt egale la pacienţii cu stare fiziologică foarte bună; capacitatea Vitală Forţată scade în obstrucţia căilor aeriene prin compresie dinamică (exemple: emfizemul pulmonar şi Bronho-Pneumopatia Obstructivă Cronică);
4. D) Debitul Expirator Maxim de Vârf (PEF) măsoara cât de repede poate respira un individ; frecvent este evaluat alături de capacitatea vitală forţată.
5. E) Debitul Expirator Forţat (DEF) reprezintă capacitatea vitală forţată fie la 25%, fie la 75%, din volumul de aer din timpul unei expiraţii forţate care urmează unei inspiraţii forţate;
6. F) Volumul Tidal este cantitatea de aer inhalată şi expirată în mod normal şi reprezintă 15% din CV;
7. G) Volumul Expirator forţat (VEF) este volumul de aer expirat cu putere într-o singură respiraţie, unde cantitatea de aer expirată poate fi masurată la 1 secundă, la 2 secunde sau 3 secunde;
8. H) Volumul Expirator de Rezervă (VER) reprezintă 25% din CV, se exprimă în mililitri şi evaluează diferenţa dintre cantitatea de aer din plămâni după o expiraţie normală şi volumul aerului după ce are loc o expiraţie forţată.
9. I) Volumul Inspirator de Rezervă (VIR) reprezintă 60% din CV, se exprimă în mililitri şi reprezintă cantitatea de aer ce pătrunde în plămâni în cursul unei inspiraţii maxime ce urmează unei inspiraţii normale;
10. J) Debitul Expirator Maxim în prima secundă (VEMS=FEV1) este volumul de aer eliminat între primul sfert din CV și până la eliminarea celui de al 3- lea sfert (FEF 25 – 75 forced inspiratory flow, se exprimă în %);volumul de aer eliminat între al 2-lea sfert din CV și până la eliminarea celui de al 3- lea sfert (FEF 50 – 75 forced inspiratory flow, se exprimă în %); indicele de permeabilitate bronşică IPB/IT-indicele Tiffeneau, este egal cu raportul VEMS/CVF.

Indicaţiile spirometriei

1. A) diagnosticul unor sindroame pulmonare obstructive;
2. B) diagnosticul unor sindroame pulmonare restrictive;
3. C) diagnosticul unor sindroame pulmonare mixte;
4. D) evaluarea riscului pre-operator;
5. E) depistarea şi prevenţia efectelor unui tabagism cumulat din antecedente;
6. F) aprecierea evoluţiei naturale, a prognosticului şi a evoluţiei sub tratament a unor boli pulmonare cronice;
7. G) pentru a identifica persoanele ce suferă de disfuncţii ale corzilor vocale;
8. H) de depistare a persoanelor ce prezintă risc de barotraumă ca urmare a scufundării la mare adâncime;
9. I) pentru a exclude o boală pulmonară când se suspicionează o afectare extrapulmonară;
10. J) în expertiza capacitaţii de muncă şi pentru identificarea tulburărilor de la nivelul aparatului respirator la persoanele expuse noxelor profesionale;
11. K) pentru a determina reactivitatea bronşică la pacienţii suspectaţi de astm bronşic;
12. L) evaluarea în vederea diagnosticelor diferenţiale pe baza unor simptome ca: tuse persistentă, dispnee, wheezing;
13. M) ajută la identificarea afecţiunilor neuromusculare cronice;
14. N) monitorizarea reacțiilor adverse ale medicamentelor cu toxicitate pulmonară cunoscută;
15. O) evaluarea statusului clinic înainte de începerea programelor de activitate fizică întense și în cadrul programelor de reabilitare medicală, respectiv evaluarea persoanelor aflate în situații cu implicare medico-legală;
16. P) test screening pentru a evalua starea de sănătate a respirației; supraveghere epidemiologică /studii de cercetare;

Important! Spirometria se efectuează pe stomacul gol, fără ca pacientul să fi consumat cu o oră înainte alimente, ţigări, cafea, alcool sau droguri, respectiv medicamente care ar putea influenţa testul. Pacientul nu va face efort fizic intens cu mai putin de 30 minute înainte de acest test.

Motivele pentru care unui pacient i se indică spirometrie

Dacă pacientul a răspuns afirmativ la oricare dintre aceste motive, sfătuiește-l să efectueze o spirometrie.

– Este sau a fost fumător;

– Respiră mai dificil în ultima perioadă;

– Nu poate urca scările fără a acuza dificultăți de respirație;

– Nu mai poate face activități sportive așa cum obișnuia;

– Este îngrijorat de rezultatele din timpul exercițiilor fizice;

– Tușește de câteva luni sau ani (exemplu: tusea fumătorului);

– Are respirație șuierătoare;

– Are tuse cu expectorație chiar dacă nu este răcit;

– A fost tratat pentru o boală pulmonară (exemplu: inhalator);

– Este îngrijorat de sănătatea plămânilor săi;

– Simte că nu se oxigenează cum trebuie;

– Simte un discomfort când inspiră sau expiră.

Contraindicaţiile spirometriei

1. A) Relative:
2. a) angină pectorală instabilă;
3. b) anevrism abdominal, anevrism cerebral, anevrism toracic;
4. c) hemoptizia recentă;
5. d) pneumotorax în antecedente sau trombembolism pulmonar recent;
6. e) intervenţii chirgicale recente (oculare, toracice sau abdominale);
7. f) indiferent de cauză, o durere acută toracică sau abdominală;
8. g) durere bucală sau facială exacerbată de piesa bucală;
9. h) demență sau confuzie mentală;
10. i) vărsături, vertij.
11. B) Absolute:

În prima lună post infarct miocardic acut.

