Rezumat
Introducere: Asigurarea accesului la asistență medicală pentru întreaga populație este un principiu acceptat la nivel mondial, concentrându-se în special asupra cetățenilor vulnerabili. Este văzut ca un drept pentru toată lumea din țările OCDE, indiferent de circumstanțele lor socio-economice.
Obiectiv: Acest studiu se întreabă dacă acesta este cazul în 31 de țări europene pentru „cetățeni în vârstă”.
Metoda: Analiza (folosind corelații) se bazează pe date de la Eurostat și OCDE din perioada 2019/2020. Datele includ: cheltuielile totale de îngrijire a sănătății ca % din PIB, cheltuielile de îngrijire a sănătății pe cap de locuitor, paturi de spital disponibile la 100.000, medici disponibili la 100.000, numărul de medici generaliști la 100.000 și consultații ale medicilor pe cap de locuitor. Nevoile de îngrijire a sănătății auto-raportate nesatisfăcute sunt utilizate ca indicator pentru bariera în calea îngrijirii sănătății.
Rezultate: Datele arată că amploarea finanțării în domeniul sănătății, procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie și numărul medicilor în exercițiu sunt legate de nevoile de sănătate nesatisfăcute ale cetățenilor. Numărul cetățenilor din Europa, care raportează nevoi nesatisfăcute de îngrijire a sănătății, și în special cetățenii în vârstă, este remarcabil. În cazul persoanelor în vârstă, poate fi un semn de „ageism”.
Concluzii: Nevoile auto-raportate de îngrijire a sănătății nesatisfăcute sunt menționate mai frecvent de cetățenii care locuiesc în țări, care au cheltuit mai puțin pentru îngrijirea sănătății ca procent din PIB și au un procent ridicat de cetățeni expuși riscului de sărăcie. Și acești cetățeni au 65 de ani sau mai mult.
Cuvinte cheie: îngrijire medicală, îmbătrânire, spital, medici, sărăcie, vârstă
ORIGINAL ARTICLE
Research
Old age comes with defects. Who cares?
Abstract
Introduction: Providing access to health care for the whole population is a worldwide accepted principle, especially focusing on vulnerable citizens. It is seen as a right for everyone in OECD countries irrespective of their socio-economic circumstances.
Objective: This study questions whether this is the case in 31 European countries for ‘senior citizens’.
Method: The analysis (using correlations) is based on data from Eurostat and OECD 2019/2020. Health care data include: health care total expenses as % of GDP, health care expenses per capita, available hospital beds per 100.000, available medical doctors per 100.000, number of general practitioners per 100.000, and consultations of medical doctors per capita. Self-reported unmet health care needs are used as indicator for barrier to health care.
Results: The data show, that the extent of financing in health care, the percentage of people at risk for poverty and the number of practicing medical doctors are related to the unmet health care needs of citizens. The number citizens in Europe, who report unmet health care needs, – and especially old citizens – is remarkable. In the case of older people, it may be a sign of ‘ageism’.
Conclusions: Self-reported unmet health care needs are significant frequenter mentioned by citizens, who live in countries, which spent less to health care as percentage of the GDP and have a high percentage of citizens at risk for poverty. And these citizens are 65 years or older.
Keywords: health care, aging, hospital, medical doctors, poverty, ageism