De la simptom la diagnostic în practica medicului de familie – coordonator prof dr Dumitru Matei, prezintă cele mai frecvente semne și simptome cu care pacientul se adresează medicului de familie. Sunt descrise astfel pentru fiecare simptom algoritmul de diagnostic bazat pe anamneză, examen clinic, posibile diagnostice diferențiale, elementele ce stau la baza unei scheme unice de investigații paraclinice necesare diagnosticului pozitiv.
Cartea reprezintă un instrument extrem de util atât rezidenților cât și tinerilor medici specialiști, un punct de plecare pentru evaluarea inițială, rapidă, dar predominant clinică, a pacientului din cabinetul medicului de familie. Sunt abordate cele mai frecvente 50 de semne și simptome pentru care pacientul se adresează medicului de familie. Pentru fiecare simptom este prezentat algoritmul de diagnostic atât pentru copil, adult sau vârstnic, fiecare etapă având particularități sale de diagnostic.
Această ’’carte de semiologie’’ pentru medicul de familie, elaborată de colectivul catedrei de medicina familiei, de la Universitatea Carol Davila, din Bucureşti, este mai mult decât binevenită, deoarece ea subliniază faptul că medicina de familie este o specialitate predominant clinică şi că mediul de familie a rămas, de fapt, singurul clinician din sistemele de sănătate moderne, în care toate celelalte specialități sunt ultratehnicizate. …Medicina de familie este obligată să recurgă tot la metodele clinice, adică la observaţie, la anamneză şi la examenul fizic al bolnavului, pentru a putea rezolva problemele din ce în ce mai complicate cu care este confruntată. De aceea medicul de familie a fost obligat să rămână, după cum spuneam, singurul clinician din medicina contemporană’’- Prof dr Restian Adrian
’’Înaintea tuturor specialităților a fost MEDICINA DE FAMILIE; ea a fost practicată încă din antichitate, din vremea lui Hipocrate. Medicina de familie a controlat în mare măsură starea de sănătate a populației, cu mijloace simple, bazate pe anamneză, examen clinic și experiență medicală. Abia în secolul al XX-lea au apărut și alte specialități medicale (oftalmologia 1918, ORL 1919), care în prezent au fragmentat întregul, omul-cu toate problemele lui de sănătate. Aceste specialități medicale care se ocupă de un organ sau un sistem, presupun o dotare scumpă și sofisticată, ce diluează performanțele clinicianului, a cărui activitate se bazează tot mai mult pe rezultatul investigațiilor și mai puțin pe experiența clinică. Consider ca cel mai bun clinician, în epoca contemporană, este medicul de familie, care folosește ca mijloc de diagnostic examenul anamnestico-clinic și un minim de investigații paraclinice și de laborator. Au existat în istoria medicinii românești personalități medicale valoroase care au excelat în examenul clinic, dar care au lăsat prea puține dovezi scrise în acest sens. Consider că această carte De la simptom la diagnostic în practica medicului de familie vine în sprijinul tinerilor medici de medicină de familie, care practică o medicină firească, predominant clinică’’.
De cele mai multe ori, cărțile medicale sunt organizate pe baza sistemelor de organe, dar lucrarea de față este structurată în funcție de prezentările tipice ale pacientului la cabinetul medicului de familie.