Definiții

Exactitudinea reprezintă nivelul de acord între rezultatul unei măsurători și adevărata sa valoare convențională.

Reproductibilitatea este acordul între rezultatele măsurătorilor succesive ale unui parametru atunci când variază unele condiții ca: metode de măsurare, instrumentul de măsură, tehnicianul și locul.

Repetabilitatea înseamnă acordul între rezultatele măsurătorilor succesive ale unui parametru, efectuate cu respectarea tuturor condițiilor următoare: același operator, același aparat, același pacient, același loc, aceleași condiții de utilizare și repetare a măsurătorilor într-o perioadă scurtă de timp.

Gama de măsurare a aparatului reprezintă gama de valori pe care fabricantul îl specifică pe aparat și care sunt conforme cu recomandările consensului.

Rezoluția aparatului se definește ca fiind cea mai mică diferență de valori pe care aparatul este capabil să o măsoare.

Recomandări

Există numeroase modele de spirometre construite de diferite companii medicale, care în esenţa fac acelaşi lucru. Producătorul acestui tip de aparate trebuie să garanteze fiabilitatea şi exactitatea acestora conform unor cerinţe clare. În situaţii excepţionale, în funcţie de reglementările locale sau în cazuri de studii de cercetare, ele pot fi ignorate. Este de preferat ca spirometrul să fie conectat direct la sursa de energie electrică, iar pentru o siguranță suplimentară să fie în prealabil conectat şi la o baterie de rezervă, ca în cazul unei întreruperi neaşteptate de curent, aparatul să poată funcţiona în continuare pentru o scurtă perioadă de timp pe durata examinării, astfel datele fiind protejate.

La un spirometru, în recomandările minime, este necesar ca rezistenţa totală la curgerea aerului la 14 litri per secundă să fie mai mică de 1,5 cm coloană apă, respectiv să poată acumula volume de peste 8 litri pentru un timp de minim 15 secunde, dar marja de eroare a măsurătorilor să fie de cel mult +/-3% şi afişajul curbei volum-timp să fie unul în timp real. Cu ajutorul staţiei meteo mobile se notează zilnic presiunea atmosferică, umiditatea şi temperatura, pentru a se calibra spirometrul. Cu ajutorul cântarului şi taliometrului se notează greutatea şi înalţimea pacientului.

Notăm și rasa și sexul acestuia ce necesită a fi introduse în softul aparatului. Temperatura este o variabilă semnificativă în spirometrie și poate fi măsurată direct printr-un termometru simplu sau un termostat intern (adică direct de echipament). Este responsabilitatea operatorului de a confirma acuratețea măsurătorilor de temperatură și responsabilitatea fabricantului de a descrie sau de a furniza un mecanism clar pentru verificarea corectitudinii măsurătorilor instrumentului.

Operatorul calificat în efectuarea de spirometrii conform normelor în vigoare, are nevoie de studii liceale şi de doi ani de pregătire în scopul familiarizării cu partea teoretică şi practică ale tehnicilor cât şi a procedeelor de etalonaj şi dezinfecţie, respectiv igienă.

În privința calibrării și controlului calității echipamentului, pentru a se asigura că acestea rămân precise în timpul utilizării, toate spirometrele trebuie calibrate în volum cel puțin o dată zilnic, utilizând o seringă calibrată cu un volum de cel puțin 3l.

Important

Etalonarea trebuie repetată dacă temperatura se schimbă semnificativ pe parcursul unei zile. În unele situații (de exemplu: testarea angajaților din fabricile industriale), calibrarea trebuie efectuată de două ori pe zi. Trebuie păstrat cel puțin un jurnal de calibrare și întreținere, respectiv copii electronice sau tipărite ale spirometriilor efectuate, astfel încât să se poată verifica acuratețea și precizia testelor anterioare. Măsurile suplimentare pentru controlul calității echipamentului reprezintă instalarea actualizărilor software și calibrarea trimestrială a ceasului.

În ceea ce priveste igiena și prevenția infecțiilor, scopul principal este de a evita contaminarea personalului sau paciențiilor în cursul explorării: transmisie prin contact direct cu materialul utilizat (prin piesa bucală, valve, site, conducte și care pot determina infecții de căi respiratorii înalte, infecții digestive, infecții transmise prin sînge sau dacă există o plagă la nivelul mucoasei bucale, respectiv prin sângerare gingivală) sau transmise prin contact indirect, cu aerosolii produși de un pacient bolnav de tuberculoză, infecții virale, infecții oportiniste, pneumonii nosocomiale). Soluția este igiena riguroasă a tuturor dispozitivelor reutilizabile prin dezinfecție și sterilizare înaltă, spălarea pe mâini a personalului după fiecare manevră dar și purtarea de mănuși. Frecvența optimă a dezinfecției și sterilizării nu este statuată, dar orice aparat a cărui suprafață vine în contact cu condensatul expirului unui bolnav de tuberculoză, trebuie sterilizat înainte de o nouă utilizare. In cazul explorării unui pacient purtător de o boală infecțioasă transmisibilă, se cer precauții suplimentare și anume dedicarea unor materiale exclusive pentru pacientul infectat, testarea acelui pacient la sfârșitul programului cu demontarea și sterilizarea aparaturii, cu testarea acelor pacienți în camera de izolare și obligatoriu port de protecție pentru technician.

In laboratorul de explorări funcționale, ordinea executării testelor este: spirometrie simplă; determinarea volumelor pulmonare statice; determinarea TLCO (factor de transfer gazos); spirometrie cu test de bronhodilatație.

Conflict de interese: nu există

Bibliografie

Muntean P-E, Boldeanu D, Râjnoveanu RM. Vademecum de spirometrie. Bucureşti: Editura Etna; 2017.

Exemplificare efectuare spirometrie simplă în cabinetul medicului de familie